3,421 matches
-
tenacitatea și perseverența care stau la baza tipului de frustrație descris de S. Rosenzweig sub numele de „persistența nevoii”. Manifestările violente, care duc la un profund sentiment de descărcare, sunt urmate, de obicei, de un sentiment de jenă și rușine; mânat de sentimentul rușinii și al culpabilității, omul caută să e autopedepsească, fie prin mustrare, fie prin auto-lovire, automutilare. Aceste acte, prin care se condamnă pornirile libidinale, care „ne-au făcut de rușine”, sunt asemănătoare celor descrise de S. Rosenzweig sub
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
reia lucrul, a privit iar partea nepictată. Atunci a zărit ceva ce nu mai văzuse. A descoperit cu stupoare că acolo se insinua o operă diferită, mai heterodoxă și Îndrăzneață. Un spațiu alb, unde golul, absența erau chiar confirmarea prezenței. Mânat de acea intuiție, a lăsat pensula - fără s-o spele și fără s-o usuce, așa cum era - și a Încercat să obțină efectul, băgând degetul mare de la mâna dreaptă direct În conglomeratul de pe paletă. Apoi a frecat locul, lunecându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a-și exploata resursele. Obraz Partea cărnoasă a feței, obrajii exprimă sănătatea și tinerețea (mai ales dacă sunt bucălați), afecțiunea (prin sărut), dar și vulnerabilitatea (palma dată peste obraz). Conform învățăturii lui Iisus, obrazul circumscrie generozitatea, iertarea, compasiunea, iubirea universală. Mână Cuvântul «manifestareă vine de la «mânăă, semnificând sensul de creație, dar și de realizare pe care le are mâna. Este înainte de toate simbolul abilității, al transformării și al muncii. Este alegoria comunicării, a schimbului și a iubirii (a întinde mâna, a
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
importance of an ascending career line instead of a complex and changeable one, the movements towards the inferior hierarchical levels being more frequent and at the farthest point we have: the career’s disappearance and replacing it with the simple mân’s existence. Under this circumstances when the cove „doesn’ț make a career „just trying to continue earning his normal life (Lavoegie 1987Ă ,when the fulfillment of the basic needs is impetuous then appears the problem of stability of this
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
folosit; fragil; frică; fustiță; garderobă; găsi; ghiozdan; în gînd; gîndul; gripă; haine frumoase; har; hartă; ia; îmbrace; a îmbrăca; a se îmbrăca cu ceva; îmbrăcă; încălțări; însoți; învechit; înzestrat; la modă; legănînd; maiou; mantou; mască; mănuși; mărgele; mereu; minte; a mîna; mod de îmbrăcăminte; moft; de nas; nebunește; necesitate; nou; nouă; noutate; numele; obișnuință; odihnă; pantof; papuc; păcat; pălărie; păstra; peste tot; peste; place; a plăcea; plimba; plimbare; poartă-te cuviincios; ponosit; prețios; prezenta; pune; a purta; a nu purta; nu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
haina; haltere; hernie; hîrleț; hop!; inima; Iisus; îmbrățișare; împinge; înainta; înalt; se înalță; înălțat; încearcă; a începe; a încerca; lega; lemne; lemnul; lift; a lua ceva; lua pe sus; lucra; lucrează; lucru; lupta; manevra; masa; un măr; măreție; mișca; a mîna; mobila; muncă; muncitor; murdar; a muta; muta; nevoie, putere; noroi; nume; oala; obositor; oftat; un om; pană; pantalonii; pantoful; pat; pălăria; perseverență; piatra; pica; în picioare; picior; piedestal; pix; pleacă; a pleca; plecare; podul; poliție; pomeni; porni; prelua; privire; probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
autoimpunem, dar aici avem de-a face cu situații extreme, în care miza este însăși supraviețuirea noastră ca specie. Degeaba devii gospodină mare, dacă după două minute de la reușită mori de foame. Așadar, chiar dacă ai talent cu carul și ești mânată de cele mai alese gânduri, după ore în șir de trudă la coada cratiței ți-ai putea dori și tu, ca toată extraterestra, să mănânci ceva bun. Te sfătuiesc să nu rupi de la început chiar toate punțile către locurile ori
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
bucătărie și cine știe ce năzbâtii ajung să facă! Doar știți cât sunt de nepricepuți bărbații... Mă gândesc la tine, dragă extraterestră, și parcă mă văd pe mine la început de drum: seara târziu, amândoi flămânzi, al meu - îmbufnat în fața televizorului, eu - mânată din spate de instinctul de gospodină, stând la răscruce de drumuri în holul apartamentului și întrebându-mă înfrigurată în ce direcție o fi bucătăria... A fost greu, am făcut greșeli cu nemiluita, dar am și avut înțelepciunea să învăț din
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Swift. / Ar fi putut fi englez. Nietzsche, niciodată” (III, 370). Sau, altundeva: „Față de Nietzsche, Schopenhauer are avantajul umorului, de care poetul lui Zarathustra este complet lipsit. Nietzsche era prea pur, trăise prea puțin în contact cu oamenii, apoi prea era mânat de un suflu tragic, ca să fie capabil de acea formă de scepticism pe care o presupune umorul” (III, 132). Condimentându-și „maniile, capriciile, butadele, extravaganțele și acel amestec de gravitate și rea-voință” cu umor, Schopenhauer are ceva de „pramatie”, cuvânt
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pramatie” hrănită de manii, capricii, violențe, rea-voință Ă dar acesta e Cioran în persoană! În fine, iată cum admirației pentru Schopenhauer i se adaugă o penumbră, căci scepticismul, relativismul, histrionismul devin semne ale unei neputințe. Fără „avantajul” umorului, Nietzsche era mânat numai de acel suflu tragic la care, în realitate, Cioran însuși jinduia. Numai că Cioran nu era inocent, n-avea acea inocență oarbă a naturilor originare, apte să creeze istorie. Din nefericire, el era cultură, nu natură. În general, însă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu pierd cine știe ce... Tu îți faci treaba și eu te ajut... Îmi exersez dispariția..." Este că sînt șmecher? Octav: Da... Și mai ales vesel... insuportabil de vesel... (duce canistra în cort) Marieta: (intră însoțită de un bărbat) Bună ziua... Groparul: Sărut mîna, doamnă. Marieta: E..., eram să spun dacă-i acasă... E înăuntru? Groparul: Da... Marieta: Doarme? Groparul: Nu... nu cred. Marieta: I-am adus cîte ceva... Ce să fac dacă el... mă rog... Vreți să-l chemați? (groparul se duce spre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fi / Din loc rău, / Eu nu v-am descântat să vă duceți voi în alt loc spurcat; / Și eu v-a descântat, / Că voi apă ați băut / Și tot pe apă ați zburat; / Și eu tot pe apă / V-am mânat, / Ca să mergeți, / Din vad / În vad. Să mergeți la Țarigrad, / Unde e locu curat..."391 În schimb, la românii din Peninsula Balcanică, leacul unor boli se află chiar la "Fântâna Dzânelor" (Ielele sunt numite aici Albele), pelerinajul la această apă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
natura ca alter ego al individualului: "Foaie verde de sulfină / Lângă Prut, într-o grădină, / Două flori dintr-o tulpină / Mi se pleacă, mi se-nchină, / Mă cunosc că sunt străină. / De străină ce-s străină / Apa, vântul, nu mă mână. De săracă ce-s săracă / Nici valul nu mă îneacă. Plânge pământul sub mine / C-am rămas și n-am pe nime; Plâng și eu deasupra lui / Cam rămas a nimănui. 130 Tonalitatea tragică a confesiunilor indirecte este construită și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Zilele-a nu-ți prăpădi. / Cât trăiești nu te hrănești / Și nu te mai hodinești. / Dacă mori, de toate ai, / Și odihnă câtă vrai. Acolo-n pustia moarte / Îți ajung, doamne, de toate, / Nu te bate nici un gând, / Nu te mână nici un vânt."226 "Norocul" poate fi transpus într-un cadru spațio-temporal, prin intermediul planurilor narative alternante, structurate pe baza procedeului singularizării care redefinește relația eu lume: " Când s-o-mpărțit urâtu, / Eram în câmp cu plugu / Și nu știu cum s-o-mpărțit, / Tare mult mi s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dintre ani , într-un scenariu sacru imaginar în care pământul este desțelenit de trecut pentru a fi primenit în fața Anului Nou: S-a pornit într-o joi, / Cu plug cu doisprezece boi, / Boi-bourei, / În frunte țintăței, / În coadă codălbei... / Mai mânați măi, / Hăi, hăi! / Și-au arat lunile, / Luncile, / Marțile / Coastele, / Miercurile / Piscurile / Joile / Văile, / Vinerile / Colinele, / Sâmbetele / Dâmburile. Și-ndată s-au apucat / De semănat: / Grâu de vară, / Să răsară / Până-n sară, / Până mâine, / Să fie pâine! / Mai mânați măi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Mai mânați măi, / Hăi, hăi! / Și-au arat lunile, / Luncile, / Marțile / Coastele, / Miercurile / Piscurile / Joile / Văile, / Vinerile / Colinele, / Sâmbetele / Dâmburile. Și-ndată s-au apucat / De semănat: / Grâu de vară, / Să răsară / Până-n sară, / Până mâine, / Să fie pâine! / Mai mânați măi, / Hăi, hăi! / La luna, / La săptămâna, / Troian și-a umplut / Cu aur mâna / Și s-a dus să vadă / De i-a dat Dumnezeu roadă. Grâul era-n spic cât vrabia / Și în pai cât trestia..."63 Scenariul trăirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îi face / Tot un pod de-argint / Tot peste pământ, / Și-n capăt de pod / Naltă mănăstire / Și-on popă de ceară / Cum nu e pe lume / Acela ne cunune. / Puternicu` soare / Cu gându-mi gândè, / Podu` să făcè, / De mân-o lua / Tot pe soră-sa, / Pă pod îmi pleca. / Soarele-mi pripè, / Popa să topè, / Dumneze mi-l lua, / Pă cer mi-l punè, / Când luna răsărè, / Soarele-apunè."193 Aflată sub semn lunar, sărbătoarea Sânzienelor are rol apotropaic și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
eu fusesem mai neatentă, fără doar și poate. In drum spre centru am ajuns în fața spitalului TBC de atunci. Intr-un moment de neatenție al supraveghetorilor, eu am fugit repede în față și, nici eu nu mai știu cum, am mânat vitele pe poarta principală a spitalului. Bolnavii fugeau speriați iar eu plângând le alergam prin curtea spitalului spre poarta din spate care dădea exact în fața casei noastre. Casa noastră era pe fundătură, așa cum am mai amintit deja, iar poarta de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
motiv să-i bată”. Deținutul Cătălin Ropală descrie astfel viața în lagărul Noua Culme”„Viața de aici era un adevarat infern. În miez de iarnă, flamânzi și goi, noaptea în baracă tremuram de frig, iar ziua, în timpul muncii silnice, eram mânați din spate ca vitele în jug. În adâncul ființei noastre se înstapânise neliniștea. Un tremur ne cuprinsese pe toți. Era tremurul silniciei și al umilinței. Voiau degradarea omenescului din noi, anularea personalității. Se țintea la desființarea totală a omului din
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
un sicriu închis creionul mut" sau "Atât de ostenită că-mi vine să surâd." Sunt observații subtile ale unei sensibilități la care visul se desface ca o floare într-o dulce exultanță. Peisajul citadin este surprins în transformările lui, ciobanii mână turmele prin oraș și se lovesc de tramvaie, pentru că nu înțeleg limba vatmanilor. Provincia îi creează o stare de spleen: "Ah, orașul, mizerabil colorat de vreun incendiu/ cu seratele în tobe, cu misterele în centru! cât să mai evoc pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unui țăran de rând!?... Nu e cu putință ca atâtea farmece să fie pângărite și apoi nu ești făcută să lâncezești la țară. Ți se cuvine o soartă mai bună și cerul, care te are în dreapta lui pază, m-a mânat într-adins încoace pentru ca să împiedic căsătoria ta și să răsplătesc cum se cuvine minunatele daruri cu care te-a împodobit. Fiindcă, frumoasă Charlotte, te iubesc din adâncul inimii mele, și atârnă doar de dumneata ca să-ți croiesc altă soartă, smulgându
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
nu sufli să se răcească, căci se sparge vasul. Dacă oamenii flămînzesc degrabă și mănîncă foarte des fără a se sătura e semn că va fi foamete. Cînd vine cineva și te găsește la masă, să-l chemi, că-i mînat de Dumnezeu. Cînd la masă se varsă rachiul e semn de ceartă. Să nu mănînci cînd apune soarele, că te doare capul. Femeia însărcinată, dacă mănîncă carne de vînat, trebuie să strîngă un os din acel animal și să-l
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Toadere, Sîn Toadere, fă codița fetelor cît codița iepelor!“ în ziua de Sf. Toader, fetele trebuie să se laie pînă în ziuă, ca să le crească părul ca cozile cailor, că dacă n-ar face aceasta, atunci caii pe care îi mînă Toader la păscut le-ar paște cozile. în acea zi se slobod caii la păscut. Dacă ți-i frică de ceva, ia păr de la urs și te afumă, că-ți vine bine: uiți frica. Cînd ești spăriet de-un cîne
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
scuipat pe unghia degetului celui mare. Pe acest scuipat, în mijloc, așază un pai mic; încotro se va suci paiul cu un cap, într-acolo vor fi vitele - și mergînd le vei afla. De Sf. Gheorghe, oameni în pielea goală, mînînd cai și boi, trec prin arăturile cu rouă, ca să fie sănătoși peste an. (Gh.F.C.) Să nu spui niciodată cîte vite ai. (Gh.F.C.) în noaptea de Paști, femeile, în pielea goală, coc pe vatră turte în care pun vopsea de ouă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
care din găoci are mai multă apă, crezîndu-se că acele luni vor fi ploioase, iar care găoci vor fi uscate, că acele luni vor fi secetoase. Semne de vînt și furtuni cu primejdie Dacă zburdă vitele și boloncăiesc cînd se mînă la apă sau cînd se întorc e semn că va fi o furtună mare. Cînd visezi șerpe, are să fie vînt. Dacă mîțele sar și se joacă prin casă e semn a furtună. Cînd fulgeră fălăind*, are să fie vînt și ploaie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]