3,184 matches
-
pentru istoria Orientului Mijlociu 23. Pentru subiectul nostru, e important să amintim că sumeriană, deși încetează a mai fi vorbită către ~2000, și-a păstrat funcția de limbă liturgică, și, în fond, de limbă savantă, încă cincisprezece secole. Alte limbi liturgice vor cunoaște o soartă similară: sanscrita, ebraica, latina, vechea slavă. Conservatorismul religios sumerian se prelungește în structurile akkadiene. Triada supremă a rămas aceeași: Anu, En-lil, Ea (= En-ki). Triada astrală a împrumutat, în parte, numele semitice ale divinităților respective; Luna, Sin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a se bucura de popularitatea lui Indra, de pildă. Dar de el se leagă două noțiuni religioase care vor avea un viitor excepțional: rta și măyă. Cuvântul rta, participiu trecut de la verbul "a se adapta", desemnează ordinea lumii, ordine cosmică, liturgică și morală, în același timp22. Nu există vreun imn închinat lui rta, dar termenul este citat frecvent (mai mult de 300 de ori în Rig Veda). Se proclamă ca făurirea lumii s-a făcut în conformitate cu rta, se repetă că zeii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de formula săvitrl (II, 148). De-a lungul întregii perioade de învățătură pe lângă preceptor, elevul (brahmacărin) trebuie să urmeze anumite reguli: să cerșească hrană pentru stăpânul sau și pentru el însuși, să urmeze regula castității etc. Riturile solemne constituie sisteme liturgice de o mare, și totuși monotonă, complexitate. Descrierea detaliată a unui singur sistem ar necesita mai multe sute de pagini. Ar fi zadarnic să încercăm a rezuma toate sacrificiile srauta. Cel mai simplu, agnihotra ("ofranda pentru foc"), are loc în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
putea atinge tot ce nu putea fi obținut prin asvamedha. Savanții s-au întrebat dacă un asemenea sacrificiu s-a practicat vreodată. Purusamedha este descris în mai multe srautasutra, dar numai Sănkhăyana și Vaităna prescriu omorârea victimei, în alte tratate liturgice, bărbatul este eliberat în ultima clipă, și în locul său se sacrifică un animal. E semnificativ că în timpul ritualului purusamedha se recită cunoscutul imn cosmogonic Purușasukta (Rig Veda, X, 90). Identificarea victimei cu Purușa-Prajăpăti duce la identificarea sacrificantului cu Prăjăpati. S-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Sat. Br., III, 6, 3, 19)10. Exemplul a 7 Cf. M. Eliade, Naissances mystiques, pp. 115 sq.; J. Gonda, Change and continuity, pp. 315 sq. Rig Veda pare să ignore dlksă, dar nu trebuie să uităm că aceste texte liturgice nu reprezintă religia vedică în totalitatea sa: cf. Gonda, p. 349. Ceremonia este atestată în Atharva Veda (XI, 5, 6); brahmacarinul este numit dlksită, cel care practică dlksă. 8 Toate aceste rituri inițiatice au, firește, un model mitic: zeul Indra
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și ca Ființă androgină, într-adevăr (str. 5), Purușa zămislește Energia creatoare feminină, Viraj, și apoi este născut de ea13. Creația propriu-zisă este rezultatul unui sacrificiu cosmic. Zeii sacrifică "Omul"; din corpul său tăiat în bucăți se nasc animalele, elementele liturgice, clasele sociale, pământul, cerul, zeii: "Gura sa a devenit Brahman, din brațele lui s-a născut Luptătorul, coapsele sale au dat naștere Meșteșugarului, din picioarele lui s-a născut Slujitorul" (str. 12, traducere de L. Renou). Capul său a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Se știe că mystii, cu torțe în mâini, imitau rătăcirile lui Demeter, căutând-o pe Kore, cu făclii aprinse 5. Vom arăta îndată eforturile făcute pentru a păstra secretul acestor teletai. Să adăugăm că unele ceremonii comportau legomena, scurte formule liturgice și invocații asupra cărora nu suntem informați, dar a căror importanță era considerabilă; acesta este motivul pentru care inițierea era interzisă celor care nu vorbeau greaca. Nu știm aproape nimic despre riturile efectuate în a doua zi petrecută la Eleusis
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
constă în ritualuri mijlocitoare și expiatoare pentru colectivitate, dar el comportă și rugăciuni publice pentru rege, pentru gloria sa și pentru exercitarea dreptății sale care asigură "pacea poporului" și prosperitatea universală (Psalmii 19 și 71). În cele din urmă, opera liturgică reînnoiește structurile lumii. Așa cum Templul a fost construit după un model străin, cultul a împrumutat forme canaaneene. Sincretismul a atins proporții necunoscute până atunci, căci; *. Onarhia încuraja fuziunea ideilor și practicilor împărtășite de cele două straturi ale populației, israeliții și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
interesat în mod deosebit a fost răspunsul la toate aceste întrebări pe care autorul și le-a pus. "După mine, criza societății noastre nu are numai explicații socio-politice și economice: ea este, în amonte, rezultatul conjugat a trei formalisme. Formalismul liturgic al clerului, formalismul votiv al mirenilor și formalismul critic al intelectualilor. Preoții cred că dacă oficiază slujbele și-au făcut datoria. Creștinii cred că dacă finanțează construirea unei biserici sau miluiesc un cerșetor și-au asigurat mântuirea. La rândul lor
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
nu atât la nivel politic și teritorial, cât religios și cultural. "Le Goff acceptă printre meritele Imperiului Carolingian pe acela de a fi unificat organizarea monastică a Occidentului, prin acțiunea călugărilor benedictini, un proces care a fost dublat de omogenizarea liturgică, impusă de Carol cel Mare și urmașii săi pretutindeni pe teritoriul actual al Franței, Germaniei, Italiei și Beneluxului după modelul de la Roma. Dacă Biserica Catolică a fost pilonul unității creștine occidentale, aceasta s-a datorat în mare parte și monarhilor
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
nouă creație religioasă, proprie sud-estului european, pe care noi am numit-o „creștinism cosmic”, pentru că, pe de o parte, ea proiectează misterul cristologic asupra naturii întregi, iar pe de altă parte, neglijează elementele istorice ale creștinismului, insistând deopotrivă asupra dimensiunilor liturgice ale existenței omului în lume” . Acest lucru a fost posibil datorită situației etno-politice din viitorul spațiu românesc când „mentalitatea daco-romană se 110 nivelează cu aceea a barbarilor” care a condus le „trecerea de la Zamolxis la Christos, s-a putut face
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
mai multe cuvinte ceea se poate exprima Într-unul singur; Capitala Franței (Paris) Învingătorul de la Austerlitz (Napoleon) Astrul zilei (Soarele) „Dar deodată, cu tot zgomotul trenului, se aud bubuituri În ușa compartimentului „unde nu intră decât o persoană...” (I.L. Caragiale) „Liturgic astrul mă-ntâlnește-n voi, dezbracă patria de Întuneric...” (L. Blaga); - pleonasm: folosirea mai multor cuvinte sau construcții decât ar fi necesar pentru exprimarea ideii: „Moaie pana În culoarea unor vremi de mult trecute / Zugrăvește din nou iarăși pânzele posomorâte
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prin paradoxuri, anacronisme și dialoguri comice. - Tabăra lui Vlad Țepeș, absent ca personaj, dar prezent În spirit, reprezintă un tablou al țării În manifestările ei rituale de viață și luptă, dintr-o perspectivă tragică. Gluma este gravă, ironia are ton liturgic, simbolul nu mai este anecdotic, ceremonialul izgonește pălăvrăgeala. În tabăra lui Mahomed domină hazardul, arbitrariul, oamenii sunt mutilați, decapitați În chip absurd la capriciul tiranului. În tabăra lui Țepeș, moartea este un sacrificiu, ca asumare a destinului tragic. Obiceiul de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cel mai important care a dus la constituirea unui sistem și limba de azi îi datorează forma actuală. Printre planurile lui Agricola s-a numărat și traducerea Vechiului Testament, dar proiectul nu este îndeplinit. În schimb, el traduce trei lucrări liturgice de mai mică anvergură. Käsikirja castesta ia muista Christikunnan Menoista cuprinde ritualuri de căsătorie și înmormântare, precum și texte omiletice; paleta ecleziastică e diversă. În această lucrare Agricola combină traduceri din Olaus Petri, Luther și Caspar Hubernius. A doua lucrare, Messu
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
ia muista Christikunnan Menoista cuprinde ritualuri de căsătorie și înmormântare, precum și texte omiletice; paleta ecleziastică e diversă. În această lucrare Agricola combină traduceri din Olaus Petri, Luther și Caspar Hubernius. A doua lucrare, Messu eli Herran echtolinen e dedicată serviciului liturgic. Deși își bazează traducerea tot pe lucrările lui Olaus Petri, Agricola folosește și manuscrise în finlandeză. Ultima lucrare Se meiden Herran Christusen Pina, zlesnousemus ia tauiaisen Astumus, niste Neliest Euangelisterist coghottuon vorbește despre patimile lui Hristos. Este o compilație din
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
multe articole, predici, cuvântări și studii care sunt cunoscute atât în țară, cât și în străinătate. A publicat monografiile: ,,Mitropolitul Iacob Putneanul” (Mănăstirea Neamț, 1978), ,,Sfântul Vasile cel Mare în evlavia credincioșilor ortodocși români” și ,,Mitropolitul Dosoftei, ctitor al limbajului liturgic românesc” (Iași, 1980). * Soborul de preoți cânta aprig ,,întru mulți ani, Stăpâne” când I.P.F. Teoctist se ridicase de pe imensa scenă din fața Catedralei din Huși construită pentru momentul reînființării Episcopiei Huși și întronizarea ca episcop a P.S. Părinte Ioachim Vasluianul. Pe
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
sunt propovăduite mereu, toate fiind orientate spre a diminua pornirile instinctuale și îndeosebi a viciilor derivate din acestea. În același timp realizează apropierea oamenilor prin iubire și înțelegere în spiritual carității, deci a dragostei creștine. Si într- adevăr, prin practica liturgică și predicii, biserica nu a încetat o clipă să-și îndeplinească rolul de școală, propovăduind continuu perceptele credinței, care în fapt nu sunt altceva decât opreliști în fața tendințelor instinctuale. Preoții, la rândul lor, trebuie să fie desăvârșiți în viața lor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
era slavizarea românilor, această tentativă nu a reușit. Ceea ce totuși s-a reușit a fost desprinderea de Roma și trecerea la ortodoxie care căpătase contur odată cu definitivarea schismei la 1054. O serie de cuvinte de origine slavă folosite în practica liturgică stau mărturie acestei etape, ca de exemplu: utrenie, moliftă, slavă, blagoslovenie, duhovnic, vlădică, clopot, rai, iad, coșciug etc. Influența bulgară se menține și după căderea sub bizantini a imperiului bulgar. Prima mitropolie românească - a Ungrovlahiei - se înființează în 135 sub
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Sfîrșitul Antichității. Căderea Imperiului Roman putea să antreneze dispariția culturii antice, dar dezvoltarea creștinismului și supraviețuirea Imperiului în Orient o apărară în parte. Creștinii aveau nevoie de cărți. Existau colecții creștine înaintea invaziilor, constituite din texte ale Scripturii, din cărți liturgice și din scrierile Sfinților Părinți. Era celebră cea din Cesareea, întemeiată la începutul secolului al III-lea de Origene; de asemenea, se adunau cărți în comunitățile monastice care se formaseră în Egipt; dar bibliotecile creștine au fost decimate în timpul persecuțiilor
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de acestea. Uneori, călugării răzuiau pergamentele deja scrise pentru a copia pe ele altceva, aceasta din cauza lipsurilor și din economie, și nu pentru a face să dispară texte ale Antichității păgîne; de altfel, versiunile vechi ale Sfintei Scripturi și cărțile liturgice care nu mai erau folosite au dispărut astfel. Frecventă în secolele al VI-lea și al VII-lea, această practică s-a rărit mai apoi. Procedeele chimice permit reapariție primei scrieri a acestor palimpseste, dar folosirea procedeelor optice este mai
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
manuscris roman. Legătura nu este decît un element exterior al cărții; ea contribuie totuși la creșterea valorii volumelor și prezintă adesea un interes artistic sigur. Obiceiul de a lega bogat manuscrisele este vechi, mai ales pentru lucrările sacre, biblice sau liturgice, păstrate mai degrabă în visterii decît în biblioteci. Legăturile de orfevrărie erau numeroase. Făcute din plăci de aur și argint, în care erau reliefate scenele religioase, subliniate cu perle, smaralde, cabușoni, împodobite cu gravuri, camee, emailuri, ele aparțin aceleiași arte
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cazurile excepționale care depășeau această cifră erau remarcabile: Fulda, Lorsch (590 de manuscrise în secolul al X-lea), Bobbio (666 manuscrise). Realizarea lor era comandată de nevoile practice ale unei comunități religioase; de unde și importanța numerică și calitativă a manuscriselor liturgice și a celor care conțineau cuvîntul lui Dumnezeu. Din această perspectivă, se înțelege de ce s-a păstrat mai puțin literatura profană a Antichității decît literatura creștină a primelor secole; totuși textele clasice nu erau absente. Aproape toate lucrările erau în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
La sfîrșitul secolului al XII-lea și în cursul secolului al XIII-lea are loc o transformare în producerea și difuzarea cărții. Abațiile încetează să mai fie singurele centre ale vieții intelectuale și scriptoria lor nu mai produc decît manuscrise liturgice și lucrări de studiu pentru propriul uz. Care sînt motivele acestei mutații? Distruse de invazii, orașele Apusului nu mai strîng în interiorul zidurilor lor decît o populație restrînsă și o activitate limitată la nevoile locale și cotidiene. Ori cartea este prin
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
pe un rînd, iar folosirea din ce în ce mai frecventă a abrevierilor are același rol. Această scriere prezintă trei tipuri principale. Litera textualis, gotică prin excelență, este deosebit de ascuțită, puternic structurată și adesea cu un corp mare; este folosită în special în manuscrisele liturgice. Litera notula are unghiurile mai puțin marcate; în general mai mică, servește la scrierea manuscriselor destinate studiului, adică a tratatelor teologice, juridice, medicale. Apărută mai tîrziu, scrierea bastarde, pentru care cel mai bun model este scrierea de la cancelaria curții din
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
din Quattrocento. În Egipt, copții au păstrat vechile tradiții în fața invaziei musulmane. Limba lor derivă din vechea egipteană, cu împrumuturi din greacă; vorbită și scrisă de creștinii din Egipt pînă în secolul al XIII-lea, ea rămîne încă limba lor liturgică; de asemenea, cartea egipteană conține mai ales texte religioase. De o frumusețe aspră și savuroasă, decorarea sa evocă vechile fonduri pictografice egiptene. Grafismul și înlănțuirile o fac să semene în mod curios cu miniatura irlandeză. Legătura coptă, în piele incizată
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]