10,288 matches
-
a fost frică niciodată că pleacă, e prea laș, cine i-ar ierta încă un divorț? Visa urât, probabil, a doua zi mi-a și povestit visul, era o poveste groaznică, se făcea că pe blana din fața șemineului era un lup, peste gresie crescuseră ierburi înalte, mirosea curios, a mâl și a stârvuri, nările i se dilatau, hârtii uscate de o sută de euro creșteau în vârfuri de buruieni, lupul s-a prefăcut deodată, așa, ca în vise, într-un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
poveste groaznică, se făcea că pe blana din fața șemineului era un lup, peste gresie crescuseră ierburi înalte, mirosea curios, a mâl și a stârvuri, nările i se dilatau, hârtii uscate de o sută de euro creșteau în vârfuri de buruieni, lupul s-a prefăcut deodată, așa, ca în vise, într-un bărbat tatuat în roșu, precum la vechii geți, avea ochii albaștri și părul negru, bărbatului cu trupul vopsit îi era foame, ar fi înghițit orice, a început să culeagă însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bărbatul ar vrea banii înapoi și s-a rățoit la el: ia vezi!!! Amărât, bărbatul a ieșit din vizuina aia călduroasă, muntele?, s-a luminat deodată, aaa!!!, Muntele Kogaion, el a deschis gura să țipe și un urlet prelung, de lup însingurat, a umplut lumea, nu i-a răspuns nimeni, că nu te ajută nimeni, niciodată. Bărbatul, în salturi înalte, fără să se mai gândească la femeia aia în tunică romană, se uita numai la munte, poate comori nenumărate mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
celuilalt. Căci, în adâncul lor, oamenii, toți oamenii, ascund plăcerea de a-i omorî pe ceilalți, de a se omorî unii pe alții. Animalul mai puternic îl înghite pe cel mai slab, mai mic și mai prăpădit. Rechinul înghite scrumbia. Lupul îl înghite pe miel. Vulpea, pe găină. Omul îl înghite pe om. Asta e toată filozofia vieții și a morții pe Pământ... Acum, dacă Maestrul ar vedea-o pe Tina, ar înțelege că este, cu adevărat, sfârșitul... E 31 august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pătat de sânge din jurul capului și cu eroismul Încordat, glorios, al plonjoanelor, al trupurilor ce se izbeau și al mădularelor dureroase. În minutele acelea curajul curgea ca vinul din asfințitul de noiembrie, iar el devenise eroul etern, identificându-se cu lupul de mare de la prova unei galere vikinge, cu Roland și Horațiu, cu Sir Nigel și Ted Cory, frecat și despuiat la piele și aruncat din propria voință În hăul dintre valuri, luptându-se cu mareea, auzind de departe tunetul aplauzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vederea. Rainer este acela care rămâne în urmă și se oftică. # Se țin deoparte nu pentru că ar evita lumina zilei, ci pentru că lumina îi evită din motive lesne de înțeles. Atât în curtea școlii, cât și în clasă. Haita de lupi se adună mereu pe la colțuri. Manifestă o atitudine degajată de supraoameni, ceea ce le‑ar plăcea și altora să manifeste, numai că aceia nu reușesc să fie decât suboameni, care trebuie să existe, ca să se poată remarca realizările supraomenești. De prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
astea despre trecut, prezent, univers. Nu pretinde decât un singur lucru: să fie lăsat în pace să‑și termine cartea pe care vrea s‑o scrie. Bărbatul din el spune că trebuie s‑o aibă pe Sophie, artistul spune: rămâi lupul singuratic care ești. Rainer se înconjoară cu o platoșă de gheață, dar ghicești că Sophie e în stare să topească această platoșă. Sophie poartă un costum de tenis, pentru că tocmai trebuie să plece la o partidă de tenis. Rainer mestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
capul pe care o femeie trebuie să și‑l piardă în această situație. Drept care Anna își dosește capul în bibliotecă și îl cercetează atent pe Hans care arată de parcă s‑ar crede un animal frumos și sălbatic, de pildă un lup. Hans strânge tare din dinți (vechiul său truc), chestie care vrea să sugereze pasiune, excitare și totodată singurătate, ceea ce sugerează de fiecare dată și John Wayne și Brian Keith și Richard Widmark și Henry Fonda. Cu aceleași metode, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
te obligă să te gândești mereu unde o fi celălalt în clipa de față, adică de ce nu e cu tine. Asta‑ți ia autonomia, e groaznic. Hans cugetă cum s‑o facă mai bine, apoi o face. Se năpustește ca lupul, prădătorul lacom despre care a fost vorba mai înainte, asupra Annei și o sărută pe gură. Dinții lui scormonesc cu premeditare acolo înăuntru și limba face același lucru. Ca tehnică nu‑i nemaipomenit, dar e năvalnic și se potrivește unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rupte din context. Alături, Anna se tânguie de parcă ar durea‑o ceva. Însă cu siguranță e voluptatea, care - atunci când devine insuportabilă - ajunge să semene adeseori cu durerea. Ca să‑i țină isonul, Hans se tânguie și el. De parcă ar urla doi lupi. E ceva animalic și nu‑l înnobilează cu nimic pe om. Cred că acum au terminat, Hans e epuizat, așa că o să înceteze și‑o să schimbe în sfârșit placa. Rainer se holbează nemișcat în oglindă și la fel de nemișcat se holbează același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ta, care te‑a adus pe lume, iar de tăticul nu trebuie să te ascunzi, și el are ce ai tu, chiar în același loc. Asta‑i provoacă lui Rainer un urlet surd, din fundul gâtului, un urlet ca de lup. Dar chiar de când are voie să se săpunească singur, Rainer are sentimentul că el este odată pentru totdeauna cel căruia i se trage o săpuneală. În mod eronat, aspiră către armonie, înțelegere, chiar frumusețe, despre care le povestește adesea colegilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
catalizator pentru ei doi. Keiko Kataoka Începu să o urmărească cu mare grijă pe Noriko, În timp ce-și bea ginul tonic. Nu avea nici un sens să se arunce asupra acestei prăzi prețioase. Trebuia mai degrabă să aibă răbdare, așa cum lupul pândește pe ascuns o turmă de oi păscând liniștită pe pășune, pentru a se repezi asupra ei În ultima clipă. Indiciile nu se lăsau descoperite așa ușor, desigur. — Mă scuzați, eu nu beau deloc alcool, dar de data aceasta o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în care se puseseră mari speranțe, datorită modului rapid și nepretențios de creștere a acestor nobile animale. Prima oară se încercase același lucru cu un lot de nutrii ce, e adevărat, se dezvoltaseră extrem de iute, ajungând cam de mărimea unor lupi, însă se ivise problema apei și-a bazinului unde înotau, devenit neîncăpător. Se adăugase la aceasta și un incident întâmplător (un îngrijitor a uitat deschis grilajul țarcului unde se zbenguiau ele și, până s-a dat alarma, nutriile au intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
râu secat n-ar fi fost suficient pentru preaplinul adunat în mine. Lacrimile se rostogoleau ca mărgăritarele pe o plajă pustie. Viscolul se întețise și lovea cu putere în ferestre. Am tresărit. Sigur, m-am înșelat. Nu puteau să urle lupii în plină zi și atât de aproape de oraș. * Neprimind niciun telefon, am deschis calculatorul, cu speranța că voi găsi un semn. Da. Era un mesaj. Devenisem nerăbdătoare, bucurie amestecată cu teamă. Mesajul: „ 1. Mâine ajung acasă”. „ 2. Îmi voi lua
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
mare. Oare drumul către fericire trebuie să-ți transforme sufletul într-o rană fără de leac? Nu pot să înțeleg! Viscolul s-a oprit și ningea liniștit peste toate ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și totuși... de ce se auzeau lupii atât de aproape de locul unei prăbușiri!? Mult prea aproape... Februarie, 2013 Referință Bibliografică: Ultima îmbrățișare... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 939, Anul III, 27 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
țării rupte Și străinului vândute. Zi tu fluieraș cu dor, Zi durerea tuturor! Să îl ferească Dumnezeu Pe cel ce vinde neamul său! Românul e răbdător Până-i călcat pe picior. Cuțitul de-i ajunge-n os El e ca lupul fioros... Sare-n gâtul celui rău, Apărând pământul său! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: DOINĂ,CÂNTEC ROMÂNESC / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate
DOINĂ,CÂNTEC ROMÂNESC de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364303_a_365632]
-
atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă lași în viață și nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanțele oamenilor și nici de dinții lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic și nu-Ți mai trebuiesc Ție, o să mă chemi la Tine și voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socotești că voi mai fi de folos
MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364442_a_365771]
-
petec din sfântul Cer, simt ca pe o * soră ce-mi este frate . * *Până la zbor , / până peste ape / Unul e nor / fără de ploape , / Până la tine / sunt pământ / Ochii-s retine / făr de veșmânt / Trupul e trup / pe jumătate , / vulpea e lup / sora mi-e frate . Până la tine / nu-I nici un pod / cum pleacă cum vine / viața mi-e nod . * Autorul, își deschide sufletul, până la dorința contopită cu imaginea ființei iubite, ca și cum el o așteaptă cu sufletul curat și ea se tot
DE NICOLAE BACIUT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364488_a_365817]
-
reacționează și câinii - ei mușcă pe cel care se teme, pentru că transpirația izbucnită din frică are un miros specific. Mirosul fricii, ca și al urinei......” Doamne , nu mă-nvăța ce-i ura, nu-mi lăsa sufletul să plece ca un lup în lume, unde e fratele meu, Cain?”, „E lângă tine, lîngă tine”, îmi spune Domnul, acum este momentul răzbunării”. Eu tac, se uită lung la mine Cain, el plânge ori își tăinuiește gândul? „O, Doamne, nu mă pune la-ncercare
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
chip să o sperie sau să îi pună sănătatea în pericol. La urma urmei, de ce i-ar fi spus? Radu intră fulger în casă, punând punct gândurilor fratelui său. - Ce faci, frate-miu, ce mâncăm azi? Am o foame de lup! - Bună, Radu, cum a fost la școală? I-a plăcut compunerea doamnei învățătoare? - Da, da, ce mâncăm azi? - Păi ce vrei, mămăligă sau turte? - Vreau altceva, vreau pizza, nu am mai mâncat pizza de un an! Nu mai vreau nici
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
pentru că bunicii și părinții mei nu știau multe povești și nici nu aveau timp să ni le spună, și-mi spuneam Capra cu trei iezi, singura poveste pe care o știam în copilăria mea. Dar o spuneam numai până vine lupul la ușă, la fereastră, fiindcă mai departe mă temeam s-a spun, și mi-o repetam de mai multe ori. Și-atunci începeam să-mi fac poveștile mele, așa cum putea un copil să și le facă. Și-atunci, în nopțile
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
m-a invitat la gazda lui fără să-mi spună despre ce este vorba. Eu în schimb am fost cu adevărat surprins. Astfel am cunoscut-o și pe fiica celor doi. Mi-am permis să glumesc pe seama lor căci dintre Lupul Alb și o Porumbiță ieșise Lica Vulpica! Don Basilio a solicitat de la gazdă să ne aducă niște țuică de prune bistrițe din producție proprie. Am rămas vreo ora la povești cu familia lui don Basilio. Aveam să aflu multe lucruri
DON BASILIO SE STABILESTE IN ZLATNA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361322_a_362651]
-
noua familie. La mină don Basilio s-a înscris la cursurile de calificare pentru mineri și astfel avea să aibă un salariu de încadrare mai bun. După vreo două săptămâni am fost invitat să particip la momentul căsătoriei celor doi; Lupul Alb cu Porumbița! După oficierea căsătoriei am mers acasă unde aveam să constatăm că mama Porumbiței venise neanunțată. Astfel că aveam să petrecem o seară minunată, căci cei doi erau foarte fericiți. Fericită era și mama soacră și Lica Vulpica
DON BASILIO SE STABILESTE IN ZLATNA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361322_a_362651]
-
era al nouălea din lume. Lacul aduna apele râurilor Capra, Buda, Râul Doamnei, Cernat, Vâlsan, Topolog, Valea lui Stan și Limpedea, totul în 870 de hectare, cu lungimea de 14 kilometri și lățimea de 2,2 kilometri în zona Valea Lupului - Călugărița. Vestit punct turistic care număra anual zeci de mii de turiști din țară și străinătate ce veneau să se bucure de priveliștile deosebite. Am prezentat până acum partea frumoasă a tabloului pictat cu greutate, cu penelul muncii istovitoare a
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
de la "Românul", în anul 1882, când Titu Maiorescu nu-i descoperise încă semne de "alienat". "Știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la "Românul", eu de la "Timpul", și hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuți să trăim între lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopisețe în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se știe cât amar a suferit românul, cât a trăit pe acest pământ", îi spunea poetul. În anul 1884, repetă gândul
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]