547,468 matches
-
când mi-a restituit cheile. - Ce? - Că tu conduci foarte bine. Că e un lucru care ți se potrivește și-l faci foarte bine. - Și nu e singurul, dragă, fii convinsă că nu e singurul, a început să râdă Marcos, luându-mă de braț ca să ieșim. La Burger King nu se servea nici un fel de alcool, doar bere. După ce-am ales meniul cel mai ieftin, în ciuda protestelor lui, căci nu puteam să uit tradiționala penurie a fiului de judecător, am
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
de asemănătoare celor pe care le purtam zilnic la bar, încât vorbele lui Jaime, afirmația lui surprinzătoare, jumătate promisiune, jumătate amenințare, s-au topit treptat, s-au dezumflat ca un balon înțepat. Am ieșit din restaurant convinsă că ne vom lua la revedere și fiecare se va duce la casa lui, dar el m-a apucat de braț de cum am ajuns pe trotuar: - Am acasă o ciocolată super, adusă de Miki din Maroc, și ieri, după ce-am încasat banii trimiși
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
dar argumentului disuasiv al prețului s-a adăugat existența unei camere libere în apartamentul închiriat de logodnicul uneia dintre surori. Băiatul era atât de studios și de responsabil că nici n-au apucat să conviețuiască o lună și jumătate: a luat un concurs și s-a lipit de un post în Murcia. Viitorul cumnat l-a înlocuit rapid cu un coleg de facultate, Joaquín, un sculptor asturian liniștit și retras. Împărțeau apartamentul cu proprietarul acestuia, Miki, etern student la Drept, care
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
soldăței de plumb de pe partea dreaptă a mesei, s-a făcut că-l contemplă, apoi l-a pus pe partea stângă a mesei, printre peneluri și uleiul de terebentină. Jaime a reacționat imediat: - Ce poți să mă enervezi, frumosule! A luat tubul atât de repede c-ai fi zis că-l frige și l-a pus la locul lui, între alte două tuburi de albastru, produse de aceeași firmă, marcate 04 și 09. - Ai văzut? E nebun, a spus Marcos după ce
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
caut pahare. N-a zăbovit mult și a evaluat din pragul ușii situația: eu mă întinsesem pe pat, cu picioarele pe perete și spatele sprijinit de pernă. Marcos stătea pe partea opusă și frunzărea, țeapăn, o revistă. Jaime i-a luat-o din mână și a pus-o la loc pe etajeră, după care a tras singurul scaun pe care-l avea ca să se așeze în fața noastră. - M-am înșelat, nu e gheață. - Nu contează, l-am consolat și m-am
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
vrut să-și toarne zâmbetul în ochii mei și să-l țină acolo, așa că am mai tras un fum înainte de a-i trece țigara lui Marcos. - Mi se pare mie sau ești o vicioasă în toată regula, Jose? - Nu te lua de ea, moșule, a spus Marcos, apoi i-a trecut-o lui Jaime. - Nu se ia de mine. Jaime a fumat, apoi mi-a trecut-o mie, am tras iarăși și înainte de a expira fumul i-am văzut ochii pironiți
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
tras un fum înainte de a-i trece țigara lui Marcos. - Mi se pare mie sau ești o vicioasă în toată regula, Jose? - Nu te lua de ea, moșule, a spus Marcos, apoi i-a trecut-o lui Jaime. - Nu se ia de mine. Jaime a fumat, apoi mi-a trecut-o mie, am tras iarăși și înainte de a expira fumul i-am văzut ochii pironiți într-ai mei și atunci m-am gândit pentru prima dată că și el era drăguț
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
găsit un șarm curios și profund în felul în care privea, aproape cu dulceață, nașpa, mi-am zis, m-am amețit, pe urmă a fumat Marcos și i-a trecut țigara lui Jaime, care continua să mă fixeze. Așteptase să ia un fum înainte de a adăuga: - Sigur că nu, a fost un compliment. Ia-o, termin-o tu, mai fac una. A doua a fost și mai reușită decât prima. Începeam să simt greutatea fumului, acea imponderabilitate cețoasă care-ți înmoaie
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
experimentată, de hașiș. Fumasem de multe ori, în multe reuniuni, cu mulți oameni diferiți, niciodată o iarbă mai bună ca asta, dar totuși bună, uneori foarte bună, și niciodată nu simțisem așa ceva. Marcos, Jaime și eu fumam, beam, râdeam, o luam de la început și era ca și cum am fi învățat să împărtășim ceva, ca și cum toți trei am fi acceptat în același timp o legătură reciprocă, profundă și invizibilă, care ne transforma în victime obligate în același timp la o armonie specială, o
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
a fost silit aproape un întreg popor. Vianu nu reprezintă, câtuși de puțin, fața voios cabotină sau cinic profitoare a vârfurilor intelectualității române care au colaborat cu regimul comunist..." (p. 105). În felul acesta, fostul asistent al lui Tudor Vianu ia atitudine față de o afirmație a colegei sale de la "Europa liberă", Monica Lovinescu, potrivit căreia, tinerii au învățat de la Tudor Vianu nu numai estetica, ci și "cum poți practica duplicitatea și ignora etica, de fapt". Acesta este cazul tipic de polemică
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
ta ar putea fi diferit de tine. Mai mult decât atât, autorul spune în continuare că, pentru a fi sigur că nu lezează sensibilitatea unui evreu, de obicei, atunci când discută cu acesta adoptă o "discriminare pozitivă de moment". Oricum am lua-o însă, aceasta tot rasism se numește. Simplul fapt că te gândești la cel din fața ta ca la un evreu, ungur, neamț, bulgar, somalez și că îți schimbi comportamentul în funcție de aceasta, presupune o obsesie rasistă. Sincer nu înțeleg ce imbold
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
atentă a sistemului, pot afirma cu mâna pe inimă că bacalaureatul românesc e o acțiune perfect organizată, admirabil condusă și încheiată, ca-n Caragiale, undeva între Lanțul slăbiciunilor și "Pupat toți Piața Endependenți". Prin urmare, ministrul Hărdău poate să-și ia liniștit vacanța, pentru că nu prin recorectare și supracorectare va ajunge la vreo îmbunătățire a situației. De ce? Pentru că lucrurile au fost trucate cu mult înainte de a intra sub creionul roșu al echipelor de corectori. Bacalareatul românesc se joacă în cu totul
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
pe bani grei. Apoi, după vreo jumătate de oră, acestea sunt introduse în săli, elevilor aleși pe sprânceană, fii și fiice de VIP-uri sau de bișnițari plini de bani. Pentru liniștea generală, rezolvările se împart tuturor elevilor, cât să ia un cinci și cei "defavorizați". Dacă vrei notă mare, trebuie să fii pila directă a directorului, a profului făcător de subiecte, a președintelui sau a vicepreședintelui de comisie. Ori a inspectoratului. Dac-ați ști ce jale metafizică se așterne în
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
că mă simt moralist într-un bordel de cea mai joasă speță. Știți câți nu fac parte din mafia directorilor? Cam zece la sută, cu indulgență o spun. Dar nu pentru că ar fi toți corecți, ci pentru că, în genere, ei iau și banii celor care rezolvă subiectele și nu vor să riște. De-ați ști ce bătălie se dă pentru racolarea celor mai buni profesori din fiecare oraș! Vă dați seama, cu cât subiectele sunt rezolvate mai repede și mai bine
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
Vă dați seama, cu cât subiectele sunt rezolvate mai repede și mai bine, cu atât sumele cresc. Partea comică e că mafioții sunt în genere proști și greșesc subiectele. Așa s-a ajuns la situații când fiul de VIP a luat opt, deși a plătit pentru o notă de zece. Să vezi atunci scandaluri și amenințări! În astfel de cazuri, banii se dau înapoi, ca la orice livrare mafiotă eșuată. Unii directori nu se implică, dar fac precum fostul meu director
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
aerul ambiguu al unui scepticism productiv, al unei mediențe încrezătoare, poetul atacă pe un front de amploare consemnarea realului, în duhul unei indirectități pudice a discursului subiectiv, al unei tergiversări de-a aborda tema consacrată a subiectului. Astfel textura poetică ia naștere dintr-o cultură detaliată, insistentă a unui peisaj obiectual, abia întrețesut cu înregistrările dispozițiilor personale, aidoma unor adaosuri obosit-ironice la lumea dată: "să scrii poezii despre obiecte - să începi, de exemplu, cu un scaun, și să povestești despre el
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
spre fundul grădinii arse, de sticlă, de lapte./ în fundul camerei imense, în fața căminului, un rotund auriu/ rostogolindu-se nemișcat" (convalescență). Tratat cu vaga circumspecție cuvenită unei relativități fie și agreabile, precum un partener al unui joc de societate, realul e luat treptat "în serios" (precum o înfierbîntare a unui gambler), ajungînd a-l angaja pe descriptor la modul dulce-înfiorat al unei "pînde". Cuvîntul "pîndă" revine frecvent sub condeiul lui M. Ivănescu (e un "termen nodal", cum ar fi spus Michael Riffaterre
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
că dacă-mi scapă,/ din mîini, se pot rostogoli foarte departe -/ și mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar/ să mă întind la marginea mea, să-mi las mîna/ din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea./ îmi iau mai bine o alta. și asta poate fi falsă./ și eu am umblat, deci, odată cu o amintire/ în brațe / (și mă gîndeam, cu un rînjet/ rău, că într-o carte celebră, nu mai știu cine/ umbla cu propriul său cap
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
Moldova în ansamblul ei nu aveau în anii 30 ai secolului trecut nici o echipă în primul eșalon). Visam să văd la lucru echipa Ripensia din Timișoara, dar trebuia să mă mulțumesc cu relatările la radio și din presă. Mi-am luat revanșa în anii postbelici, când am devenit bucureștean și mergeam frecvent la stadion, pentru a urmări pe viu partidele din divizia A. Când n-am mai putut merge la stadion, am profitat de apariția televiziunii și am devenit spectator din
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
oricui, dar, din cîte știu, acestea s-au mai făcut. Ce rost are să ceri verificarea membrilor foști sau actuali ai CNSAS deși aceștia au mai fost verificați, dacă chiar te interesează ca CNSAS să-și facă treaba și să fie luat drept o instanță? După părerea mea, în numele unei idei la care subscriu, lista din "Ziua" produce o ceață primejdioasă din care e posibil ca foștii colabolatori reali și primejdioși ai Securității să apară ca niște informatori printre alții, prin scoaterea
Liste cu presupuși by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10443_a_11768]
-
vezi Florența e-o zădărnicie;/ Știind că nu o poți oricând vedea./ Dar poate că și ea resimte, știe/ Și-o doare dorul din dorința ta." (Florența). Poeziile sunt, după cum se poate vedea, aproape debile, inclusiv sub raportul versificației, autoarea luând - sau înțelegând - din tradiționalismul pe care ambiționează să-l continue numai aspectele exterioare. O dată găsite perechile nu/ umplu, mor/ dor, vedem/ tandem, zădărnicie/ știe, strofele sunt gata: autoarea le scrie parcă de la dreapta la stânga, umplând spațiul cu rumeguș lexical și
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
controlul lingvistic al textului, cu sesizarea și utilizarea diferitelor registre ale limbii. Aceasta se observă în poeziile sale "de atmosferă", în care apar, din loc în loc, termeni dintr-un alt decor verbal. Stridențele sunt imediat perceptibile: Abia gust vinul. Nu iau din bucate,/ De parc-aș bănui c-ai pus otravă./ Vorbim de moarte. Cu intimitate." (Zburător); De la-nceputul lumii-ascunde/ O taină-n veci ținută,/ În care nimeni nu pătrunde./ Precum o surdo-mută." (Luna); "plopi foarte drepți/ lumânări până-n cer/ având
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
echipe mari pierzând tocmai pentru că n-au ținut cont de prea banalul adevăr. Ce n-au înțeles antrenori de frunte, a înțeles, însă, ministrul Hărdău. Prins și răsprins în off-side, boss-ul învățământului românesc amenință cu groaznice represalii: că va lua măsuri împotriva profesorilor, că va desface contracte de muncă celor care nu vor corecta corect la bacalaureat și alte palavre, care de care mai comice. Adevărul e că problemele învățământului nu-l depășesc doar pe Hărdău. Europa însăși contemplă neputincioasă
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
al articolului era o doamnă, Rodica Pop, "adevărată orientalistă" și consul onorific al Mongoliei care, în ciuda acestei "recunoașteri internaționale" și a numeroase reclamații la Comisia de Cultură din Primărie și la Curtea de Conturi, n-a reușit încă să-i ia locul lui Radu Bercea. "Investigația" lui Tiberiu Lovin (care, evident, habar n-are de bibliografia celor "demascați") s-a redus la o descindere în noul sediu, impropriu, al institutului - o poștă dezafectată - și la indignarea că, la ora prînzului, nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
mai târziu, că masca de sudură faulkneriană avea un secret al ei... * La Brașov, agitație mare. Se schimbă și mecanicul, și fochistul Guriță, care mie îmi devenise simpatic, aflând de la el atâtea. Numai eu și locomotiva rămânem, după ce ne vom lua rămas bun ca de la niște combatanți lăsați la vatră, - ceilalți. îmi mai pare rău de Guriță și pentru felul lui de a se despărți de locomotivă, cum începuse el s-o gătească, încă de pe la Predeal, s-o lase curată, următorilor
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]