314,502 matches
-
machiaje, se folosește o recuzită și se impune obligativitatea costumului. Acești actori improvizați, cu fețele lor unse și cu murdăria purtată demonstrativ, ca o dovadă a demnității, dotați cu bastoane, lămpașe, tîrnăcoape, topoare și lanțuri, se mișcă într-o altă lume. Întreaga lor strategie, alături de regie și de scenografie, îi scoate din cotidian și din regimul vieții obișnuite. Ei sînt, de fapt, niște ficțiuni, niște existențe proteice care își caută o identitate. A-i numi, pur și simplu, mineri este un
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
ca pe o sursă de informații, de spectacol sportiv și de interminabil divertisment. Printr-un simplu gest, care dacă nu s-ar fi banalizat ar avea încărcătura unui semnal magic, geometria feerică a micului ecran ne poartă prin țară, prin lumea întreagă și chiar dincolo de fruntariile ei. De la viața consumată prin canalele Gării de Nord și pînă la pasul de cangur al primului om ajuns pe Lună, televizorul ne spune totul, ne alimentează insațiabila poftă de evenimente, ne flatează vanitățile și orgoliile și
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
în mod radical. Dacă ar fi să asociem în continuare televizorul cu o fereastră deschisă, în cazul artei video am putea spune că artistul închide fereastra și trage obloanele. Pe el nu-l mai interesează ceea ce se petrece dincolo, în lumea din afara ecranului, ci doar ceea ce se întîmplă pe suprafața sa. Ecranul devine opac și își pierde orice funcție denotativă, iar interesul artistului se deplasează de pe istorisire și informație pe expresivitatea și pe dinamica limbajului. Modificarea legăturilor dintre elementele imaginii atrage
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
noi să fie surpat? În modul cel mai absurd și mai paradoxal cu putință, în perioada comunistă s-a încercat din răsputeri anularea rădăcinilor, distrugerea formelor care vorbeau de la sine despre o aristocrație și valorile ei. Cam peste tot în lumea asta, specialiștii și locuitorii unui oraș au căutat să-i conserve tradiția, să țină în picioare, cu orice preț, memoria devenirii lui, adaosurile, îmbinările semnificative ale vechiului cu inovațiile. Orașul însuși este martorul unei istorii; este oglinda ei vie și
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
în veșnicele mârâieli, pro-contra, în sânul clicii conducătoare. N-am nici un fel de simpatie față de actualul ministru de externe, dl. Mircea Geoană. Am serioase motive să cred că nu e posesorul unui caracter demn de oferit ca model într-o lume în care ar prima eticul. De altfel, fostul ambasador la Washington n-a făcut nici un secret din dorința de-a se cățăra cât mai sus pe scara ierarhiei politice și administrative. Pe de altă parte, e greu să găsești vreo
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
Washington n-a făcut nici un secret din dorința de-a se cățăra cât mai sus pe scara ierarhiei politice și administrative. Pe de altă parte, e greu să găsești vreo fisură în activitatea sa de ambasador în capitala politică a lumii, sau, în ultimul an și jumătate, ca ministru de externe. Dinamic, convingător și, la rându-i, convins că pentru România nu există nici o altă șansă - nu doar de prosperitate, ci chiar de supraviețuire - înafara valorile occidentale, dl. Geoană a făcut
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
ieșit, spre meritul său, întărit. Spun aceste lucruri pentru că, în clipa de față, România se află cu adevărat la o răscruce. Doar propria noastră prostie (sau nemernicie) ne poate da jos de pe șinele, în fine montate, ale drumului spre o lume normală. Și le mai spun pentru că semnalele provenind din înaltele cercuri ale puterii indică un fel de angoasă că România s-ar putea elibera, cât de curând, de vechea sa identitate comunist-bolșevică. Or, dl. Geoană a ajuns să fie identificat
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
cenzură, cristalizată în mentalitatea și comportamentul politicienilor tinde să se manifeste agresiv. Cine nu este cu noi, este împotriva noastră! Și, în consecință, trebuie pedepsit. Configurația actuală a societății noastre, stabilită de oamenii puterii, arată cam așa: noi și restul lumii. Drepturile sînt la noi, la politicieni, ca și privilegiile. Responsabilitățile merg automat și subînțeles în tabăra cealaltă. Cine nu înțelege asta și are altfel de păreri, puncte de vedere ce nu coincid cu cele oficiale, îndrăznește chiar să le și
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
slujba noastră, pentru simplul motiv că au fost aleși. Funcționarul public este în slujba cetățeanului și nu deasupra lui. Există legături primejdioase în felul în care unii înțeleg realitatea. Ar fi simplu să spunem "e problema lor". Aceste percepții asupra lumii, a puterii, a eticii și responsabilităților, percepții deformante ca oglinzile lui Alice dintr-o țară a minunilor, ne poartă existențele către un viitor deloc nobil. Se erijează în autoritate și instanță, cred că dețin Graalul, ca și adevărul suprem. Dacă
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
XIX, frecventate de tîrgoveți, cînd doar boierii aveau biblioteci proprii. Comunismul le-a dat amploare. Era și un mod discret de a controla și cenzura lectura. Și cîte și mai cîte s-ar putea povesti despre cum s-a schimbat lumea.
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
de vot și injecțiile sunt singurele noastre suporturi. Iar când un copil se naște idiot sau paralitic, e sigur că va avea o viață mai bine organizată decât cea a unui biet om care a avut neșansa să vină pe lume normal constituit. Dar la ce bun să vă amintesc lucruri pe care le cunoașteți așa bine? Aș vrea să vă spun în calitatea mea de candidat care se prezintă astfel în fața dumneavoastră că nu mă voi ocupa de vii, ci
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
le-ai trăit niciodată, cum nu credeai posibil să le trăiești. Vei cunoaște care este adevăratul gust al vieții. Vei cunoaște teama și deznădejdea, bucuria și pasiunea. Lucrurile vor căpăta o intensitate crescândă, gustul apei va fi tot mai viu, lumea îți va aparține din ce în ce mai mult. Iată un program asupra căruia merită să reflectezi. Ar îngădui celelalte vreodată ceea ce-ți dau eu? În privința celorlalți, ei vor goli locul. Gândește-te la cei pe care-i detești și care sunt numeroși
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
mai ales, la viitor. Peste șaizeci de ani nu va mai rămâne nimeni. Ba da, va rămâne încă o pereche, căreia programul meu îi va asigura supraviețuirea. O tânără pereche care se va iubi și care va fi singură în lume. Ea va reîncepe istoria creației, însă nu vor mai fi ca primii oameni, deoarece vor poseda întreaga noastră experiență, pe care o vor moșteni. Ei nu vor deschide ochii asupra unei creații de început și fără probleme: le vom lăsa
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
în latină, ca să lase timp pentru pregătirea farsei. Făgădui mașini de fabricat ploaia, crescătorii mobile de animale domestice, balsamuri ale fericirii ce aveau să facă legumele să crească în solul arid și ciorchini de clopoței la ferestre. Cînd văzu că lumea-i plăsmuită era gata, o arătă cu degetul. - Așa vom fi, doamnelor și domnilor - strigă. Priviți. Așa vom fi. Publicul se întoarse. Un transatlantic de hîrtie pictată trecea prin spatele caselor, și era mai înalt decît casele cele mai înalte
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
grădini de conopoidă, ci fusese îngropată întreagă și cu numele-i de olandeză în cimitirul satului. Fiica îi moștenise culoarea și talia, și ochii aurii și uimiți, ai părintelui ei, iar acesta socotea că creștea fata cea mai frumoasă din lume. De cînd îl cunoscuse pe senatorul Onésimo Sánchez, în prima campanie electorală, Nelson Farina îl implorase să-l ajute ca să facă rost de o țidulă falsă de identitate care l-ar fi pus la adăpost de justiție. Senatorul, amabil dar
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
i-a auzit vorbind. Purta o rochie țărănească ordinară și ponosită și avea părul împodobit cu panglici colorate și fața unsă împotriva soarelui, dar chiar și în starea aceea neglijentă se putea presupune că nu exista alta mai frumoasă pe lume. Senatorului i se tăie răsuflarea. - Drace - suspină plin de uimire -, ce-i mai trece Domnului prin cap! În seara aceea, Nelson Farina și-a îmbrăcat fata cu hainele cele mai bune și a trimis-o la senator. Doi gardieni înarmați
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
repezit Costică după porcul speriat. În curte, a intrat, târându-și picioarele, Însă drept ca lumânarea, și moș Gogu, tatăl lui Gheorghe. Stătea cu baba lui, singuri, dezlipiți de sat, Într-o casă, În gura unei vâlcele, rupt parcă de lume. Acolo, crescuse și Elena. Singură, doar ea și pajiștele de pe dealuri. - Scăpă! Aoleo, scăpă! Păzea, tataie, că te mușcă arătarea!, s-a amuzat ea, care trăia momentul ca pe un spectacol al copilăriei fără de sfârșit. - Hai, bă, moș Gogule, nu
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
topoare, acolo, la Sfatul Popular, mâine, să-i schimbe pe unii. Dumnezeu știe! Nu e treaba mea, că sunt copil. Tu ce crezi? - Eu știu?! Cert este că ceva se-ntâmplă! Simt eu! Numai că... barbarii au stăpânit tot timpul lumea. Am Învățat din istorie, de la școală. - Bă tată, mânca-i-ar moșu pe ei! Așa e! Se schimbă unii pe alții ca santinelele În post! Să-și păzească starea. Tot pe-a lor! Că poporul, oricare ar fi el, așteaptă
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
o șchioapă, ca voi, legionarii: „am ureche pentru orice șoaptă și zece pentru trădători!” Aveau cuibul colea, mai la vale, la popa. Înalți, frumoși, cămășile, toate verzi, pantaloni, la dungă, centură și diagonală...! Gemea pământul când mărșăluiau. Credeam că schimbă lumea!... Pârț! Unul de-aci, de la noi, că nu l-a Încăput cămașa de gras, la Amărăzanu, când au venit comuniștii, ca să scape, și-a schimbat numele. Și pe-al lui și pe-al lui fiu-său. Iar ăsta, o viață
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
adiere și-i e un pic mai bine, se-nmoaie ca balega În ploaie! Altceva ar fi dacă ar simți toți, dar toți, țăpușa la spate, pusă aci, În dos, ca pe vremea lui Țepeș! Altfel, la noi, de când e lumea, unii fură și alții Îndură! Eu mă mir că mai e de furat! Dar uite, că e! Și când no să mai fie, o să pună biruri! Și, iar o să fie! - s-a prins În vorbă bunicul Elenei după ce a tras
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
atent și a clipit. Era, oarecum, mândră de el. Ce-i drept, cuvintele bătrânului m-au Înduioșat. Erau cu tâlc și nu Întâmplător spuse. - E, vezi? Ți-am spus eu că tataie ăsta, al meu, e om Înțelept? A văzut lumea și cu ochii, și cu mintea, și cu sufletul. Tu ce zici? Din nou, am rămas mut și iarăși m-am făcut purpură, ca În fața unui Dumnezeu, la spovedit. - Pentru colind, uite, moșule, ia de la mine bănuții ăștia și ascultă
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Ea o accepta, eu, nu. Nu eram În stare să spun că nu știu ceva. Trebuia tot timpul să caut, iar, dacă nu găseam, tot nu recunoșteam, ci... Tăcere! Și iar căutam! Un fel de a bâjbâi după himere prin lume, prin istorie, prin timp. Inuman cu mine Însumi! De-aici și grija și tristețea! Și ambele strânse cocoloș Într-un fel de morală. Eu mă temeam de ochii lumii, ea nu. Eu complicam tot, despicam firul În patru, În șase
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Și iar căutam! Un fel de a bâjbâi după himere prin lume, prin istorie, prin timp. Inuman cu mine Însumi! De-aici și grija și tristețea! Și ambele strânse cocoloș Într-un fel de morală. Eu mă temeam de ochii lumii, ea nu. Eu complicam tot, despicam firul În patru, În șase... Ea simplifica orice și-mi părea fericită și puternică. Așa arăta când flăcări jucăușe coceau șoricul pe spinarea porcului. M-am bucurat și, fără să vreau, o sorbeam din
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
Ăștia, din ziua de azi, știu mai multe decât noi! Crezi că mai e ca pe vremea lui Stalin?! Să stea fata, fată mare, până... ehe, În noaptea nunții? Și, a doua zi, să mai scoată și cămașa În văzul lumii?! - Bă, Matei, ce vârstă ai, mă nene?... - Nu cât dumneata, dar de avut, am! Dar de ce? - Uite, așa, să văd cât de nărod ești și dacă mai ai timp să-ți revii! Dar să zicem că mai și glumim, și
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
e tot un fel de vorbă! Treaba aia, cu cămașa, și mie mi s-a părut o prostie! Un fel de a intra satul sub fusta femeii! Iar muierea Își are rostul ei! Nu se poate despuia, așa, În văzul lumii, că vrea mahalaua, Bircă, beat, sau eu, că mi s-a urcat la cap. Dar de stat, trebuie să stea! Altfel, unde mai e respectul?...Față de bărbat, față de părinți?! Iar, fără respect, Începe strâmb. În plus, și cu stângul! Iar
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]