3,499 matches
-
tămăduiască sufletul și să-mi sporească zilele. Expresiile Dv. sincere și înțelepte m-au fermecat... La rândul meu vă felicit că prin muncă, compe tență și perseverență ați reușit să urcați până în vârful piramidei. Meritul vă aparține cu prisosință, dar mândri a este și a noastră, cei din comună, pentru că avem printre intele ctualii de valoare și un academician - primul din Gugești. Omagiile noastre, domnule academician. Pentru acest domeniu, pe care îl slujiți cu dăruire ați av ut c hemare, vocație
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
H. Zupperman a strigat catalogul și ne a cerut „raportul de acti vitate”, cei care-i fuseseră participanți la cenaclul literar „Al exandru Vlahuță” pe care-l condusese cu competență și dăruire, n am ezitat o clipă să ne declarăm mândri că trecusem pe la porțile cenaclului care întreținuse flacăra Academiei Bârlădene. Era, deci, în 1971, în plin comunism, și într o sală de clasă își declar au apartenența la spiritul și școala de la Academie nu numai jurnalistul Ion.N.Oprea, prof.
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
copiii, că părinții erau la vremea aceea nu prea avea materiale și nici b ani de cumpărat, ne a și croit și însăilat coșcogeamitea pantalon i cu care, deși ne cam deranjau la mers și la joacă, tare ne mai mândream în fața fetelor îmbrăcați cu ei, căci restul băieților, nici pantaloni pe ei nu prea ave au uneori...” Ca fiu al satului și martor la eveniment, se înțelege, eu n am adus acuzații deloc grave primarului comun ei. Dar nici nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de un an și 5 luni să trăiască până la 64 de ani și să fie bogată și bună la suflet, iar eu să am cele mai bune note din clasă și să iau diplomă, ca mama și tata să fie mândri de mine, buni să trăiască și să nu mai plângă de fiecare dată când vine la noi. Te rog frumos din inimă, din suflet. Mulțumesc mult", se roagă și Ioana. Înduioșătoare uneori, această conductă directă către înălțimile cerului, unde sălășluiește
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
societate ca explicație pentru dezinteresul resimțit față de recepții și viața de club. Un ritm de viață sedentar ar putea și el fi oferit ca motivație. În contrast cu satisfacția pe care marii burghezi o resimt atunci când subliniază intensitatea vieții lor sociale. Sunt mândri să fie membri ai mai multor cercuri, se plâng de faptul că nu le ajunge timpul pentru toate obligațiile sociale la care trebuie să facă față. Prea centrați pe acumularea de capital economic exclusiv, noii întreprinzători nu și-au dat
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
acesta. Profesorii aceia au făcut un liceu și o facultate, ceea ce le-a permis ca să ia cu succes chiar din prima încercare, note de unu, doi și în mod excepțional chiar trei la examenul respectiv. Haralamb Gugui nu se poate mândri decât cu cele patru clase terminate inițial, clase care mai târziu au fost completate până la opt, fiindcă așa era „indicația”. Este absolvent al școlii de acari, frânari și manevranți de vagoane, pe care a terminat-o printre primii (făcuse guturai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
întreaga lui activitate propusă pentru acea după-amiază: s-a dus și întâlnirea cu prietena, poate chiar și masa de prânz. Măcar acum, că s-a ivit ocazia, trebuia să facă și el ceva, un lucru măreț cu care să se mândrească, să-și verse neapărat năduful pe cineva sau pe ceva. Nici până la cizmar nu putea să meargă fără nenorocitul de toc. Cu tot cu mărunțiș, nu avea nici cincisprezece lei în buzunar, iar o pereche de pantofi noi costa aproximativ o sută
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ani pensionar, venise la fiica cea mare, căsătorită în București, să-și vadă nepoții. Mult s-au bucurat amândoi de întâlnire. Stând de vorbă, pe picior de egalitate, cu personajul pe care l-a idealizat și cu care s-a mândrit întotdeauna, i-a fulgerat prin fața ochilor un episod tragi-comic, al cărui protagonist era chiar el. Totul s-a petrecut la Școala de Băieți și Fete Nr. 4, "Georgeta Mircea Cancicov". O clădire spațioasă și luminoasă, formată din două corpuri egale
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a pătrunderii micului ecran în sufrageria, dormitorul, bucătăria, în geanta chiar și în buzunarul de la capotul de baie a multor gospodine, "faimosul" și "ultramodernul" cinematograf panoramic, cu fatidicul nume "Progresul", care completa peisajul urbanistic al zonei și cu care se mândrea generația septua și octogenarilor, a falimentat și nimeni nu-l regretă, doar cei care plimbau rolele de la o localitate la alta sau cei care rupeau biletele la intrare, dacă mai trăiesc. Puținii călători risipiți ici-acolo în incinta impresionantului patrulater
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pentru a se plimba cu vagonetele uitate pe linie, în afara perimetrului fabricii. In schimb, în canal copiii, alături de maturi, săreau în apa adâncă scălămbăindu-se care de care cât mai urât posibil, făcând din aceste schimonoseli adevărate virtuți cu care se mândreau până și în timpul iernii, când adevărați munți de zăpadă acopereau grădinile, străzile și trotuarele. Soarele fierbinte de vară îl orbea cu razele sale puternice care-i cădeau drept în lumina ochilor. Aproape nimic nu vedea în față. Fugea. Fugea de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
avea numai cincizeci și doi de ani, că nu a suferit de nimic până în momentul când s-a întâmplat nenorocirea. Nu-și îndeplinise încă misiunea. Ar mai fi putut trăi vreo câțiva ani buni... Cu doisprezece ani în urmă se mândrea cu familia sa: un soț iubitor, mecanic șef la o fabrică de încălțăminte, un ginere învățător, ca și fiica ei de 23 de ani pe atunci, mama unui îngeraș de doi anișori Oana. După decesul soțului, în urma exploziei unui tub
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pânzele coborâte. Turnul, ce se înalță spre cer, un triunghi cu vârful mult ascuțit terminat cu o cruce ce strălucește în lumina soarelui, amintește oricui că acolo se află o așezare creștină, un edificiu de cult cu care se pot mândri nu numai locuitorii din zonă, nu numai generația actuală, dar și cele ce vor veni de acum încolo. Concepută într-o viziune modernă, cu o geometrie clară, odihnitoare și impresionantă, construcția edificiului a fost dusă până la capăt fără sprijinul oficialităților
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Apropo de copii, au trecut anii, iar noi nu am bătut pasul pe loc... Cel puțin în ceea ce privește familia, adăugă el zâmbind misterios. Cred că e cazul să vă prezint pe scurt și un tablou de familie complet, cu care ne mândrim. Avem două fete căsătorite, un nepot de cinci ani și altul pe drum. Împreună cu cei doi gineri, în curând vom fi opt, iar în momentul de față, mergem în București, în vizită la fata cea mică care trebuie să nască
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu spre surprinderea lor, conducerea bibliotecii îi recompensase pe toți trei cu câte un brevet și o insignă pe care era încrustată o carte deschisă acoperită cu email alb, deasupra căreia scria: "Prieten al cărții". Cu ele pe piept, se mândreau în fața tuturor, până și în fața profesorilor. Bidaru, cel puțin o dată pe săptămână era invitat, chiar de părinții lui Mișu Borza, să-și facă lecțiile la matematică și fizică împreună cu fiul lor, într-o cameră special amenajată, unde să nu-i
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în minte, adică să o sărute nu numai pe obraz, dar și pe buze, cu alte cuvinte să-i mărească încrederea în bunele lui intenții și să-i anihileze tendința de conservare a unor așa-zise virtuți cu care se mândresc domnișoarele bătrâne. Avea un corp bine conturat, sâni promițători și buze chiar drăguțe pe care, după toate probabilitățile, nu le folosise niciodată în mod practic, adică în dragoste. Mai mult decât atât era harnică și o bună gospodină. Cu asemenea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că sunteți cu picioarele pe pământ. Poate reușiți să-i schimbați părerea! Apropo, cât mai e până la șase? Bidaru privi la pendulul uriaș din perete care se înțepenise undeva în jurul orei 11, apoi la propriul ceas "Ruhla" cu care se mândrea și despre care se spunea că în Germania s-ar vinde la kilogram. Cam treizeci de minute. Dar de ce întrebi? Ea trebuie să vină la ora șase, adică la ora optsprezece. Pe voi, cei mai buni prieteni ai mei, v-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cât o nevoie de pe un nivel superior este mai puțin satisfăcută, cu atât va deveni mai importantă satisfacerea nevoilor de pe nivelele inferioare. În ce condiții apare satisfacția profesională? Pentru ca oamenii să muncească la Întreaga lor capacitate, ei trebuie să fie mândri de munca lor și totodată să o facă din plăcere. Pentru ca munca să le ofere satisfacții, oamenii ar trebui: - să considere că munca lor este importantă. Cu cât activitatea li se pare mai importantă și mai interesantă, cu atât sunt
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
cultură și arte. îl pasionau cercetările istorice pentru care-și dedica tot timpul liber și toate economiile materiale, mergând până la a-și sacrifica familia. Muzeul creat de el era un punct de atracție al comunei DĂNEȘTI, iar bătrânul colecționar se mândrea cu această casă-muzeu, rodul muncii epuizante a întregii sale familii. Amprentele trecutului au căpătat o dăinuire dăneșteană! Străvechile exponate din ceramică, os, metal și lemn, adunate în casa părintească, constituie rodul cercetărilor de suprafață sau al sondajelor arheologice efectuate de
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
trecutului, iar oamenii ar trebui să-l aprecieze pentru curajul de a nu lăsa aceste antichități la marginea lumii, reînviindu-le și recuperându-le pe veșnicie! De aceea, putem să-i admirăm pasiunea și vioiciunea sa culturală, simțindu-ne mereu mândri de valoarea acestui autentic cărturar. în orice caz, pentru noi rămâne un stimabil căutător al istoriei DĂNEȘTILOR Vasluiului! Dr. LAURENłIU CHIRIAC, directorul Muzeului Județean Vaslui Costache Buraga, tatăl meu, s-a născut pe 2 martie 1909 în Dănești, Vaslui, fiind
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
eliberat de OSIM București despre care țin minte că purta pe copertă steagul României cu cele trei culori. Muzeul era un punct de atracție al comunei iar tata era un bun amfitrion pentru toți cei care-i călcau pragul. Ne mândream și noi mai ales că lumea era foarte interesată de casa-muzeu, rodul muncii epuizante a întregii noastre familii. Era un fapt obișnuit să fim vizitați de către arheologi, etnografi, muzeografi, oameni de cultură și artă, ziariști, oameni de radio și televiziune
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
cu conținut documentar și științific ! Î se înfățișează în haină de proză ritmată.” îl uimea, de asemenea, și pasiunea pentru tehnică a gazdei: „Costache Buraga nu s-a ocupat însă numai de arheologie și lingvistică. Printre altele, pretinde și se mândrește că ar fi inventat o mașină de scris cu însușiri deosebite, care permite redactarea în ritmul vorbirii” înaintea despărțirii, Moș Costache i-a mărturisit că :„Tot ce am adunat vreau să rămână într-un muzeu al satului, pe care îl
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
pioșenie ca într-o biserică. Zgomotul uliței dispărea și parcă mă cufundam într-altă lume... Doamna învățătoare Eugenia Buraga ne primea cu amabilitate și ne explica cu multă răbdare și tact, în termeni științifici, despre fiecare exponat în parte. Mă mândream că printre exponate era un fus cu furcă confecționate de către tatăl meu și pe care-l donasem muzeului. Era etichetat: Această furcă este de la Andronic Elena cănd avea 7 ani. Acum la bătrânețe mă întreb, oare cum putea această femeie
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
prezentării, ca și printr-o altă însușire aproape incredibilă: întregul tom - cu conținut documentar și științific ! se înfățișează în ,, haină “ de proză rimată. Costache Buraga nu s-a ocupat însă numai de arheologie și lingvistică. Printre altele, pretinde și se mîndrește că ar fi inventat o mașină de scris cu însușiri deosebite, care permite redactarea în ritmul vorbirii. Dintr-o viață întreagă trăită în cultul istoriei strămoșilor și destul de izolat de contemporani, între cărțile lui, Costache Buraga a păstrat un scepticism
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
secolul al IV-lea, încheind astfel: „Pentru noi, românii, Actul martiric al Sfinților Epictect și Astion are o deosebită valoare, fiindcă, în afară de cel care istorisește pătimirea Sfântului mucenic Emilian la Durostor, este singurul cu care literatura hagiografică dobrogeană se poate mândri. El ne luminează pagini întregi din viața religioasă a Dobrogei în vremea când creștinismul era nu numai persecutat, dar reacția oficialităților împotriva lui atinsese cote maxime”. Pentru o mai completă edificare în problema istoricității Sfinților martiri Epictect și Astion în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
în umilință, în îndelungata răbdare. E întocmai ca o stâncă foarte primejdioasă care, fiind acoperită de o apă, cauzează un naufragiu neprevăzut” (cap.3). Sfântul Cassian descrie monahilor modul în care acest păcat îi poate stăpâni făcându-i să se mândrească fie cu calități fizice, fie cu noblețea originară, fie cu onorurile pierdute la intrarea în monahism. El recomandă monahului să se ferească de a prefera lauda oamenilor, răsplatei dumnezeiești și slava lumească în contul slavei lui Dumnezeu (cap. 19). Cartea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]