2,404 matches
-
care s-au adunat multiple ipostaze poetice, ar mai fi, desigur, de facut Îndreptări. Expresia ar trebui să găsească drumul unei purificări (În sensul de accentuare a liricului) și să evite anumite incongruente apărute, se pare, În momentele În care livrescul Își refuză metamorfozele. Dincolo de toate Însă se cuvine să subliniem maturitatea și distincția creației În Întregul sau, calități pe care are dreptul să le ceară și din partea cititorului. Către final, volumul se deschide, de fapt, către alte biografii ale stării
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un fapt accidental, ci constituia un dublu răspuns oferit școlii din epocă: un act de protest contra sistemului de educație cu disciplină rigidă specific învățământului herbartian, iar pe de altă parte un răspuns contra școlii de tip intelectualist și învățământului livresc, influențate și acestea de pedagogia herbartiană. „Educația nouă”, curent de gândire și practică pedagogică, a avut ca reprezentanți de seamă pe Ellen Key (cea care anticipa că secolul XX va fi secolul copilului), E. Claparède, O. Decroly etc. Această nouă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
concetățean ajuns în slujba tiranilor Siracuzei, ins care-l va implora la un moment dat să-i înlesnească înapoierea în orașul de baștină. Preluat ca atare sau cu anumite variații, materialul documentar furnizat de textele antice stă la baza reconstrucției livrești imaginate de dramaturgul modern. Prima călătorie siciliană a lui Platon este prilejuită de invitația adresată de Dionis cel Bătrân, tiranul prea puțin sensibil la farmecul intelectual al filosofului, dar interesat de felul cum ar putea exploata ideile acestuia pentru propriul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
recurge la o aserțiune atribuită lui Cezar, expresie a atitudinii decise a comandantului obișnuit cu succesele : Dacă s-ar fi întors cel care a plecat ar fi spus totul într-o singură locuțiune : veni, vidi, vici (I, p. 349). Referința livrescă, subliniat anacronică, declanșează doar comentariul disprețuitor pe marginea replicii care nu sună prea convingător (I, p. 349). Partenerul de discuție al lui Agamemnon preferă latinei engleza lui Shakespeare, pe care îl apreciază drept mare tragedian în raport cu Sofocle, rămas doar un
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Lucreția, soția lui, și îi arată că nu are cum să înșele spectatorii : tu crezi, Collatinus, că aceștia n-au citit nimic din Tit Liviu ? (prolog, p. 18). Plasat între lumea antică și spectatorii contemporani, el invocă și alte referințe livrești. Constată că definiția patriotismului emisă de Vitellius coincide cu cea enunțată de Platon și Sofocle (II, p. 52-53). Impresionat de farmecul și candoarea tânărului Quintus, el invocă răsuflarea cosmică, văpaia fără nume care l-a învăluit pe Platon când a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
după moartea acestuia este inspirat din opera platoniciană și include trimiteri precise la aceasta, cum ar fi notația despre cocoșul datorat lui Esculap (Phaidon, LXVI). Dramaturgul român exploatează sursele eline pentru a fixa cadrul piesei sale cu subiect antic. Reminescențele livrești provin uneori și din alte epoci sau sfere culturale. Scena ispitirii lui Platon de către Gorgias spre a-l face să-l trădeze pe Socrate parafrazează discuția Diavolului cu Adrian Leverkühn din romanul lui Thomas Mann Doctor Faustus și, așa cum precizează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
În general, scriitorii români care se inspiră în piesele lor din Antichitatea greco-romană își cunosc bine sursele. Unii dintre ei traduc din elină și latină, ca Victor Eftimiu, Dan Botta și Nicolae Ionel, alții au o cultură clasică solidă. Aluziile livrești, reluarea cadrului, a personajelor, a argumentelor și chiar a replicilor originale dovedesc, adesea, o lectură atentă a textelor vechi. O confruntare a pieselor noi cu cele care le-au servit drept punct de pornire poate evidenția numeroase similitudini, dar și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îl transferă pe Oreste în Atena lui Platon, imaginată ca un regim totalitar asemănător celui din România comunistă, și verifică astfel cum acționează destinul în epoca istorică a rațiunii. Mitul, istoria și actualitatea se contopesc în mod inedit, jocul interferențelor livrești cu texte antice și moderne complică întrețeserea planurilor temporale. Într-o piesă despre dictatură și democrație, Horia Lovinescu folosește drept suport capitolele din cronica lui Titus Livius în care sunt descrise izgonirea lui Tarquinius Superbus și instalarea republicii romane. Scriind
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
există lucruri despre care răsună fiecare colț de stradă, care, dezlegându-ți limba și vibrează-n prezența lor nevăzută, amintiri ca un talisman testamentar. Aici s-a născut prietenia, îmbrățișată fiind de suflet și inimă, ca semn dăruit Iașului autumnal, livresc, religios, teatral și muzical. Primii prieteni și colegi de profesie bibliologică? Claudia Balaban și Alexe Rău, s-au alăturat apoi lumii noastre de carte din Iașii asachieni Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Ion Hadârcă, Arcadie Suceveanu, Nicolae Dabija, Vasile Romanciuc, Leo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
este într-un anume sens cultura dominantă; ea a înlocuit formele culturii elevate ca centru al atenției culturale și al impactului asupra unui număr mare de oameni. Mai mult decît atît, formele vizuale și audio ale culturii media înlocuiesc formele livrești și necesită un nou tip de "alfabetizare" media în vederea decodării acestor noi forme culturale. În plus, cultura media a devenit o forță dominantă de socializare, imaginile și celebritățile mediatizate venind să înlocuiască familia, școala și Biserica, în calitatea lor de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mai aud, ca să absentez. Nu am nici o șansă de bine dacă nu mă izolez, dacă nu-mi liniștesc creierul. Dar mi-e foarte greu, să știi! Am un temperament de ghilotinat, de vagabond irecuperabil. Am să crăp cu nostalgia Parisului livresc. Orice mondenitate de acolo mi se pare mai respirabilă. Și apoi, eu am fost întotdeauna sedus de lumea proustiană. Unde mai pui natura mea nostalgică, picturală, "rusească" (dar dinspre Crimeea, dinspre Odessa!)... La Muzeu mă simt foarte bine, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
sentiment al realității fragile, o imensă responsabilitate în fața unei lumi care-și demitizează pînă și liniștea (sau mai ales liniștea). Poeții noului val impun prin gustul artistic inconfundabil, se poate spune că sînt o generație erudită, poezia lor nu este livrescă (cum s-a spus), ci inteligentă, ei nu pot scrie "frumos" pentru că par "plictisiți" de imensitatea poeziilor "frumoase" dar care nu spun nimic, ironia lor nu-ți dă sentimentul de burlesc, ci de gravitate și responsabilitate în fața fiecărei clipe. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
face pe toți tinerii poeți să-l deteste?! Te îmbrățișez pentru CARTE! Ești tu, aproape neschimbat, cu aceleași admirabile obsesii, cu aceeași dezinvoltură poetică, mereu seducătoare în ceea ce mă privește. Ai multe texte emoționante, dincolo de ceea ce unii ar numi "invazie livrescă"! Mi s-a părut colosală poema plecării tale la mare, în special "imaginea" aceea din final, cu marea gravidă de tine! Dar "Acasă" m-a emoționat pînă la lacrimă! Și de data (cartea) aceasta îmi ești tare drag în limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
anii de școală (învățători, profesori, colegi, întâmplări memorabile); oamenii de seamă ai satului (lista este urmată de câteva fișiere biobibliografice folositoare). În gramatica discursului Răduța Vasilovschi introduce uneori creații în versuri compoziții proprii, ca efluvii ale bucuriei depline ori "melancolii livrești", cu rol în potențarea mesajului, în racordarea secvențelor de istorie locală narate la experiențe ale colectivității etnice ori general umane. Alteori, acestea au rostul de a realiza, glisando, prin contrapunct, fluxul (re)trăirii unor realități care trebuie cunoscute și lăsate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
astea în imanentă capilaritate și compatibilitate cu senzația vitalității (și esteticii) pe care mi le oferă prezentul, contemporaneitatea. Or, chiar prefer, discret (față de mine însumi!) o atare modalitate de scriere, experiența și mnemonica presupunând, firește, și o densă filiație informațională, livrescă aceasta e una din componentele de care, vede-se, nu voi putea face abstracție niciodată. Nici nu doresc să fac... E o metodă ca de la sine metoda recurenței la informația anterioară, fixată în memorie, fișier clasic (celebra lădiță; sertărașul!) sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
trebuie să i se acorde libertate de mișcare și trebuie ferită de teoretizări care deplasează punctul de interes spre creier și nu spre suflet. Până la urmă, fiecare creator izbutește să finalizeze actul de creație potrivit propriilor înzestrări și nu acumulărilor livrești. Întâlnirile cenaclului au avut mare încărcătură ideatică și au fost de mare folos pentru fiecare. La ședințe au venit ca invitați, printre alții, Mircea Cărtărescu, Augustin Buzura, Ioan Bogdan Lefter, Mihai Sin, Mircea Iorgulescu, Dan Culcer. Nu se discuta nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mele ca niște veritabile jeturi, puternice fire de Kundalini și primeam dinspre ei valuri de frig; eram toți strânși în aceeași mantie vibratorie, rețea covalentă, cu multe valențe. Cam așa decurg ședințele-conferințe de la Arad: o atmosferă caldă stabilită în ambianța livrescă de mai sus, un public căutător, propriu cadrului descris, explozie kundalinică și pace subtilă instaurată într-un final de Nirvana. LINIȘTE, IUBIRE, LUMINĂ! Dacă la sală veneau la început doar câțiva căutători - cel mult zece - la ultimele două întâlniri aceeași
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
retipărit aici unele eseuri publicate înainte. Continuă (în Nouvelle Clio) să producă cele mai fantastice ipoteze despre epoca redactării Avestei. Se pare că un profesor german nu ajunge niciodată să înțeleagă ce este tradiția orală 3. Sunt prea cultivați, prea livrești ei înșiși? Domnul Paul Arnold îmi scrie că Dumézil încă nu s-a întors din Peru, semn bun că trebuie să fi găsit acolo bogății folclorice nebănuite. Ar fi interesant să se cunoască poemul lui Eminescu la care faceți aluzie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
În mintea majorității oamenilor cu „autoritatea socială” și cu diversele ei fețe, eu din pubertate am deosebit, se’nțelege, autoritatea autorilor după ale căror cărți alergam, nedeosebind prea bine, atunci, o posibilă scară de valori a „autorității de hârtie” sau livrești și apoi, autoritatea tout court - Autoritatea! -, acea calitate cu care nu numai unii adulții din jurul meu, dar și unii dintre colegii de vârsta mea păreau blagosloviți de natură, prin naștere. Calitate ce le conferea un ascendent incontestabil, care, uneori, prin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
re-lecturate marile capodopere ale omenirii! -, la Început În rezumate publicate pentru copii și apoi În textul integral și În câteva limbi. (Când m-am Împrietenit cu poetul Nichita, ne-am „Întâlnit”, dincolo de idei și de obsesii comune, și În coincidențe livrești și, pe raftul cel mai de sus, la ambii, stătea domnul Swift cu al său aventurier și nefericit Gulliver!...Ă La modul absolut amuzant, la eroul nostru englez, care prin două catastrofe acvatice descinde În două regnuri umane disproporționate față de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
războiale, dar și, cum o spuneam, absolut de natură schizofrenă, deoarece armata noastră a trebuit să lupte pe „două fronturi”, profund și fundamental antagonice, la Răsărit și la Apus de... Eden! De acel rai În care, În naivitatea noastră infantilă, livrescă și aproape imbecilă, credeam că se găsesc, că „trăiesc”, plenar și majestuos, acele mari criterii pe care platonismul grec ni le-a lăsat moștenire și pe care școala - o școală mereu ruptă de existența diurnă, politică și socială! - le Însămânțează
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai sus emoția, bucuria unică pe care am simțit-o pe la douăzeci de ani citind cartea lui Thomas Carlyle Cultul eroilor, o satisfacție mai mult decât intelectuală, care se Învecina, În acea „vreme psihologică” a mea, cu o altă „exaltare livrescă” - momentele când am parcurs romanul Roșu și negru al lui Stendhal, carte pătrunsă de același spirit, al „cultului individualității extreme”. Cam după vreo trei decenii, Dostoievski, publicând În ’861 Crimă și pedeapsă, Își „trădează” aceeași „aplecare” sau „mod instinctiv de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am „pipăit”, ca să zic așa, presimțit și „gustat” În anii post-puberali, În anii lungi ai labirinticei mele adolescențe, s-au dovedit rezistente, formidabil de actuale pe tot traiectul carierei mele, „verificându-se” apoi În multe și diferite situații umane sau livrești, dând legitimitate acelor „oarbe și stângace pipăiri” spirituale ale celui ce fusesem. De fapt, oferindu-mi unitate, unitatea persoanei și a modului meu de a gândi, o unitate care, dacă am noroc, se va repercuta și asupra scrierilor mele, asupra
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau altul al punctului de vedere, al opticii celor din jur, cei care dețin „cheia” sau „mandatul” opiniei publice, profesionale sau mai largi, publice. Bătrânețea se află de partea cealaltă a paradisului - a tinereții! Aceasta este opinia curentă și istorică, livrescă. Tinerețea e și a fost cântată pe mii de harpe și tonalități, genuri și specii. Este acel loc spre care, adeseori paradoxal, privim cu o nostalgie puternică, dureroasă, aproape cu invidie - de parcă am fi fost un altul! Spuneam paradoxal deoarece
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceleași... VITALIE CIOBANU: Vechiul centru al Lisabonei pare un loc izolat, departe de traseele zgomotoase ale lumii contemporane. Oameni puțini pe străzi, trafic scăzut. Ai senzația că traversezi un oraș aciuat într-o amintire culturală a cuiva, în care personaje livrești și figuri istorice demult apuse s-au încarnat în trecătorii ce îți ies în întâmpinare. Doar vestimentația s-a schimbat. Mai multă animație găsim pe Rua Augusta, rezervată integral pietonilor: case cu trei caturi, așezate într-o simetrie perfectă, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]