KorAP: Find »[drukola/base=mâncare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...904 >

22,583 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

câteva ore, așa că ar trebui să fug. Ne vedem mai târziu, iubito și Îmi pare rău pentru seara asta, spuse Hunter, plecând În grabă. Totul se petrecuse foarte la repezeală, mă gândeam mai târziu, În timp ce Îmi mâncam singură În fața televizorului mâncarea japoneză. De obicei, eu o consider pe Barbara Walters teribil de convingătoare când o privești. Alegerile ei sunt atât de bizare (mai țineți minte anul În care Karl Rove a ieșit Cea Mai Fascinantă Personalitate?), Întrebările ei sunt de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Barbarei rămâne neschimbată În fiecare an oferă un confort fără margini. Dar, În seara aia, m-am simțit cât se poate de neconfortabil, În ciuda coafurii, a cărei imobilitate era menită să fie cât se poate de liniștitoare. Pofta mea de mâncare dispăruse. Nu puteam nici măcar să-mi savurez felul preferat de ton sashimi. Oare de ce, din senin, Hunter refuza să-i facă lui Lauren cunoștință cu prietenul lui perfect de pe vremea studenției? Cu câteva săptămâni mai devreme fusese atât de entuziasmat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
frecvente de sex „de lună de miere“ după-amiaza, care, pot să confirm, este mult mai plăcut decât sexul de orice alt fel și, - Dumnezeule, ce deliciu - prăjituri proaspăt scoase din cuptor la ceai. Cred că prăjiturile și ceaiul au constituit mâncarea mea preferată În luna de miere. Când ești la bordul unui vas, este de un confort demodat, și totuși fastuos, să pui pe tine un caftan Allegra Hicks ca smaraldul peste un costum de baie tip bikini roz aprins și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

sperând că o să-mi arate până unde a îndoit cititorul legătura, filele s-au răsfirat la pagina 27. Și fac pe margine un semn cu creionul. Editorul meu închide un ochi și-și înclină capul spre mine. Ce fel de mâncare, zice, rămăsese pe farfuriile din chiuvetă? Spaghete, zic. Cu sos de la cutie. Dintr-ăla cu multe ciuperci și cu usturoi. Am trecut în revistă și gunoiul din sacul de sub chiuvetă. Două sute de miligrame de sare la porție. O sută cincizeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
așa: În atenția celor care frecventează Treeline Dining Club Iar în text zice: „Ați contractat o formă de sindrom de oboseală cronică rezistent la tratamente după ce ați luat masa în acest local? Un astfel de virus care se transmite prin mâncare v-a răpit capacitatea de a munci și de a duce o viață normală? Dacă da, vă rugăm să apelați următorul număr de telefon pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. Apoi urmează un număr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Spui cine, ce, unde, când și de ce la începutul articolului. Apoi enumeri faptele mai mărunte în ordine descrescătoare. În felul ăsta, editorul poate să taie oricât din articol fără să se piardă ceva foarte important. Toate micile detalii, mirosul așternuturilor, mâncarea din farfurii, culoarea globulețului, chestiile de genul ăsta sunt întotdeauna date deoparte în tehnoredacție. Singurul tipar în ceea ce privește moartea în leagăn este că fenomenul tinde să se amplifice toamna, pe măsură ce vremea se răcește. Acesta e faptul pe care șeful meu vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
apa. Îmi scutur părul. Trag perdeaua dușului și mă întind după prosop. Și apoi îmi dau seama. Aerisirea. Puțul de aerisire, care leagă toate apartamentele. Aerisirea, care e tot timpul deschisă. Pe-acolo se duc aburii din băi, mirosurile de mâncare din bucătării. Și toate sunetele. Stau, cu apa scurgându-se de pe mine pe podeaua băii, și mă uit în gol la aerisire. E posibil să fi omorât toți oamenii din clădire. Capitolul 12 Nash stă la bar pe Third Avenue

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
duș, glasul descântecului răsună înăuntrul meu. Cu iuțeala unui reflex. Și se întâmplă, iute cât ai clipi. Nash, trăsnind a ceapă, zice: — E cam ciudat ce mă-ntrebi tu. Își bagă în gură degetul pe care l-a învârtit prin mâncare. Și gagica de la bar zice: — Marty? Și tipul cu favoriți care stătea într-o rână pe bar alunecă pe podea. Nash se întoarce să se uite. Gagica a îngenunchiat lângă tipul de pe podea, cu mâinile larg deschise deasupra reverelor în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
la clădirea Loomis Place, unitatea 5D, vă rog.“ — Profunzimea mistică a acestei cunoașteri nu poate fi dobândită într-o viață de om, zice. Își ia sendvișul și îndepărtează din nou folia. — A, zice, și să aduceți și ceva cald de mâncare, ce vă place dumneavoastră, dar fără carne. Și stația de poliție zice: „Recepție?“. Capitolul 15 Helen Hoover Boyle își scoate telefonul din poșeta albă cu verde care-i atârnă de umărul ascuțit. Scoate o carte de vizită și-și plimbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și suferință degeaba. Brânza e umflată și albastră de mucegai. Un hamburger s-a înnegrit în ambalajul de plastic. Ouăle par întregi, dar nu sunt, n-au cum să fie, după atâta vreme. Atâta corvoadă și amărăciune au intrat în mâncarea asta, și totul o să fie aruncat la gunoi. Tot ce-au dat acele vaci și acei viței nefericiți o să ajungă în tomberoane. Înștiințarea de la proprietar zice că zugrăveala albă de pe tavan e doar un prim strat, de amorsă. Zică că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
radioul mai tare. Atâta muncă, iubire și chin și atâta timp, viața mea, irosite. Am distrus tot ce-am sperat că-mi va supraviețui. În după-amiaza în care m-am întors acasă de la muncă și le-am găsit, am lăsat mâncarea în frigider. Am lăsat hainele în dulapuri. În după-amiaza în care m-am întors acasă și am văzut ce făcusem, aceea a fost prima casă pe care am călcat-o în picioare. O moștenire de familie fără moștenitor. Candelabrele minuscule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
ziar. În poza de la nuntă. Totul este voalat. Nu știu ce văd. — Uite! zice Helen. Își ridică bărbia spre oglindă. Conducem lumea. Întemeiem o dinastie. Dar ce înseamnă de ajuns? Mă poartă gândul la Stridie, cu vorbăria lui despre suprapopulare. Putere, bani, mâncare, sex, dragoste. Ne pot fi vreodată de ajuns sau, pe măsură ce le obținem, vrem să ne înfruptăm tot mai mult? Înăuntrul amalgamului mișcător al viitorului nu reușesc să recunosc nimic. Nu reușesc să recunosc decât imagini din trecut. Tot mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și intră cineva. Rămâne locului și se uită în jur, zicând: — Ce paștele mă-sii? Ușa se închide în spatele lui. Și Nash bagă bărbia în piept; scormonește cu două degete în buzunarul din față. Scoate un cartonaș alb mânjit cu mâncare roșie și galbenă și citește blestemul, cu intonație ritmică și plată, ca și cum ar număra. Ca Helen. Omul din ușă dă ochii peste cap. I se taie genunchii și se prăvălește într-o parte. Eu stau și nu fac nimic. Nash

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

pești, porumbei, fazani, iepuri, brînză pentru plăcinte de la stîna din partea cealaltă a șoselei... La o discuție, cînd s-a renunțat la casa de creație, am zis că merge și-o crescătorie de proci; bună idee, au zis, rămîn resturi de mîncare; dar s-a găsit unul că ar putea să miroasă și-au dus porcii mai la vale, la un i.a.s. Ideea a rămas frumoasă! Îmi pare rău. Cînd mă uit la planșeta pe care stă ansamblul, închid ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vreau să trec pe la magazin, că pînă vine cursa n-am ce face. Bine. Atunci, te-aștept în jur de șase jumătate, da? Mihai încuviință și se întoarce grăbit, să traverseze spre complexul comercial, gîndind să-și ia ceva de mîncare. Se așază întîi la coadă la pîine, căutîndu-se de bani mărunți, să ia o jumătate, însă, din obișnuință, privirea lui, rotindu-se peste întregul magazin, percepe o imagine care-l face să se încrunte, uitînd de pîine, preocupat să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
trage pălăria pe ochi și-și bagă palmele sub ceafă, una peste alta. Mai încolo, spre sobă, familia cu copii a ocupat o masă, ținînd cu greu în brațe copiii adormiți, căutînd în același timp prin sacoșe să scoată de mîncare. Studenta și Lazăr s-au așezat la o masă, bătrîna cu andrelele a uitat de flanea și spune ceva bătrînului care aprobă continuu, Letiția stă cu fața spre sobă, să-și încălzească genunchii goi iar femeia cu guler alb s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
caute prin buzunare de bani. V-a fost student? îl întreabă actorul pe profesor, văzîndu-l abătut. Mda. Îl cunoști cumva? Știi unde lucrează? E referent literar la teatrul din Valea Brâdușelor. Mă duc la masă, vreau să comand ceva de mîncare. Profitînd de absența actorului, femeia cu guler alb a luat teancul de ziare și le răsfoiește curioasă, precipitată. Căutați ceva anume? întreabă Iulian Barbu, oprindu-se dincolo de masă, în fața ei. Vorbeai de niște asasinate... murmură femeia, aranjînd ziarele, să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se bea ceai ori cafea. Foarte puțini își permit să se atingă totuși de cele cîteva sticle cu băuturi străine. Chelnerul Ovidiu, soția lui și din cînd în cînd Pavel se învîrt printre mese adunînd farfuriile goale, aducînd altele cu mîncare, primind comenzi de cafele și ceaiuri, socotind în grabă consumațiile. Mai doriți ceva? întreabă chelnerul spre actor, luîndu-i farfuria goală din față. Da, o cafea. Ba nu, două precizează Iulian Barbu, trăgînd cu colțul privirii spre femeia de alături, îngîndurată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cînd ajunge lîngă scaunul său, rămîne un timp în picioare, cu privirea absorbită de cei doi gemeni, care încep să se trezească. Sacoșele stau desfăcute, iar părinții au scos din ele toate cele necesare mesei de seară: o pungă cu mîncare, două biberoane, două termosuri, un pachet cu șervețele, două prosoape. Tatăl toarnă ceai dintr-un termos și-i dă biberonul copilului din brațele sale. Copilul scutură din cap, refuzînd. Atunci, tatăl se apleacă, scoate altă sticlă din sacoșă, toarnă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să fie mîine în formă. Am fost prin toată secția. Cei din schimbul doi, care n-au avut cu ce pleca, dorm prin vestiare, pe paturi improvizate din saci de hîrtie. Directorul a dat dispoziție la cantină să le pregătească mîncare; maiștrii au făcut deja tabele. Ce-ți face băiatul? Țipă, umblă toată casa, trage de tot ce prinde. Poate face nevastă-mea, acum, o fetiță rîde Ion. Dacă acceptă soacră-mea prețul, vindem casa, că-i cu sobă, și ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
liberă, mi-am făcut de ieri cerere de învoire. Dealtfel, sînt atîtea de făcut pînă mîine seară... Tu de ce nu-ți iei niște libere? Dacă-mi iau libere, nu mai iau bani. Și mie nu-mi aduce nimeni pachețelul cu mîncare acasă. De la capătul celălalt al firului Mihai aude răsuflarea apăsată a fetei și și-o închipuie bosumflată. În fond, ce am cu ea ?!" Înțelegi? surîde Mihai, vrînd s-o dreagă eu sînt bătrîn de-acum, trebuie să-mi port singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că nu mai poate să doarmă, se ridică de-a binelea. Trage cu coada ochiului spre paharul cu băutură, înghite în sec și-și face de lucru cu gulerul, aranjîndu-și-l la gît. Cafeaua dumneavoastră spune chelnerul, înclinîndu-se în fața actorului. Da' mîncare nu doriți? Mai avem cîteva jumătăți de pui, costiță cu ouă, cașcaval. Costiță cu ouă. Femeia își ia poșeta și pleacă spre capătul celălalt al sălii, dînd colțul după porțiunea de zid. Bătrîna o urmează, căutînd, în camera cu chiuvete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apoi se întinde să-și lipească vîrful buzelor de locul lovit, în timp ce tatăl îl mai amăgește cu o bucățică de carne sau de pesmet muiat în ceai. Uite în ce hal te-a murdărit oftează soția, observînd cum copilul scoate mîncarea din gură, întinzînd mîna spre gura tatălui și, dacă acesta nu o ia la timp, i-o îndeasă în obraz, ori pe gulerul cămășii sau al hainei. Să mănînce, asta-i important răspunde soțul. Să nu faci și tu așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ia la timp, i-o îndeasă în obraz, ori pe gulerul cămășii sau al hainei. Să mănînce, asta-i important răspunde soțul. Să nu faci și tu așa c-o iei! șoptește femeia spre copilul din brațele sale. De ce scoți mîncarea din gură? Acuși o iei, na-na! Lasă-l că-l hrănesc eu spune soțul. Fă-le niște lapte praf și dă-le în biberon arată soția cu privirea spre una din sacoșe. Dacă-i apucă aici colita? Colita! -face un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
său. Profesorul mai rămîne un timp locului, nedumerit, pufnește apoi într-un început de rîs ironic, după care se reașază la masă, așteptîndu-l pe chelner. Toți și-au reluat locurile, grăbindu-se să facă comenzi, să mai prindă ceva de mîncare. Terminîndu-și gustarea, actorul împinge farfuria pe colțul mai îndepărtat al mesei, se șterge pe mîini cu șervețelul de hîrtie, apoi își ia cafeaua, răcită deja, sorbind-o încet, cu poftă. Cînd s-a întors de la grupul sanitar, spălată pe ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]