KorAP: Find »[drukola/base=logos & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...119 >

2,956 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

gândim" limita sub care se constituie, neîncetat, dictatura judicativului. Faptul acesta este semnificativ și în privința stabilirii limitelor logicului, nu numai ale judicativului constitutiv (în măsura în care cel dintâi este mai cuprinzător decât cel de-al doilea, cuprinzând și judicativul regulativ). De asemenea, logos-ul însuși poate reveni la sine, ieșind din forma sa "de-naturată" ca logică. Și ceea ce apare acum ca fiind lucrul cel mai semnificativ, pre-judicativul ar căpăta relief, iar constituirea sa ar putea prelua funcții de întemeiere a judicativului, așa cum pretinde

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
pre-judicativul ar căpăta relief, iar constituirea sa ar putea prelua funcții de întemeiere a judicativului, așa cum pretinde însăși "natura" lucrurilor. Problema este însă următoarea: descumpănirea dictaturii judicativului nu capătă sensul trecerii dincolo de logică? Putem căpăta putința de a lucra cu logos-ul însuși, pentru înțelegerea lucrurilor, sau păstrăm o formă "de-naturată" a sa, poate într-o altă logică? Oricum, toate acestea ne trimit către o rejudecare a sintezei logice, ceea ce înseamnă o reanalizare a acesteia nu doar din perspectivă ontică, ci

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sens de timp, pe care acum nu avem decât a-l bănui. În acest moment al cercetării, se poate spune doar atât, ca răspuns în registru metateoretic și pe linia dominației determinărilor formale ale judicativului la întrebarea de mai sus: logos-ul nu ne vorbește prin el însuși, atunci când încercăm cunoașterea "lucrurilor" prin forma "judecată" a gândirii, sau prin operațiile de constituire obiectuală ale conștiinței cunoscătoare la nivel judicativ, căci el rămâne "în urma" lucrurilor. Acestora, pentru cunoașterea de acest tip, le

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
el însuși, atunci când încercăm cunoașterea "lucrurilor" prin forma "judecată" a gândirii, sau prin operațiile de constituire obiectuală ale conștiinței cunoscătoare la nivel judicativ, căci el rămâne "în urma" lucrurilor. Acestora, pentru cunoașterea de acest tip, le convine logica (forma "de-naturată" a logos-ului). În urmare, logos-ul, tocmai pentru că apare "de-naturat" ca logică, dobândește funcții și statut de instrument. (De altminteri, cum știm, Aristotel a și gândit logica astfel: ca un instrument organon care ne conduce către dobândirea adevărului în sens epistemologic

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cunoașterea "lucrurilor" prin forma "judecată" a gândirii, sau prin operațiile de constituire obiectuală ale conștiinței cunoscătoare la nivel judicativ, căci el rămâne "în urma" lucrurilor. Acestora, pentru cunoașterea de acest tip, le convine logica (forma "de-naturată" a logos-ului). În urmare, logos-ul, tocmai pentru că apare "de-naturat" ca logică, dobândește funcții și statut de instrument. (De altminteri, cum știm, Aristotel a și gândit logica astfel: ca un instrument organon care ne conduce către dobândirea adevărului în sens epistemologic, ca adevăr al judecății

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ca un instrument organon care ne conduce către dobândirea adevărului în sens epistemologic, ca adevăr al judecății; faptul că el nu folosește niciodată în lucrările din corpusul Organon-ului cuvântul organon nu poate dovedi contrariul.) Așa încât, tocmai din acest motiv, logos-ul își pierde, oarecum, "natura", prin trecerea sa în logică. Și este de constatat faptul în cauză chiar și în actul cel mai simplu de cunoaștere judicativă a unui lucru, atunci când actul se produce în lipsa unui control supra-formal, a unui

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
copac) sau conceptul de floare. Pozițiile (funcționale) logice, S și P, par a surveni într-un moment secund, chiar dacă "obiectele" lor corespunzătoare sunt ele însele constituite "conștient". Și pare a fi cumva firească apariția lor întârziată, dacă ne raportăm la logos-ul însuși; nefirească este doar concentrarea întregului act de cunoaștere a unui obiect în toposul logic, adică în "locul logic" al relației dintre subiect și predicat. Când blocajul logic este suspendat, logos-ul însuși își recapătă ființa, iar cunoscătorul este

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
firească apariția lor întârziată, dacă ne raportăm la logos-ul însuși; nefirească este doar concentrarea întregului act de cunoaștere a unui obiect în toposul logic, adică în "locul logic" al relației dintre subiect și predicat. Când blocajul logic este suspendat, logos-ul însuși își recapătă ființa, iar cunoscătorul este pregătit pentru dobândirea adevărului unui lucru: adevărul "non-logic", despre care încă nu știm mare lucru, nu cel legat de aspectul alethic al judecății. Numai că actul suspendării (al epoché, cum ar spune

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
lucrurilor, el va parcurge mai multe trepte de cunoaștere, iar drumul se va încheia cu vederea soarelui. Acum el înțelege că lumina soarelui constituie "mediul" în care este posibilă vederea lucrurilor. Prin analogie, putem spune: numai cel care va "vedea" logos-ul va înțelege că acesta oferă lumina inteligibilă necesară cunoașterii lucrurilor. Dar lumina aceasta nu este decât a logos-ului ca atare, nu a celui "de-naturat" în logică, este a ființei acestuia, a logos-ului aflat în ființă (în ființa

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
înțelege că lumina soarelui constituie "mediul" în care este posibilă vederea lucrurilor. Prin analogie, putem spune: numai cel care va "vedea" logos-ul va înțelege că acesta oferă lumina inteligibilă necesară cunoașterii lucrurilor. Dar lumina aceasta nu este decât a logos-ului ca atare, nu a celui "de-naturat" în logică, este a ființei acestuia, a logos-ului aflat în ființă (în ființa sa). A scoate din uitare (aletheia) un lucru înseamnă a-l cunoaște în ființa sa, întrucât logos-ul a

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
spune: numai cel care va "vedea" logos-ul va înțelege că acesta oferă lumina inteligibilă necesară cunoașterii lucrurilor. Dar lumina aceasta nu este decât a logos-ului ca atare, nu a celui "de-naturat" în logică, este a ființei acestuia, a logos-ului aflat în ființă (în ființa sa). A scoate din uitare (aletheia) un lucru înseamnă a-l cunoaște în ființa sa, întrucât logos-ul a aruncat asupra sa lumina propriei ființe. Omul cunoaște pentru că el are "organul receptor" al acestei

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
decât a logos-ului ca atare, nu a celui "de-naturat" în logică, este a ființei acestuia, a logos-ului aflat în ființă (în ființa sa). A scoate din uitare (aletheia) un lucru înseamnă a-l cunoaște în ființa sa, întrucât logos-ul a aruncat asupra sa lumina propriei ființe. Omul cunoaște pentru că el are "organul receptor" al acestei ființe. Dar el poate cunoaște nu doar atunci când lumina aceasta este zărită ca atare, ci și fără ca ea să fie știută, atâta vreme cât îndeletnicirea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
nu doar atunci când lumina aceasta este zărită ca atare, ci și fără ca ea să fie știută, atâta vreme cât îndeletnicirea esențială a cunoscătorului este însăși "cunoașterea de sine"; în absența ei însă, sugerează Platon, cunoașterea nu ar fi posibilă. Recunoașterea luminii ființei logos-ului aduce cunoașterea veritabilă; aceasta înseamnă și o recunoaștere de sine, adică o recunoaștere a putinței proprii de a fi într-o legătură cu sine însuși prin mijlocirea Celuilalt. De ce pare ultimul paragraf atât de ciudat, în privință stilistică și

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
vorbelor? Pentru că l-am construit suspendând, cumva, convențiile dictaturii judicativului constitutiv; totuși filosofia era "făcută", odată, și în acest fel: în fond, am reluat, aici, câteva idei ale lui Platon, relaxate judicativ. Dincolo de toate acestea, căpătăm și un semn despre logos-ul rămas "în urma" lucrurilor devenite obiect de cunoaștere judicativă: el vorbește despre constituirea obiectuală originară, aceea a Trupului. A lăsa logos-ul să rămână în urma lucrurilor, trecute, ca obiecte de cunoaștere, în orizont judicativ, înseamnă a bloca tocmai constituirea obiectuală

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fond, am reluat, aici, câteva idei ale lui Platon, relaxate judicativ. Dincolo de toate acestea, căpătăm și un semn despre logos-ul rămas "în urma" lucrurilor devenite obiect de cunoaștere judicativă: el vorbește despre constituirea obiectuală originară, aceea a Trupului. A lăsa logos-ul să rămână în urma lucrurilor, trecute, ca obiecte de cunoaștere, în orizont judicativ, înseamnă a bloca tocmai constituirea obiectuală originară; în termeni kantieni, înseamnă a lucra constitutiv cu principii regulative ale intelectului.45 Experiența schițată mai sus, de trecere în

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de aceea, în orice act de cunoaștere îndreptat către dobândirea cunoștinței veritabile (episteme) ce are în structura sa cunoașterea celuilalt și recunoașterea de sine, potrivit scenariului platonician sesizăm și umbrele ("adumbririle") unei "logici non-judicative". Umbrele acestea sunt, de fapt, ale logos-ului care, deși rămâne ascuns, încearcă pătrunderea în spațiul epistemic, acolo unde se poate naște cunoștința veritabilă, imposibilă fără prezența și lucrarea sa. Înseși pierderile logos-ului uitarea ființei, cum ar spune Heidegger, poate fi o asemenea pierdere sunt jocuri

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
platonician sesizăm și umbrele ("adumbririle") unei "logici non-judicative". Umbrele acestea sunt, de fapt, ale logos-ului care, deși rămâne ascuns, încearcă pătrunderea în spațiul epistemic, acolo unde se poate naște cunoștința veritabilă, imposibilă fără prezența și lucrarea sa. Înseși pierderile logos-ului uitarea ființei, cum ar spune Heidegger, poate fi o asemenea pierdere sunt jocuri ale ființei logos-ului, instabilă pentru cel condus de normele dictaturii judicativului, chiar dacă este convins că "lucrurile" cu care are de-a face nu dețin o

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
deși rămâne ascuns, încearcă pătrunderea în spațiul epistemic, acolo unde se poate naște cunoștința veritabilă, imposibilă fără prezența și lucrarea sa. Înseși pierderile logos-ului uitarea ființei, cum ar spune Heidegger, poate fi o asemenea pierdere sunt jocuri ale ființei logos-ului, instabilă pentru cel condus de normele dictaturii judicativului, chiar dacă este convins că "lucrurile" cu care are de-a face nu dețin o inteligibilitate prin ele însele. Important este să sesizăm, acum, dacă umbrele acestea mai au a ne vorbi

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
dețin o inteligibilitate prin ele însele. Important este să sesizăm, acum, dacă umbrele acestea mai au a ne vorbi; oricum, reconfigurate continuu, ele se așează, totuși, în "forma" unor schițe ale logicii non-judicativului. Logica pune la lucru aspectul formal al logos-ului. Ca organon, logica nu poate fi decât formală: temeiurile ei sunt câteva principii formale, care nu păstrează decât "schema" gândirii, traseul ei configurat fără parcurgerea lui ca atare. Tocmai de aceea, uneori aceste trasee constituite de logică nu sunt

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
admite printre temeiurile sale nici o prejudecată; de fapt, ea se sprijină pe o prejudecată, referitoare la ideea de corectitudine a gândirii; a acelei gândiri care apare ca exercițiu de exprimare sau redare a lucrurilor. Traseele preconfigurate ale logicii substituie ființa logos-ului, păstrând din acesta, întru administrare și instrumentalizare, doar "forma" sa. Cel care deține astfel de trasee (structuri, principii, reguli, scheme operaționale etc.) este destul de sigur în privința ocolirii greșelilor de gândire (sofismelor), deși el nu este apărat decât împotriva erorilor

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a împlinit "programul"; ființa sa ajunge, tocmai în acest mod, expusă. Pornind de la toate acestea, devine firesc să pretindem că împlinirea ființei logicii constă în formalism. Totuși, formalismul, ca ipostază desăvârșită a logicii în registru judicativ, se află încă în logos; de fapt, logica însăși este logos; e drept, "de-naturat". Adepții formalismelor de tot felul pretind că tocmai datorită formalizării sale gândirea este purificată de orice particularism, că orice balast "obiectualist" este îndepărtat, iar gândirea, pură schemă logică, s-ar desăvârși

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
tocmai în acest mod, expusă. Pornind de la toate acestea, devine firesc să pretindem că împlinirea ființei logicii constă în formalism. Totuși, formalismul, ca ipostază desăvârșită a logicii în registru judicativ, se află încă în logos; de fapt, logica însăși este logos; e drept, "de-naturat". Adepții formalismelor de tot felul pretind că tocmai datorită formalizării sale gândirea este purificată de orice particularism, că orice balast "obiectualist" este îndepărtat, iar gândirea, pură schemă logică, s-ar desăvârși. Se întâmplă aceasta, dar desăvârșirea nu

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
pretind că tocmai datorită formalizării sale gândirea este purificată de orice particularism, că orice balast "obiectualist" este îndepărtat, iar gândirea, pură schemă logică, s-ar desăvârși. Se întâmplă aceasta, dar desăvârșirea nu este a gândirii, facultate omenească îndrituită să "cunoască" logos-ul, adică pe sine în propriul fapt-de-a-fi, căci este ea însăși logos, ci numai a "formei" acestuia, a aspectului său formal. Îi lipsesc formalismului până la urmă, schemelor pure ale gândirii, logicii înseși recunoașterea de sine a gânditorului prin actul gândirii

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
că orice balast "obiectualist" este îndepărtat, iar gândirea, pură schemă logică, s-ar desăvârși. Se întâmplă aceasta, dar desăvârșirea nu este a gândirii, facultate omenească îndrituită să "cunoască" logos-ul, adică pe sine în propriul fapt-de-a-fi, căci este ea însăși logos, ci numai a "formei" acestuia, a aspectului său formal. Îi lipsesc formalismului până la urmă, schemelor pure ale gândirii, logicii înseși recunoașterea de sine a gânditorului prin actul gândirii, cunoașterea imanenței Celuilalt în propria ființă a gânditorului, conștientizarea prezenței logos-ului

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
însăși logos, ci numai a "formei" acestuia, a aspectului său formal. Îi lipsesc formalismului până la urmă, schemelor pure ale gândirii, logicii înseși recunoașterea de sine a gânditorului prin actul gândirii, cunoașterea imanenței Celuilalt în propria ființă a gânditorului, conștientizarea prezenței logos-ului ca inteligibilitate (lumină a recunoașterii de sine și a cunoașterii Celuilalt). Cum știm, toate aceste teme sunt active în fenomenologia husserliană și în cea merleau-pontiană; poate și în alte variante fenomenologice. Și nu oricum, ci într-un mod firesc

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]