4,609 matches
-
mă urmărea cineva. Afară totul era alb și deși obiectele nu-și redobîndiseră Încă culorile, era suficientă lumină pentru a fi capabil să distingi forma lucrurilor și șoferii au Început să-și stînga luminile. Dar interiorul localului era și mai luminat și se putea distinge totul foarte bine, prin țesătura rară a draperiilor Cameliei. Localul, care păruse Întotdeauna părăsit și pustiu, făcîndu-mă să mă simt stînjenit, era acum animat, plin pînă la refuz de umbre negre. N-am făcut decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Deși incapabil să mi-l reamintesc, existența lui era neîndoielnică. Cerul se acoperise cu o pătură subțire de nori cenușii, tipici pentru anotimpul respectiv... Ora 4.28 după ceasul meu... Se lăsa Întunericul ciudat de devreme... Strada era suficient de luminată ca să disting șănțulețele dispuse la zece centimetri, dar nu suficient pentru a se mai zări și umbrele. Mușchiul de pe zidul protector - făcut dintr-un material adecvat - mustind de umezeală, absorbea Întunericul mai repede, transformîndu-i Întreaga suprafață Într-o masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu voiai să le ai în variate nuanțe de gri-ciment, după o spălare bună. Parcă și fețele oamenilor se urâțiseră. „Cine vine, bă, aici să lucreze la ciment?”, întreba retoric Tămaș, luându-mă de braț pe strada „Occident 200”, singura luminată din Turda, care avea 200 de metri. „Uită-te la fețele oamenilor. Uită-te, bă, la fețe, nu numai la picioare, că ești homo erectus nu numai erectus. I-apasă, bă, tonele de ciment pe cap de locuitor și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu le-ar sta bine. Acolo se adună avortonii tranziției. Mall-ul din Vitan este, în 1999, o apariție suprarealistă. O adunătură de blocuri urâte, înconjurate de bălării și de urme de șantiere în paragină, întrerupte de o clădire colorată, luminată strălucitor, plină de „expoziții” ispititoare care îți arată ce ai putea avea dacă nu ai câștiga la limita subzistenței. În fond, Mall-ul nostru e o expresivă metaforă de tipul: România, starea de fapt. Chiar la intrare este o vitrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sale și a golului, pe care-l credea de neînlocuit, ce-l lăsase prin pensionare. La această orbire contribuia și faptul că restaurantele, cârciumile, magazinele purtau încă aceleași firme în zeci de culori și denumiri ca înainte de război, vitrinele la fel de luminate. Un lucru scăpa însă atenției, ca și cum nimic nu se întâmplase, pentru că era ascuns, și anume că proprietarii acestor magazine, cârciumi și restaurante, purtători ai comerțului, deși erau în majoritatea lor aceiași, nu mai semănau cu ei înșiși, cei dinainte; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu totul altceva. - Atunci ce părere aveți despre această contradicție? - Părerea mea e că sunteți foarte inteligentă, așa că ar trebui să continuăm conversația dinainte... Își dădu deoparte o șuviță de păr ce-i căzuse pe frunte și începu o lungă, luminată vorbire despre literatură și sociologia culturii. Deodată râse: - Vă aduceți aminte când ne-am văzut prima dată în tren, călători oarecare, în același compartiment, alături pe banchetă... Eu răsfoiam o revistă franceză de modă, editată imediat după război... Dumneavoastră trăgeați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
față cu grefierul, după care i se înmâna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau în limbaj juridic), încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi sociale, cele mai multe săvârșindu-se în afara pretoriului instanțelor, luminate numai de buna-credință a celor în cauză. Prin intermediul acestor acte se înnodau și deznodau chiar fără știința lor, destinele, neprevăzute încă, ale atâtora dintre ei, pe care, dacă erai chemat, le prezidai într-un ritual sumar de procedură, ce trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
s-o rupă. Domnul Pavel își dovedise „superioritatea”, biruise, simțea, știa asta, motiv pentru care era mândru, o mândrie secretă, dar pentru care nu-ți trebuie o anume perspicacitate ca s-o observi. - Am dreptate, domnule judecător? întrebă el după luminata pauză a victoriei, așteptând confirmarea de care nu se îndoia. Eu mă gândeam că tot ce spusese, deși era un adevăr cunoscut de toți, rostirea lui “în public” constituia „Infracțiune politică”, deoarece era considerată nu ca un adevăr de neînlăturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și penale, cu care te liniștești, unele din ele sunt la fel de ticăloase, ca și acelea la care te referi, care aparțin altor competențe, și pe care, vrei nu vrei, le aplici. Ce spune atunci conștiința ta pe care o vrei luminată? Mă simții oprit; nu-mi găseam răspunsul, deși se afla în mine, cețos, compensator, sau fals compensator și nu-l puteam formula. Nu puteam sau nu îndrăzneam? Ce se întâmplă? Ce profesiune este asta în care cred, am crezut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lună plină și o lumină dulce în văzduh, în sat, pe iaz, pe dealuri, și liniștea stăpânea toate făpturile, iar în hanul mohorât și întunecos mortul străin se odihnea cu fața alinată, sub mângâierile tremurătoare ale unei făclii. Singura ferestruică luminată a rateșului veghea în umbra streșinei, ca un ochi neadormit. Mortul a fost îngropat după trei zile. I s-au făcut pomeni frumoase, praznic bun... Popa a mâncat și a băut la praznic, a luat pomenile; iar calul roib a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
piept. Am să-ți aduc iar țapu să-l bocești, ca-n anii trecuți. Baba boscorodi ceva neînțeles. Bătrânul păli cu cotul pe flăcău. Cât oi lipsi eu, te duci să-ți mai vezi ginerii și nurorile. De la sara aceea luminată, vreme multă n-a trecut la mijloc. După ce și-a scos paserea alchion puii în singurătatea mării, cătră sfârșitul lui răpciune, s-au trezit din miazănoapte vânturile. Și-ntr-un amurg, au început a se zări pe sub nourii plumburii cârduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi amândoi oamenii își eliberară piepturile de răsufletul comprimat, băgând de samă că blana ursului era presărată de argint de brumă. Fiara pierise încă din ajun, ghemuită acolo. I s-a părut lui Culi - ori într-adevăr s-a simțit luminat? S-a grăbit să se ducă la urs, căutându-i pușcătura; a luat de la un brădui un clomburel, muindu-l în sângele închegat, și l-a prezintat stăpânului său, gratulându-l pentru succes. „L-am vestit eu că n-are să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după mine, cu o voce surprinzător de puternică: Ai grijă cum conduci. Deodată m-a cuprins din nou acea senzație. Și anume că, dacă aș cunoaște vreodată teama, asta aș simți acum. M-am uitat înapoi. Tessie stătea în holul luminat și ceva în felul în care lumina de pe verandă i se reflecta în ochelari m-a dus cu gândul la Josef Mengele. La capătul aleii, am ieșit și porțile au început să se închidă în urma mea. Am așteptat până în ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ducem la urgență. Am sărit într-un taxi, cu mâna mea întinsă peste noi doi, ca un iepuraș bolnav. La spital m-au luat la radiografie și am fost entuziasmată, da, recunosc, entuziasmată, când doctorul a agățat radiografia de suportul luminat și a zis: — Da, uite, fractură în fir de păr de-a lungul articulației degetului arătător. Deși nu mi l-au pus în ghips propriu-zis, doar într-un fel de atele, era plăcut să nu fii trimis la plimbare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Venus, niște pterodactili, bărbați și femei care aparțin altui timp. Tuturor trebuie să li se facă autopsia, și apoi trupurile să fie vârâte în saci de către tipul mohorât, care cântărește 150 de kilograme, aflat în cutia lui de sticlă bine luminată. — Cu afaceri sau doar în vizită? m-a întrebat ăână la urmă tipul. — Sper să fie vorba doar de afaceri, am răspuns eu, crezând sincer în cuvintele mele. Când e vorba de afaceri mă simt ca acasă. De regulă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a răspuns. — Zău? Și cine joacă? Îngăduitorul computer o știa și pe asta. — Cash Johnes și Lorne Guyland. — Ei, lasă-mă. Și care-ți place mai mult? — Nu știu, spuse ea. Amândoi sunt nașpa. Am intrat într-un bar discret luminat, dar fără discotecă, de pe Fiftieth Street. O vreme am citit ce scria pe biletul meu. Pe scaunul de lângă mine, un conțopist care tremura tot înghesui grăbit în el trei cocteiluri întunecate la culoare și o porni grăbit cu un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Burger Bower. Mâncarea la minut înseamnă bani la minut. Știu: doar și eu am pus umărul. Mai e loc și pentru alte asemenea localuri ca să scoată un ban. Fiecare fereastră puternic luminată scoate la iveală un butic. De câte buticuri luminate a giorno are nevoie o stradă - de treizeci, de patruzeci? Cândva exista aici o librărie ale cărei cărți erau așezate în ordine alfabetică și în funcție de tematică. Nu mai există. Locul nu avea ceea ce se cere: vad comercial. În locul librăriei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o stradă - de treizeci, de patruzeci? Cândva exista aici o librărie ale cărei cărți erau așezate în ordine alfabetică și în funcție de tematică. Nu mai există. Locul nu avea ceea ce se cere: vad comercial. În locul librăriei e acum un butic bine luminat, condus de trei tipe bine bronzate, cu zâmbete înțepate. Cândva exista un magazin cu articole muzicale (flauturi, chitare, partituri). S-a transformat într-un hipermarket cu suveniruri. Deunăzi exista o sală pentru licitații: acum e un video club. Magazinul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai mare, alături de drăguța lui prietenă. Se întinse cu un gest neglijent spre pomul dintr-o grădină și rupse din el o floare roz pe care i-o oferi prietenei lui Fata o răsuci, ținând-o în dreptul feței ei slab luminate, înainte de a o arunca la pământ. — Hei, exclamă el. Hei, dar eu am făcut un gest așa de frumos. Am făcut un gest frumos - cu floarea. De ce ai aruncat-o, pizdă ce ești? El și-a văzut de drum, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
timp m-am întors și am văzut figurile defetiste retrăgându-se în lumină, și nu le-am mai auzit decât râsul. Mi-am croit drum înainte și am rămas gâfâind și clipind în mijlocul unui teatru cu pereți de sticlă, perfect luminat, cu un aer atât de pur și oceanic încât îți vedeai doar mizeria din ochii tăi de om. Am lăsat-o mai moale. Fieldmg Goodney stătea printre suporții de pin din colțul îndepărtat, părând ridicol de suav și hotărât - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
salon, - Acuma, în somn, tresar fete mari. Strigoii Cu roșii fanare, galbene, verzi Trec noaptea strigoii prin lanuri de grâu Și câinii prin lanuri în noapte tot bat - Strigoii la crâșmă în pod au intrat, Și podul se vede bizar luminat De roșii fanare, galbene, verzi. Strigoii, din pod, își iau înapoi, Lăsate din viață, demult, amanete... Așa spunea basmul ce azi l-am uitat Că noaptea, la crâșmă, apar siluete Cu roșii fanare, galbene, verzi Dar când despre ziuă cocoșu-a
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
sânge. Fanfară Ce tristă operă cânta Fanfara militară Târziu, în noapte, la grădină... Și tot orașul întrista, Fanfara militară. Plângeam, și rătăceam pe stradă În noaptea vastă și senină; Și-atît de goală era strada - De-amanți grădina era plină. Orașul luminat electric Dădea fiori de nebunie - Era o noapte de septembrie, Atât de rece și pustie! Și tot orașul întrista Fanfara militară... Târziu, în noapte, la grădină, Ce tristă operă cânta Fanfara militară. Gol Dă foșnet frunza măruntă, Umbra e rece
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
într-o grădină. Deasupra orașului, pe o stâncă ieșind din munte, stătea cocoțată o singură casă. Pereții ei, în contrast cu varul alb, uniform, în care era zugrăvit restul orașului, erau negrii ca tăciunele. Acum nici nu se vedea, căci nu era luminată; dar Virgil Jones știa că era acolo. Era casa lui Liv. Deasupra ei vârful muntelui se ascundea într-un perete de nori. — Nu se ridică niciodată, spuse Virgil Jones, apoi se lăsă din nou tăcerea. Vultur-în-Zbor nu-și uitase jurământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai mare, strica aspectul părții drepte. înăuntru Vultur-în-Zbor și Media descoperiră un șir uimitor de încăperi legate una de alta. Prima dintre ele era holul de piatră în care s-au trezit când au intrat, o cameră austeră și întunecată, luminată numai de lămpi cu gaz până în momentul când Prepelicarul deschise larg o fereastră cu oglindă. Nu era mobilată, dar felurite bucăți de piatră, bolovani și două sculpturi erotice frumos detaliate erau înșirate pe lângă pereți. Lui Vultur-în-Zbor i se păru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
auzeam bâzâitul panoului electric ce alimenta computerele, luminile, aerul condiționat... Din unghiul ăsta, cu zgomotul de mașinărie industrială pierzându-se în depărtare, Mowbray Steiner semăna cu o fabrică, ceea ce și era într-un fel. Parcarea, în spatele clădirii, era aproape la fel de luminată ca și atriumul și atât de plină cu mașini luxoase încât părea un showroom din Berkeley Square. Sebastian a rămas politicos în urmă ca să mă lase să trec de barieră înaintea lui și apoi m-a condus la un BMW
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]