2,874 matches
-
căruță, sfințite părinte... Nu te plânge, mai bine uite-te colo... Spunând acestea, bătrânul mi-a arătat o îngrămădire de dugheni, întrebându-mă: Știi cumva povestea lor? Întâi aș vrea să știu dacă o dugheană se mai cheamă și prăvălie - lungesc eu vorba. Văd eu bine unde bați, dar de astă dată nu ai norc. Mai bine dă drumul poveștii! Se pare că nu am scăpare, de aceea am să-ți spun tot ce știu...Și știu câte ceva...Mai află că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dat danie ca să fie ostenitor să facă di dar un sărindar, iar după ce va isprăvi acel sărindar, să le pui numele părinților și a răposatului Andrei fratele meu, la sfîntul pomelnic să fie pomenit de molifta sa cît îi va lungi Dumnezău viiața”. Nu prea-i drept, fiule, dar lumea-i ca lumea. Dar, pentru un păduche nu dai cojocul pe foc. Mai bine adu-ți aminte de un fost mare vornic al Moldovei, tare drag ție. Spunând acestea, călugărul a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Liceu Liceu,- cimitir Al tinereții mele- Pedanți profesori Și examene grele... Și azi mă-nfiori Liceu,- cimitir Al tinereții mele! Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare- Azi nu mai sunt eu Și mintea mă doare... Nimic nu mai vreu- Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare... Liceu,- cimitir Al tinereții mele- În lume m-ai dat În vâltorile grele, Atât de blazat... Liceu,- cimitir Al tinereții mele! * Proză Amorul, hidos ca un satir, Copil degenerat- Învinețit, transfigurat, Ieri a murit în delir. Aci, prozaici pământeni
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mai ales cu câtă nerăbdare așteaptă să-l întâlnească, după zece luni în care nu s-au văzut. A încercat să-l uite sau să-l iubească ca pe Iisus Cristos, dar nu a reușit nici una, nici alta. A ațipit lungită pe pat și l-a visat... s-au întâlnit, în pripă, au făcut sex grăbiți, ca între două trenuri, după care el s-a scufundat într-un somn adânc, s-a trezit precipitat, cu un fir de salivă în colțul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu mare greutate, se târăște spre firul de apă din peșteră, își înmoaie buzele arse, își șterge genele umflate și dureroase, își simte obraji veștezi. O dor toate mădularele. Soarbe câteva înghițituri de apă, apoi se trage înapoi și se lungește lângă Maria. Închide ochii, ascultă întunericul, vântul de afară, foșnetul copacilor, susurul apei, toate aceste sunete familiare, împreună cu ele vrea să plece în eternitate, în căutarea sufletelor celor trei femei, singurele pe care le-a cunoscut și care au părăsit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
învățat. E un soi de vârtelniță, pe care o poartă vântul și nu mai consumăm energie din sistemul național. Se folosește la sorbit apă pentru canalul de irigații în grădina de legume... Trandafira, însă, l-a înghiontit să nu mai lungească vorba și să aducă oamenii în casa cea mare. S-a răsucit, apoi, ca oleana lui Vartolomei, să năpădească la rosturile ei culinare. Se mai opri din fugă, după colțul casei, ca să o strige pe Caterina. Fata, însă, nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei amarnice de neam de refugiați. Toate aceste tărășenii nu se răsfrânseră asupra grabei lui Vladimir către repaus, provocându-i vreun dezacord! Nu, câtuși de puțin: el se prăvăli pe omătul moale, începând să sforăie, încă înainte de a fi aterizat, lungit la orizontală, în culcușu-i de voiajor. Sforăind avan, își strivea, în strânsoare de menghine, la piept, maleta-diplomat, bucșită de milioanele de lei vechi, ce-i condiționau viitorul lui de pelerin. Holbându-și în beznă ochii seci, cu privire tulbure, lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
variind astfel lungimea porțiunii 15 de coardă care vibrează. De regulă, corzile bașilor pianului se înfășoară cu sârmă. În acest fel se mărește masa unității de lungime obținându-se astfel o frecvență joasă, necesară, fără a fi nevoie să se lungească prea mult coarda (ceea ce ar însemna o creștere a dimensiunilor instrumentului). Lungimea corzii vibrante poate fi exprimată în funcție de lungimea de undă a undelor staționare corespunzătoare sunetului fundamental și armonicelor, astfel în care n ia valori din șirul numerelor naturale (1
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
Golescu. Oamenii își aduc bine aminte de tărășenie. Lucia era funcționară, ca și soțul ei, la CFR. Se întorsese din Germania și peste două zile pleca în Israel. Avea bijuterii, dar locatarii au văzut că nu părea jaf. „El era lungit pe jos, ea stătea pe fotoliu acoperită cu cuvertura. Fuseseră omorâți vineri, niște colegi de serviciu au venit marți și din greșeală, tot foindu-se pe lângă ușă, au apăsat clanța. Deja era un miros... Și după poliție, am chemat Sanepidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fi, sfințite părinte, dacă nu ar fi vorba de fețe bisericești. „Și ei sunt oameni, dragule.” Asta-i drept, părinte, dar ei nu sunt oameni de rând... Odată cu ultimul cuvânt mi-am zis că ar fi mai bine să nu lungesc vorba, că cine știe...Îl pot supăra pe călugăr. Din tăcerea bătrânului mi-am dat seama chiar că nici lui nu i-ar fi plăcut să continuăm dialogul pe acest ton. Atunci am luat altă vorbă: Iaca ce scrie la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ușor. Te aud dacă încerci să pleci din cameră. Gaston zâmbi trist. Încă mai tremura de frică și neliniște, dar ceva îi spunea că trebuia să rămână aici. Gaston a stins lumina și s-a vârât în așternut. Picioarele-i lungi ieșeau mult de sub cuvertură. În plus, așternutul era îmbibat de un miros straniu de transpirație și tutun. Nu numai așternutul mirosea, ci și tavanul și pereții. Totul în jur emana un miros greu. Gaston a închis ochii și asculta picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
violent de felul meu, dar mi-am derulat în minte filmul cănii care trece prin aer, cu tot cu cafea, pentru a se face pulbere de capul cititoarei mele fidele. Sau podeaua care se crapă s-o înghită și mâna mea se lungește, se lungește, se lungește și îi îndeasă cârpa de vase în gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
felul meu, dar mi-am derulat în minte filmul cănii care trece prin aer, cu tot cu cafea, pentru a se face pulbere de capul cititoarei mele fidele. Sau podeaua care se crapă s-o înghită și mâna mea se lungește, se lungește, se lungește și îi îndeasă cârpa de vase în gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dar mi-am derulat în minte filmul cănii care trece prin aer, cu tot cu cafea, pentru a se face pulbere de capul cititoarei mele fidele. Sau podeaua care se crapă s-o înghită și mâna mea se lungește, se lungește, se lungește și îi îndeasă cârpa de vase în gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
secret al acestor organizații. De câte ori în istoria lumii mesajele importante, cele inițiatice n-au fost mascate de chestii vulgare sau pornografice? - Da, așa e, s-a mai întâmplat, avem exemple celebre... Nu pot s-o contrazic. - Ei, să nu mai lungesc gargara, ea e pregătită să dea totul în vileag, are manuscrisul gata, a notat în fiecare zi, poate să demaște rețeaua asta complexă care se dezvoltă în bude, ea a și descifrat sistemul lor de simboluri, dar se teme pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o gingie. Înghit. E un miros de stătut în birouașul în care abia am loc să mă mișc. Cărți pe sus, pe jos, pe pervaz, îngrămădite. Ziare. Grămezi de ziare. Pătura pe care-am întins-o pe podea, să mă lungesc când amorțesc de tot, un prosop pe care mi-l trag pe ochi. Dosare în care nu m-am mai uitat de ani de zile. Tăieturi, sublinieri, poze cu legende. Hârtie și biți. Cerneluri. Sunt 2.237. Sunt 5.583
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
suntem decât vreo patru care putem îndeplini această sarcină. - Încă nu e gata, părinte, dar nu mai e mult... E și pietros al dracului, iertare, pământul aici, greu se sapă! Au găsit și-un târnăcop de la muncitorii de la țevi. Mai lungiți puțin, cu viața de apoi, știi Sfinția Ta... Și ne socotim la urmă, cât o fi, atâta dăm. Ce să facem dacă leprele alea s-au îmbătat și-au adormit la umbră? - Îndoliată și întristată adunare, moartea ne îndurerează, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Întins cu fața În sus și se freca la ochi. L-am Întrebat dacă pot să beau și eu apă minerală, la care el dădu din cap fără a se opri din frecat la ochi. În afară de canapeaua pe care se lungise Yazaki, mobilierul camerei consta dintr-o masă de sufragerie, un pat așezat lângă fereastră și un radiocasetofon așezat direct pe pardoseală. Am rămas În picioare așteptând ca Yazaki să se scoale de pe canapea. Între timp am mai băut un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu se poate cânta niciodată de la sfârșit spre început. Trebuie să-l cânți totdeauna îndreptîndu-te spre sfârșit. Pe parcurs, în timp ce cânți încă și muzica te îmbată, îți dai seama că sfârșitul se apropie totuși, oricât l-ai amâna. Încerci să lungești puțin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfârșitul. Te încăpățînezi să nu recunoști o evidență. Că orice cântec are un sfârșit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vină. Vroiam să-mi studiez singurătatea, să o disec, să o pun sub lupă. Ca pe o algă. Sau ca pe un microb. Apoi, simțeam nevoia să fiu ca toți oamenii. Atunci iubeam cu disperare și cu recunoștință. Numai că, lungit lângă femeia pe care o iubeam, aveam deodată iarăși nostalgia să mă uit prin lupă. Asta nu înțelegeau femeile la mine. Ele vroiau neapărat să mă vindece de singurătate, când eu nu le ceream decât să mă ajute s-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mincinoase. Ăsta-i singurul motiv pentru care am fost de acord să ne-ntâlnim. Are amorul propriu șifonat, remarcă ea. Fusese pus la colț, și încă de o femeie, umilire usturătoare pentru un fustangiu. N-are nici un sens să mai lungească discuția, raționă ea, așa că intră direct în subiect. — Cum a murit Michael Curtin? întrebă ea. Stătea în scaun, vizavi de ea, bosumflat. — Lucram acolo, începu el, părând să ignore întrebarea ei. Eram economist rural, iar ei primiseră o sponsorizare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cineva. Ca și atunci, ceva nedefinit îți tulbură mintea. Istorii nebuloase, mereu mai dense, insuportabile: încerci să le așterni pe hârtie, mai scapi: nu faci nimic altceva. Ți-ai pierdut slujba: nu cauți alta. „Un venit sigur, la date fixe, lungește viața!” ți-a zis un arhivar. Un aspirator de praf, vreme de treizeci de ani. A înghițit o tonă, se laudă. Scrii; exercițiu de supraviețuire. Scrii; din când în când, ridici ochii spre televizor. Vrei să-l oprești; n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
De la colectivă nu câștiga nimic, nici măcar vechime. Când i-a calculat secretarul fișa de pensie, 58 de zile lucrătoare au ieșit într-un an de muncă, deși până iarna târziu desfăcea la popușoi, sfecla o scotea de sub zăpadă. Iernile erau lungi și drum de bătut peste dealuri, 15 kilometri. Prutul îngheța sloi, mistreții nu aveau patrie, recolta în Basarabia se strângea mai devreme. Paznicii făceau focuri, loveau cu ciocanul în tălăngi, asmuțeau câinii toată noaptea, dar fără folos: nesătulele lighioane devastau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de barieră, până să ajungă în sala principală a holului de imigrare. Gosseyn memoriză un punct înapoia unei coloane, dincolo de barieră. Apoi, ca și cum ar fi uitat ceva, urcă din nou la bord și se ascunse până noaptea. Când umbrele se lungiră peste câmpuri, se materializă îndărătul coloanei și se duse liniștit până la ușa cea mai apropiată. După puțin timp, mergea pe un trotuar pavat și contempla o stradă lucind în milioane de lumini. Avea sentimentul că era la începutul și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vedere". Ne-am modernizat și noi de nu mai putem! La vedere, că altfel uită ce au de făcut... Gata. Ei, cred că de-acum am și eu timp să-mi termin partida cu Iordache. Pe-o bere, atât! Mai lungiți-o și voi până la următoarea "vedere". (iese) BUFONUL: Hotărât lucru, Nea Costică nu gustă modernitatea... IERONIM: Ce mai spune povestea, Bufonule? BUFONUL: Ochii lor străluceau ca doi stropi de întuneric topit... CEZARA (șoaptă către Ieronim): Începe să fie adevărat. (Bufonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]