3,374 matches
-
poemelor lui Stephan Roll și legătura lor cu poetica teatrului futurist italian întîlnim în lucrarea Emiliei Drogoreanu (op. cit., cap. „O poetică a spectacularului și poetica teatrului futurist”). Autorul Poemelor în aer liber este privit aici ca „regizor” al propriului text ludic și spectacular. De asemenea, personajul „mecanomorf” din proza avangardistă - fantoșă caricaturală, reificată și stereotipă - are ceva din personajele teatrului de marionete. Acest histrionism se va estompa însă în manifestele și textele poetice ale „grupului suprarealist român” din anii ’40 (Gellu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Paul Păun, Virgil Teodorescu). De fapt, încă din manifestul revistei Viața imediată din 1932, intitulat „Poezia pe care vrem să o facem” și semnat de Geo Bogza, Gherasim Luca, Paul Păun și S. Perahim, extravaganța ludică se retrage în favoarea unei seriozități agresive: implicarea în social ia locul histrionismului cabotin și „iresponsabil”. „Petrecerea” estetică a anilor nebunatici se încheiase. Capitolul XI. Mitologiile cinematografice ale integralismului Prezente regulat în paginile primelor opt numere al Integralului (după care dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tîrziu -, „un joc literar inteligent, pe care îl practică adolescenții isteți”. Se pare totuși că era ceva mai mult decît atît: confreria de elevi de la liceul bucureștean „Gh. Lazăr” - autointitulată „Capul de rățoi” - indică o asumare existențială, absolutistă a frondei ludice împotriva logicii, a automatismelor și a simțului comun. Din amintirile Elizei Vorvoreanu (sora lui Urmuz) se desprinde portretul unui om modest și introvertit care parodia curent automatismele burgheze, meloman, pictor și compozitor diletant, care frecventa asiduu concertele și expozițiile artistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autori care a dat pe Anton Pann (și înainte pe pitarul Hristache), pe Caragiale, pe Minulescu, pe Barbu (care se crede așa de altfel decît Arghezi), pe Arghezi, pe Mateiu Caragiale, pe Urmuz și alții, pe marii sensibili schimonosiți”. Poezia ludică a lui Arghezi din Hore este plasată - apoi - în zona nonfigurativului de extracție folclorică, pentru Călinescu folclorul fiind adevăratul nostru clasicism și, totodată, un filon „specific” al poeziei pure: „Intenția de joc se face din ce în ce mai clară în poezia lui Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în care se face mereu confuzie între cele trei regnuri, animal, vegetal și mineral”. În fine, prin lentila estetică modernistă a autorului „Cursului de poezie” producțiile urmuziene se văd ca niște simulacre ludice placate pe vid: „A avea aerul că povestești fără să povestești nimic poate duce la un epic pur”. „Caz-limită”, fabula „Cronicari” e privită din perspectiva unei estetici puriste, conform căreia „poezia este un mod ceremonial, ineficient de a comunica forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
egida revistei Manuscriptum o publicație realizată de Nichita Stănescu, Adrian Bota și Adrian Hoajă, editată de Al. Oprea și intitulată — pe urmele revistei din 1928 a lui Geo Bogza — Urmuz, în care personalitatea autorului „Fuchsiadei” e recompusă, pastișată și elogiată ludic. Articolul de fond, semnat de același Nichita Stănescu („Urmuz în toate culorile lacrimei”), amestecă, într-un lirism confuz, poncife comunizante cu citate foarte aproximative din Bacovia: „Urmuz a fost o culme a inteligenței ironice românești, tocmai de aceea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a celor două vocabule ce oferă o falsă alternativă în alegerea «sensului» decît că acesta se află în cuvîntul însuși. Pelicanul-babiță devine emblema călătoriei care, în fabulă, e în primul rînd o mișcare a semnificanților antrenați de o «ars combinatoria» ludică” (p. 49). Mai interesantă este observația privind caracterul hipertextual al „paginilor bizare” (termenul fiind preluat în accepția lui Gérard Genette): „E un joc foarte complex, ce iese dintre coordonatele tradiționale ale literaturii mai mult sau mai puțin «realiste» căreia îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pană, Miron Radu Paraschivescu, Perahim fuseseră chiar membri ai Partidului Comunist în ilegalitate; Geo Bogza, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Paul Păun, Maxy, Gellu Naum ș.a. erau militanți radicali de stînga). Odată cu instaurarea dogmatismului realist-socialist, componenta de libertate artistică - anarhică, revoltată, ludică și imaginativă - trebuia însă abandonată în favoarea „necesității înțelese” a Revoluției proletare și denunțată ca reminiscență burgheză, „decadentă”. În deceniul șapte, recuperarea estetică a avangardei interbelice s-a produs pe o linie ideologică marxizantă (în virtutea opțiunilor politice de stînga ale majorității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în cîmpul dinamic al tradiției culturale. Dacă protocronismul legitimează politic și identitar inovația estetică radicală, postmodernismul re-legitimează estetic avangarda, cu o vădită simpatie (implicit ideologică) pentru caracterul „cosmopolit”, „subversiv”, „antiautoritar”, „demofil” (v. „coborîrea poeziei în stradă”) și „detabuizant” (la modul ludic, ironic, parodic și experimental) al acesteia. Sub presiunea noului concept, ideea înrudirii între experimentalismul postbelic (înțeles ca model „afirmativ”, ca „preocupare pentru articulațiile formale ale operei”) și avangardismul istoric (privit ca fenomen de ruptură și negare radicală a tradiției instituționalizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poeme „maori”, bruitisme, măști africane, happening-uri, elemente de varieteu (actrița Emmy Hennings - soția poetului Hugo Ball - era cunoscută și publicului de cabaret din România), improvizații ale lui Tzara extrase din cîntece de mahala românești ș.a.m.d. Un protest ludic, burlesc și demitizant așadar, o expresie a nealinierii artistice absolute, ireductibil subversivă, ostilă oricărei înregimentări și mobilizări „colectiviste”. Putem vedea în dadaistul Tzara și un „mutant” al periferiei românești: antrenamentul poetic underground, practicat - împreună cu prietenul Ion Vinea - în vacanțele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
față de futurism, constructivism și gruparea de la Contimporanul (deplasată pe o poziție tot mai puțin „revoluționară”) - este ilustrat în special prin suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă antiburgheză, onirism superficial și delir imagist. Noilor lideri ai grupării - Sașa Pană și Geo Bogza - li se alătură foștii integraliști M.H. Maxy, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și Ilarie Voronca, secondați de nume precum Moldov, A. Zaremba, Dan Faur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
jocurilor de noroc și zarurilor; J.-M. Mehl, Leș jeux au royaume de France du XIIIe au début du XVIe siècle (Paris, 1990), 76-98 despre jocuri cu zaruri; A. Rizzi, Ludus/ludere. Giocare în Italia alla fin del medio evo, Ludica: collana di storia del gioco 3 (Treviso-Roma, 1995); și G. Mentgen "Alltagsgeschichte und Geschichte der Juden. Die Juden und das Glücksspiel im Mittelalter", Historische Zeitschrift, 274 (2002), 25-60. Pentru legile locale asupra jocurilor de noroc, vezi Statuta civitatis Aquarum (Acqui
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
72 Zdekauer, Gioco d'azzardo (n. 3 mai sus), 71; A. Zorzi, "Battagliole e giochi d'azzardo a Firenze nel tardo Medioevo; due pratiche sociali tra disciplinamento e repressione", în Gioco e giustizia nell'Italia di comune, ed. G. Ortalli, Ludica: collana di storia del gioco 1 (Treviso-Roma, 1993), 86-90; și Rizzi, Ludus (n. 3 mai sus), 87 și 110-113. O lege florentina din 17 aprilie 1454 (copie în ASF, OGB, 224, dos. 8v-9v) a dat Celor Opt autoritate deplină asupra
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
adevărați În viața noastră, să mulțumim Cerului că mare bucurie ne-a dat! Fiindcă mi-am asumat provocarea de a scrie despre o lucrare referitoare la viața unui copil, prea frumos, cu destin special, care s-a stins la vârstă ludică, este un prilej pentru mine de a pleda pentru cunoașterea temeinică a religiei noastre creștin-ortodoxe. Aceasta ne-a fost Împărtășită cu mult har de mari preoți dintre care Îi numesc cu smerenie doar pe patru, anume părinții Arsenie Boca, Dumitru
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și spaima de paralizie îl aruncă într-o altă extremă, a exaltării sentimentului religios, a credinței împotriva rațiunii care nu e în stare, cum nici știința, să-i satisfacă setea de oceane, foamea de ceruri, dorința fierbinte de nemurire. Aspectul ludic, al confecționării unor păsărele de hârtie aparent obiect de studiu al Tratatului său -, trece în plan secund prin prezentarea unor structuri rigide în care ar urma să introducă ceea ce nu e de introdus, ființa și nu lucrul neînsuflețit. Păsărelele de
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
astea erau grijile lui Thomas, el gusta tot; doar un abstinent - care nu făcea altceva decît să se automutileze - ori un impotent nu ar fi avut cum să priceapă că impulsuri mai presus de rațiune conduceau jocul sexual; totul era ludic: cealaltă partidă, socială, era un joc logic, aveai de susținut un meci Împotriva tuturor, pentru a obține ceva de la viață, chiar și Împotriva părinților: ei vroiau să te faci inginer, de pildă, și tu vroiai să ajungi cofetar, pentru că Îți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la vîrsta jocurilor, Victor nu mai avea timp pentru prostii. sigur, am amintirea unor plimbări făcute doar cu el sau împreună cu toată familia, chiar și a unor vacanțe la munte și pe malul mării. Victor însă nu avea o atitudine ludică față de mine, ceea ce voia el să-mi transmită era cu totul altceva. el îmi explica de fapt cum e cu lumea, ce trebuia eu să înțeleg din cutare sau cutare eveniment. „ascultă ce-ți spun și bagă la cap. Pentru că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
imensă dezaprobare... treisprezece, nu e frumos ce faceți, domnule m. Paisprezece, vă rog să vă astîmpărați, domnule m, sunteți brutal și libidinos. Insultele pe care mi le administra Domnișoara ri nu făceau însă decît să agraveze cazul meu de dependență ludică. nu mai întîlnisem nicio femeie cu un astfel de apetit pentru joc. toată relația noastră era pusă sub semnul jocului sau mai bine zis al inventării de jocuri. nimic nu era gratuit în atingerile sau preliminariile noastre senzuale. Pentru fiecare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
deci, ca Domnișoara ri să fi ieșit, în acel moment, din propriul meu creier, să fi fost întruparea unui tip necunoscut de energie mentală care, iată, se trezea din somn exact atunci, după ce fusese stimulat de jocurile precedente, de strategia ludică a Domnișoarei ri din ultimele două sau trei luni. așa că n-am mai spus „cum ați făcut, Domnișoară ri, ca să intrați la mine ?”, ci am bîiguit „vă rog să mă iertați”. Da, chiar așa i-am spus : — Vă rog să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
autorului potențial. Dacă îți iei o pisică sau un cîine, vei putea să le implici în acumularea de senzații și trăiri susceptibile să devină apoi cuvinte și ulterior roman. Funcțiile auxiliare Cat Patch și Dog Patch au un imens potențial ludic dar și metafizic. încearcă să-ți imaginezi descri erea zilei pe care o petrece cîinele tău în așteptarea ta. această așteptare canină poate fi un rezervor imens de trandrețe și de reflecții filozofice. De cînd a scris Beckett Așteptîndu-l pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu mine că în niciun moment nu am încercat să te domin, sau să te pun într-o situație de inferioritate. nu am făcut decît să recurg la posibilitățile care decurg din strategia s2PatCH56 care constă în lansarea de provocări ludice destinate tocmai să provoace revelații interioare. în mod normal, prin tot ceea ce am spus și prin tot ceea ce am scris, ar fi trebui să ai niște revelații interioare. să devii ceva mai conștient de limitele tale, dar și de posibilitățile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Bietul Ioanide și Scrinul negru, experimentul merge spre epicul pur și spre senzațional. Lipsa aerului vieții se simte în toate. G. Călinescu devine, mai ales în ultimele cărți, un colecționar: de artificii, procedee, fapte de stil, documente artistice, formule narative. Ludicul atinge aici punctul de sus. Nicolae MANOLESCU, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, vol. 1, Editura Minerva, București, 1980, p. 263-264. În Melancolia lui Dürer, celebra gravură, G. Călinescu remarcă "privirea indirectă" (și "noroasă"), pe care o denunță în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
caricatură încă romantică. Enigma Otiliei nu te angajează afectiv, nu te absoarbe într-o altă realitate, care să anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuză, te farmecă, te subjugă estetic, îți dă o plăcere pur intelectuală, gratuită, ludică, joc din ce în ce mai plictisitor, mai steril, când e reluat. Comicului tehnic al romanului adăugîndu-i-se comicul propriu al eroilor: toți sunt personaje de comedie caragialescă, având ticurile, resorturile mecanice ale eroilor caragialești, numai că - deosebindu-se de autorul Scrisorii pierdute - humorul călinescian
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
destinată comunicării, ci o rețea poetică de semnificații care articulează generozitatea simbolică a tuturor lumilor posibile. Limba nu este „lumea-în-sine” pe care științele pozitive o interoghează pentru a o domina, ci lumea sensului, imbricat în plasa diverselor jocuri de limbaj. Ludică și regională, experiența lingvistică degajă mediul de respirație al sensului vieții. Limba îl descoperă pe om ca acea făptură unică ce suferă spre deosebire de restul animalelor, când nu înțelege. În același timp, pentru că poate rosti, omul nu suferă sentimentul dezastruos al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
din punct de vedere epistemologic, ruinarea pretenției științifice de fundamentare exhaustivă a matematicii ne împiedică să mai discriminăm între periferie și centru, între normativ și dispensabil. Când este sustrasă presiunilor tehnoștiinței, matematicii îi rămâne, ca argument în favoarea creativității, injoncțiunea pasiunii ludice, jocul. Perspectivismul epistemologictc "Perspectivismul epistemologic" Confirmat de Galilei, Newton și Laplace, modelul iluminist de raționalitate este mecanicist, linear și progresist, fapt care a alimentat obstinata credință a modernilor în succesul proiectelor societății seculare. Fizica secolului XX a evidențiat însă limitele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]