3,144 matches
-
urmare, să repună în discuție rolul misionar, deopotrivă mistic și social, al poetului, cetățean al patriei sale, dar și al universului, iar aceste atribute sunt neatinse de colbul desuetudinii. Autoarea trăiește, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revoluționar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe (începând cu cele eminesciene), spre a reface o istorie a compartimentului patetic al poeziei noastre naționale. Noul survine din revelația că veacul nostru nu mai însoțește creatorul
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
confruntat valoric mai mult cu nume din Franța, fiind pentru prima oară alăturată, neavând nimic în comun (decât violența, la ea interiorizată și hipnotică) unor poete ca Ruxandra Novac, Domnica Drumea, sau Miruna Vlada." Adevărul e că, într-adevăr, între lirismul prolix al Lindei Maria Baros și, totuși, claritatea sentimentală a celor trei tinere autoare, nu e nimic comun. De ce-ar fi meritorie premiera acestei puneri laolaltă n-am idee. După cum se rezolvă, cu văl subțire, și cazul lui Radu
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
Cea cântată de el, cea creată de el. Mă refer la valorile profund umaniste pe care Enescu le luminează în domeniul propriei creații, în acela al performanței interpretative, mă refer la natura intimă, atât de firească, a comunicării, la acel lirism marcat de sentimentul compasiunii înseninate pe care îl emană muzica sa. A fost să fie - în mijloc de august - cea de a opta ediție a acestor întâlniri muzicale prilejuite de aniversarea zilei de naștere a lui George Enescu. Sinaia este
"Enescu și muzica lumii"... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9338_a_10663]
-
ci și „poveștile” în formă parabolică ori în format alegoric - cu excepția acelui Pe front îndatorat vechiului mod al lui Sorescu de a înțelege și a scrie poezia. Astfel că esențializarea imaginarului se realizează împreună și coextensiv cu o esențializare a lirismului însuși, eliberat de parcursurile epice și de structura dramatică, dialogată, pe roluri și personaje, cu voci și experiențe diferite. Dacă „lumea” se reduce acum la elementele ei fundamentale și la puntea care o desparte, încă, de un dincolo întrezărit, poezia
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
la elementele ei fundamentale și la puntea care o desparte, încă, de un dincolo întrezărit, poezia nu mai poate fi desfășurată și pletorică, acordată cu discursul fiecărui personaj, dialogică și monologică într-un chip susținut. Ea va fi de un lirism aproape pur, centrat pe experiența eului care traversează boala, bolile, observîndu- se și observîndu-le efectele. Poetul e mai mereu un observator lucid și ironic al propriilor suferințe și un interpret al lor, uneori. În timp ce durerea crește pînă la stadii insuportabile
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
operei sale. Căci transferul, după cum arată Constantin Zaharia în prefață, nu este numai de la o limbă la alta, ci și de la o modalitate - eseul - la alta - respectiv, fragmentul aforistic -, ca și de la un repertoriu tematic la altul. După Razne, frenezia, lirismul sau melancolia vor face loc descompunerii și amărăciunii, în toate declinările lor. Dar să revenim la ediție. Principiile care au structurat-o sunt cele pe care le-am întâlnit deja în Despre Franța și Îndreptar pătimaș II, îngrijite de același
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
de agent al esențelor. Dar reciclarea înglobează și un impuls purificator. Modestia, simplitatea "omului concret" alcătuiește un soi de grad zero nu doar al percepției obiectelor, al relatării scriptice corespondente acestei percepții primare, nesofisticate, ci și al valorizării lor morale. Lirismul de acest tip reconstitutiv e totodată unul critic. Bacovia ne-a dovedit în magnifica-i paradigmă că "omul concret" nu e nici un ins primitiv, nici unul abulic, ci o conștiință acută, care-și umple golul existențial cu materia "(i)realității imediate
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
ar fi putut profila, numai ea, un bun roman. În schimb, aceea în care Bătrânul își află, în oglindă, un dublu femeiesc și, totodată, o pricină a imensei lui dezintegrări interioare mi se pare, izolată de rest, prea înclinată spre lirism. Straniu în compoziția lui bipartită, fascinant în epicul pe care-l derulează, acest experiment prozastic de tinerețe al lui Andrei Oișteanu promitea un romancier adevărat, hrănindu- se din temele investigațiilor sale științifice (pe care le regăsim în Grădina de dincolo
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
unui text, de presupus, minor: "Am citit de îndată ce m-am întors la Köln, paginile lui Gh. Stanomir despre Paul Celan. Sînt sugestii interesante, dar păcat că nu aprofundează o temă atît de importantă ca relațiile spirituale ale poetului german cu lirismul românesc; dacă trimiterea spre Bacovia, în cazul poemului Todesluge, nu mi se pare convingătoare, desigur că o analiză mai largă și foarte atentă ar putea duce la interesante descoperiri. De ce nu? Dar pentru asta trebuie o atitudine mai puțin rigid-apodictică
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
fără ostentație însă. Surprinzătoare, atitudinea adoptată în muzica chopiniană pare să refuze sentimentalismul și comunicarea lirică, patosul și, în esență, romantismul atât de clar exaltat prin tradiția interpretativă a acestei muzici. Toma Popovici îi investighează, cu rezultate convingătoare, logica formală, lirismul delicat sau nervul unui discurs tensionat, fără a admite trecerea spre spectaculos. Este, la o operă foarte mult cântată, o "altfel" de concepție, pe care tânărul muzician o aduce publicului, purtând o situare personală față de ideea de romantic, azi. într-
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
originalitate. Independent de poezia „majoră” (care se întinde pe o axă ce trece prin Budila Express și prin Regele dimineții), Mușina a resuscitat, de unul singur, o zonă a poeziei challanged, a poeziei „mici și mijlocii”, situate în afara disputelor dintre lirism și narativitate. Accentul pus pe dimensiunea conjuncturală (măștile camuflând identitățile unor scriitori sau critici notabili) a făcut ca fondul acestui proiect să le alunece comentatorilor printre degete: modernitatea era aparent pusă între paranteze în favoarea unor poetici mult mai vechi, care
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
nu-mi imaginez nici un eveniment literar important al orașului. Sfios și zâmbitor, ca un fel de Giocondă care a mai greșit o dată secolul, el are gustul sigur al unui critic literar versat și siguranța de sine a unui bătrân maestru. Lirismul alert, desfacerea expertă a faldurilor memoriei, proiectarea unor viziuni de-o neașteptată prospețime și urgență sunt de natură să-l dezechilibreze emoțional pe cititorul poemelor sale. Diafane, molcome, fluide, versurile sunt, la o palpare atentă, lava unui vulcan în erupție
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
continuat să scrie, iar „outsiderul” Herta Müller a devenit cel mai proeminent scriitor care a făcut cunoscute ideile și o parte din programul lor de „acțiune”, numind ca atare grupul în alocuțiunea ei de la Stockholm. Culmea, ea scria proză, deși lirismul crud al acesteia nu mai trebuie demonstrat sau justificat. Wichner e foarte drastic și spune (undeva, în afara acestei antologii) că „tot ce am făcut noi în vremea aceea s-a spulberat în 1982, când a apărut volumul Niederungen al Hertei
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
recul în spațiul reveriei ori al depărtării mitizante. Înfiorarea de taină și vis a lumii reculese în trecutul său irevocabil și imaginea prezentului confiscat de materialitate și prozaism sunt, de fapt, polii ce conferă tensiune lirică acestor poezii reprezentative pentru lirismul dinescian. „Să-ți tragi realitatea pe piept ca o cămașă”, versul din Proprietarul de poduri rezumă cu pregnanță poetica lui Mircea Dinescu, apetența sa pentru tribulațiile cotidianului, sugestia referențialității, atât de ilustrativă pentru versurile sale. Poezia Hau hau e tipică
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
reprezentativ pentru lirica lui Mircea Dinescu. Privighetoarea secolului XX e o poezie cu un caracter programatic evident. Aici, poetul își expune viziunea sa despre poezie și despre condiția poetului, despre menirea și rolul său în raport cu lumea. Poetul optează pentru un lirism direct și pentru o dicțiune autentică, în consens cu sensibilitatea sa tumultoasă, cu temperamentul său năvalnic. Pe de altă parte, Dinescu e un poet al fervorii simțurilor, al expresiei nemediate a propriilor trăiri. În poemele sale, și cu atât mai
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
minoră, o am cu sunetul și coloana sonoră, sunetul este prost, iar selecțiile muzicale nefericit alese în raport cu situațiile, sunt balade rock care nu au pur și simplu ce căuta în scene de o oarecare cruzime a decupajului realist. Din păcate, lirismul necontrolat aduce în scenă kitschul care ia locul poeziei lăsând locul falseturilor. Filmul lui Stere Gulea, un regizor respectabil a cărui operă cinematografică nu poate fi trecută cu vederea, probează însă blocajul în care se află vechea generație cu regizori
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
absolut himeric al textului. Dar abstragerea livresca e un factor secund față de esențializarea lirica. E un fapt de tehnica, nu de creație. O recunoaștere, nu o cunoaștere (inițiere) în substanță. De aici propensiunea intertextualității spre ceea ce reprezintă o ocolire a lirismului direct, de nu chiar o subversiune la adresa lui. Sunt utilizate tramele epice, descripțiile stăruitoare, prozaismele, limbajele sfidător apoetice (termenii științifici, tehnici, de argou etc.)". Considerații teoretice la fel de revelatoare există în numeroase alte texte "analitice". Gheorghe Grigurcu nu face parada de concepția
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
scrieri cu orientare antitotalitară apărute în țara noastră pînă în 1989. Explicația etică rezidă, evident, în conștiința autoarei. Cea estetică ar putea fi aproximată prin apropierea viziunii sale sumbre, de sumbrețea realului însuși, de degradarea obiectivă a existenței poporului român. Lirismul s-a coroborat prin realitatea brută cu care a coincis prin chiar evoluția istorică. Tiparul lăuntric s-a suprapus celui exterior, al suferinței obștești, determinate de apăsarea unei cîrmuiri detracate. Figura dictatorului învederează o putere hipnotică nelegiuită, asemenea unei întruchipări
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
calitățile incontestabile ale celor doi interpreți, aflați într-o excelentă colaborare artistică. Pe parcursul celor trei mișcări ale sonatei, aceștia au evocat un caleidoscop cuceritor de imagini muzicale și de stări sufletești; publicul a fost fascinat de exuberanța, de strălucirea și lirismul avântat al temelor din Allegro assai, de cantabilitatea generoasă, eleganța și grația cu care a fost redat Tempo di Minuetto (unde pianistul a marcat cu umor accentele din bas, ce sugerează ritmul ternar al dansului), dar și de luminozitatea și
Vioara lui Enescu by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84301_a_85626]
-
care, atinse, dau un sunet al lor, suspendat, o muzică a nu știu cui, a nimănui... Un fel de artă pentru artă a ultimelor respirații." (pp. 470-471) Dacă-l prefer, spuneam, pe romancierul O. Nimigean poetului e tocmai pentru că la acesta dintâi lirismul profund nu dă greș niciodată. Rădăcina de bucsau își trage sevele nu din bogăția senzaționalistă a evenimentelor, ci, dimpotrivă, din lentoarea austeră a desfășurării acestora. Confesiunea lui Liviu e mai mult decât periculos de personală, e solipsistă. Iar asta în
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
lui au fost citite așa-zicând în bloc. Iar blocurile, exploatate tendențios. Așa s-a ajuns la concluzia că, în cadrul finei generații optzeci, Stoiciu ar fi un rudimentar. (O afirmă, într-un glas, și admiratorii, și contestatarii săi, unii remarcând lirismul majusculat, ceilalți arătând cu degetul către lipsa de elevație.) Fiți atenți: „I s-a presărat casa cu/ fotografii de familie: degeaba, ăla nu sunt eu, eu/ sunt altul. Ce te chiorăști/ atâta?” Trei versuri, așadar, a căror aparentă violență, o dată
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
internă a personalității lui Alecsandri cîteva evenimente au jucat un rol determinant: dragostea pentru Elena Negri (sfîrsită tragic în 1847), care l-a încurajat în rolul de poet național, dar i-a deschis și sursele, chiar dacă nu foarte profunde ale lirismului intim. VASILE ALECSANDRI a fost unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848. Mișcarea revoluționară din Moldova a avut un caracter pașnic (fiind denumită în epocă „revolta poeților"). La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
melodică, ci doar o polifonie sonoră, în care sunetele și ritmul haotice ale pianului (prin cluster-e), ale bateriei (total dezarticulată) formează impresia clară a ieșirii din ghidajele melodice, armonice și ritmice. La fel, următorul moment improvizat, deosebit de cel anterior prin lirismul melodic abstract al basului lăsat singur, prin acordurile și melodica dezlânate ale pianului, prin comentariul a-ritmic al tobelor cărora li se cer sonorități atipice, mai degrabă familiare climatului muzicii moderne europene, accentuiază distanțarea față de melodia clasică de jazz de la
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
are ca spirit tutelar, cel puțin în prima din cele șapte mișcări ale seriei Thoughts and Feelings, pe Bill Evans. A doua mișcare oferă un mic număr de formule melodico-ritmice repetitive, menținute în registrul mediu, a treia este de un lirism delicat, melodia fiind întreruptă surprinzător de o suită de acorduri la ambele mâini, pe filiația clară Debussy - Bill Evans. Romanticul avangardei jazz-ului american rămâne lângă Körössy mare parte din mișcarea a patra, dar se retrage, lăsându-l în loc pe
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
călătorul nu poate avea la îndemînă decît hrana pe care a adus-o de-acasă: "acum să mîncăm din pachet/ pentru că lucrurile au în sfîrșit/ dimensiuni rezonabile" (O ureche aproape perfectă). Despărțindu-se de mirajul echivoc al materialității sale fabuloase, lirismul devine evanescent, fragil însoțitor al pururi inadaptabilei ființe: "Fă-ți casă, folosește intens/ Spațiul acesta absurd/ Iar în golul sufletului tău/ Pe Matilda așaz-o./ Soldatul din tine e mort/ Artistul, singur,/ Poezia se destramă la micul dejun/ În aburul de
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]