4,823 matches
-
considerați nocivi și nefolositori societății. 11 Potrivit lui Croce arta are un statut primitv în relație cu intelectul. Prin ideea de primitiv trebuie să înțelegem rolul primordial al artei în detrimentul actelor intelectului. Benedetto Croce, Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistică generală, traducere de Dumitru Trancă, Editura Univers, București, 1974, 3, 1§. 12 Weitz aduce în discuție argumentul conceptului deschis care, în cazul artei, trebuie să luăm o decizie între a extinde conceptul sau în a-l închide. O închidera a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în evoluția sonetului românesc. Debutează în 1959 la „Flacăra Iașului” cu poezia Soldații, iar editorial în 1980 cu placheta Anotimp cu zăpadă. Colaborează la „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Viața românească”, „Limbă și literatură”, „Limba română”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Tribuna”, „Ateneu”, „Sinteze”, „Revista română” ș.a. Începând chiar cu volumul Anotimp cu zăpadă, V. își va ilustra ideile despre poezie, despre forma și rostul acesteia. DaVinciAna (1983) reflectă cel mai bine
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
lui în perioada de constituire a literaturii române moderne, publicată în anul următor sub titlul Apariția scriitorului în cultura română. După absolvirea facultății lucrează doi ani ca profesor în comuna Bivolari, județul Iași. Din 1964 este cercetător la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din Iași (azi Institutul de Filologie Română „A. Philippide”) până în 1984, când emigrează în Israel. Se stabilește la Ierusalim, unde va fi cercetător la Institutul Yad Vashem pentru studierea holocaustului. Se transferă în 1989 la Universitatea
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
redactor la „Romanian jewish studies”, colaborează cu cronici literare și comentarii politice la emisiunile în limba română de la Kol Israel și France-Inter. Debutează în 1964 la „Iașul literar” cu o recenzie semnată Radu Zamfirescu. Mai e prezent în „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Revista cultului mozaic”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „22”, „România literară”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Dilema”, „Minimum” (Tel Aviv) ș.a. Face parte dintre inițiatorii Societății de Studii „B. Fondane” (Paris - Ierusalim) și din comitetul de
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
al lecturii (particulare), luată ca reper pentru un anume aspect al problemei în discuție. În cartea lui Gelu Ionescu Romanul lecturii, de pildă, V. găsește argumente care „pledează pentru integrarea lecturii în sistemul general de discipline formate prin multiple interferențe (lingvistică și teorie literară)”, dar și trăsături care îl individualizează pe autor. Comentariul devine prilejul unei meditații la „strategia lecturii”, care în esență pretinde „un mod de a situa opera, de a stabili elemente disjunctive (necesare), de a epiciza textul, autorul
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
Înalte Studii Comerciale. După desființarea acesteia în 1949, va fi funcționar în Ministerul Comerțului Interior, de unde demisionează în 1952, retrăgându-se în satul natal și rămânând aici până în 1956. După această dată începe o serie de colaborări cu Institutul de Lingvistică al Academiei (1956-1958) și reintră în viața literară ca traducător. Între 1959 și 1967 este angajat la Catedra de limba italiană a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, iar între 1962 și 1968 (anul pensionării) e și redactor la „Luceafărul
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
1930; Artur Gorovei, Literatură populară, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1976, 125-126, 165; Sextil Pușcariu, Gustav Weigand, DR, 1929-1930; Iorga, Oameni, III, 329-330; [Red.], Gustav Weigand, RIR, 1931, vol. I, fasc. 1; Dimitrie Macrea, Studii de istoria limbii și lingvisticii române, București 1965, 231-245; Maria Luiza Ungureanu, Scrisorile lui Gustav Weigand către Artur Gorovei, REF, 1968, 6; Vasile Arvinte, Contribuția lui Gustav Weigand la dezvoltarea dialectologiei românești, ALIL, t. XXXIII, A. lingvistică, 1992-1993; Popa, Convergențe, 200-216; Datcu, Dicț. etnolog., II
WEIGAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290675_a_292004]
-
1; Dimitrie Macrea, Studii de istoria limbii și lingvisticii române, București 1965, 231-245; Maria Luiza Ungureanu, Scrisorile lui Gustav Weigand către Artur Gorovei, REF, 1968, 6; Vasile Arvinte, Contribuția lui Gustav Weigand la dezvoltarea dialectologiei românești, ALIL, t. XXXIII, A. lingvistică, 1992-1993; Popa, Convergențe, 200-216; Datcu, Dicț. etnolog., II, 289-290; Rusu, Membrii Academiei, 566; Ion Taloș, Gustav Weigand și literatura populară română, în Întâlniri între filologi români și germani. Actele colocviului de la Cluj, 24-26 mai 2002, Cluj-Napoca, 2003, 27-43. I. D.
WEIGAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290675_a_292004]
-
economist. Învață la București, unde urmează școala generală, Liceul „I. L. Caragiale” (1973-1977) și Facultatea de Limba și Literatura Română, absolvită în 1981. Până în 1985 va fi profesoară la Ciorogârla, județul Giurgiu. Ulterior intră în cercetare, ca filolog la Institutul de Lingvistică din București, iar din 1990 în învățământul universitar, unde în 2002 obține titlul de conferențiar la Facultatea de Litere, în anul următor revenind la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”. Între 1993 și 1995 beneficiază de o bursă de
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
la Ciorogârla, județul Giurgiu. Ulterior intră în cercetare, ca filolog la Institutul de Lingvistică din București, iar din 1990 în învățământul universitar, unde în 2002 obține titlul de conferențiar la Facultatea de Litere, în anul următor revenind la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”. Între 1993 și 1995 beneficiază de o bursă de cercetare la Praga, acordată de Central European University. În 1998 își susține doctoratul cu teza Narativul ca mijloc de poetizare, reluată în Narațiune și poezie (2000; Premiul
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
română la Università della Calabria (Cosenza). Debutează în 1979 la „Tribuna României”, iar editorial în 1986, în volumul colectiv Analize și texte poetice. Prima carte alcătuită de Z., antologia Poezia simbolistă românească, apare în 1996. Mai semnează, pe lângă studii de lingvistică în publicațiile de specialitate, articole în „Caiete critice”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revista română de comunicare și relații publice”, „Euresis-Cahiers roumains d’études littéraires”, „Manuscriptum”. Susține apreciate rubrici de cultivare a limbii: „Povestea vorbei” în „Luceafărul”(1990-1993), „Păcatele
ZAFIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290684_a_292013]
-
Regina Elisabeta” (1939-1943) și Liceul „Elena Cuza” (1943-1946), continuat în particular din motive de sănătate (absolvit în 1952), și la București Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză (1953-1958). După licență este documentaristă, apoi cercetător științific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Sectorul lexicografie și lexicologie (1959-1974). Debutează în 1966 la revista „Familia” cu povestirea Scrisoare către un cunoscut, și editorial în 1963 cu traducerea unui roman de André Wurmser; prima carte personală, culegerea de povestiri și teatru scurt ș.
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
a proletariatului, iar a doua este cu necesitate falsă, căci își trădează devenirea istorică. Biologii „burghezi” sunt sancționați, chiar arestați, iar lîsenkismul va domina biologia sovietică până în 1965, pricinuindu-i o întârziere considerabilă. La rândul său, Stalin se amestecă în lingvistică și condamnă lingvistica „burgheză”, în favoarea lingvisticii „proletare” a școlii lui Marr. Succesele de moment ale tehnicii* sovietice în spațiu vor conferi un oarecare credit acestor teze. Teoria celor „două științe”, pe care o susțin atunci în Franța intelectuali comuniști - Jean-Toussaint
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a doua este cu necesitate falsă, căci își trădează devenirea istorică. Biologii „burghezi” sunt sancționați, chiar arestați, iar lîsenkismul va domina biologia sovietică până în 1965, pricinuindu-i o întârziere considerabilă. La rândul său, Stalin se amestecă în lingvistică și condamnă lingvistica „burgheză”, în favoarea lingvisticii „proletare” a școlii lui Marr. Succesele de moment ale tehnicii* sovietice în spațiu vor conferi un oarecare credit acestor teze. Teoria celor „două științe”, pe care o susțin atunci în Franța intelectuali comuniști - Jean-Toussaint Desanti, Louis Aragon
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu necesitate falsă, căci își trădează devenirea istorică. Biologii „burghezi” sunt sancționați, chiar arestați, iar lîsenkismul va domina biologia sovietică până în 1965, pricinuindu-i o întârziere considerabilă. La rândul său, Stalin se amestecă în lingvistică și condamnă lingvistica „burgheză”, în favoarea lingvisticii „proletare” a școlii lui Marr. Succesele de moment ale tehnicii* sovietice în spațiu vor conferi un oarecare credit acestor teze. Teoria celor „două științe”, pe care o susțin atunci în Franța intelectuali comuniști - Jean-Toussaint Desanti, Louis Aragon sau Francis Cohen
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
accepțiuni nu este doar de la „parte” la „întreg”, ci și de concepție. Se pare însă că integrarea celor două accepțiuni ar fi, totuși, o soluție convenabilă. În ceea ce ne privește, preferăm să sugerăm două accepțiuni ale conceptului de organizare: una lingvistică și alta psihoorganizațională. 1.1. Accepțiunea lingvistică Această accepțiune a organizării o putem descoperi cu ușurință în mai toate dicționarele explicative ale diferitelor limbi. În dreptul termenului organizare găsim expresii de genul: „a repartiza sarcinile și a le coordona după un
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Astfel, noțiuni precum „comunicare", „limbă", „limbaj" sunt polisemice, ele comportând o pluralitate de sensuri. Acest fapt provine nu numai din complexitatea intrinsecă a fiecărei noțiuni, ci și din aceea că ele constituie obiectul de investigație al mai multor discipline științifice : lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica, cibernetica etc. Aceste discipline aduc propriile lor perspective de abordare, care nu sunt întotdeauna identice sau măcar complementare. Lămurirea sensului psihologic și etimologic al acestei noțiuni se impune, ca o necesitate, mai ales dacă luăm în considerație
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
rămas intactă, atunci aceasta înseamnă ca acea abilitate este o formă de inteligență. O altă observație apare atunci când o persoană este extrem de talentată într-un domeniu dar este oarecum medie în toate celelalte. Cele inițial șapte tipuri de inteligență sunt : lingvistică, logico-matematică, spațială, muzicală, kinestezică, intrapersonală și interpersonală, cărora le-a mai adăugat inteligența naturalistă. Aceste tipuri de inteligență, împreună cu abilitățile si ocupațiile cel mai des întâlnite ale persoanelor respective au fost grupate în următorul tabel: Tipul de inteligență Abilități Ocupații
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
logico-matematică, spațială, muzicală, kinestezică, intrapersonală și interpersonală, cărora le-a mai adăugat inteligența naturalistă. Aceste tipuri de inteligență, împreună cu abilitățile si ocupațiile cel mai des întâlnite ale persoanelor respective au fost grupate în următorul tabel: Tipul de inteligență Abilități Ocupații Lingvistică legate de limbă cititul scrisul scriitori oratori profesori logico-matematică matematice logice analitice oameni de știință filozofi matematicieni Spațială înțelegerea și manipularea legăturilor spațiale artiști ingineri arhitecți Muzicală compunerea și interpretarea de piese muzicale muzicieni compozitori Kinestezică atletice atleți individuali sau
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
Victor Profesor de sociologie la Universitatea Québec, Montréal (UQAM) MINORITATE BAJOIT Guy Profesor de sociologie la Universitatea catolică din Louvain (UCL) ANTICOLONIALISM, COLONIALISM, DOMINAȚIE BEAUCHEMIN Jacques Profesor de sociologie la Universitatea Québec, Montréal (UQAM) SUVERANITATE/SUVERANISM BEHEYDT Ludovic Profesor de lingvistică și de cultură neerlandeză la Universitatea catolică din Louvain (UCL) BILINGVISM (În colaborare cu DEMEULENAERE Isabelle) BLANCHET Phillipe Profesor de sociolingvistică și didactică la Universitatea Rennes II APARTENENȚĂ (sentiment de Î), IDENTITĂȚI CULTURALE (În colaborare cu FRANCARD Michel) CANET Raphaël
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
didactică la departamentul de filologie romanică al Universității catolice din Louvain (UCL) INTERCULTURAL (didactica Î) COUTEL Charles Profesor de filosofie a dreptului la Universitatea din Artois INCIVILITĂȚI DELANNOI Gil Director de cercetare la FNSP (CEVIPOF) NAȚIUNE DEMEULENAERE Isabelle Doctorand În lingvistică la Universitatea catolică din Louvain (UCL) BILINGVISM (În colaborare cu BEHEYDT Ludovic) DURRIEU-DIEBOLT Carine Avocat În cadrul Baroului din Paris AZIL (drept de Î) FERREOL Gilles Profesor de sociologie la Universitatea din Poitiers ACULTURAȚIE, ALIENARE, ANOMIE, ASOCIAȚIE, ATITUDINE, CLASE SOCIALE, COMUNITATE
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Muzeul din Köln și a fost aprofundată de părintele Wilhelm Schmidt, care a lansat revista austriacă Anthropos; metoda lor ă Kulturgeschichtliche Method ă implică solide cercetări asupra trăsăturilor culturale difuzate și asupra căilor de difuziune, cercetări care fac apel la lingvistică, la arheologie și la istorie. S-au acumulat astfel date precise și numeroase asupra circulației sociale și geografice, asupra dispariției, modificării, combinării și disoluției anumitor elemente de cultură. Reunirea unor trăsături asemănătoare Într-o arie sau un cerc (Kulturkreis), În jurul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Stereotip, VIOLENȚĂ Discriminare pozitivătc "Discriminare pozitivă" Φ COTE, ETNICITATE, MULTICULTURALISM, Recunoaștere (politică de Î) Disonanță cognitivătc "DisonanȚĂ cognitivă" Φ APARTENENȚĂ (sentiment de Î), INTERCULTURAL (didactica Î) Diversitatetc "Diversitate" De câțiva ani, diversitatea umană, sub multiplele sale aspecte (diversitate biologică, culturală, lingvistică etc.), a Început să rețină atenția cercetătorilor. Cu toate acestea, problemele teoretice globale pe care le ridică, atât la nivel metodologic și epistemologic, cât și din punct de vedere etic și practic, nu par să fi făcut niciodată obiectul unui
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
metodele pe care le vom prezenta aici iau În considerare „descentrarea” și Înțelegerea Celuilalt În detrimentul unei simple descrieri sau cunoașteri teoretice. Ele au În comun faptul că se sprijină pe științele umane ă sociologie, psihologie socială, antropologie, etnografia comunicării și lingvistică ă, de la care Împrumută concepte fără discriminare. Abordarea interculturalului prin reprezentări și stereotipuri Numele care domină sectorul educației interculturale este cel al lui Geneviève Zarate, care preia conceptul de „reprezentare” (vulgarizat adesea prin termenii de imagine, privire sau punct de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comunități lingvistice diferite și examinarea dificultăților de comunicare atunci când partenerii de dialog nu Împărtășesc aceleași norme ș...ț În materie de comportament lingvistic și nelingvistic”. Ea semnalează, de asemenea, strânsa Înrudire care există În acest sens Între această abordare și lingvistica interacționistă (Salins, 1992). Pentru o abordare interacționistă. Mulți cercetători au subliniat disfuncțiile la nivelul comunicării ce apar Între indivizi care dispun de modalități comunicaționale sau de norme conversaționale proprii, În special Într-un context de interacțiune. În plan didactic, Vincent
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]