10,420 matches
-
Dați-i drumul la treabă! Soldații holbară niște ochi cât cepele, apoi se dumiriră și-ncurcându-și halebardele, o luară la fugă zăngănind cu putere din armuri. După ce zgomotul alergării lor se stinse, papa, reținându-și cu greu tendința de a mângâia capetele plecate dinaintea lui, spuse cu glas întretăiat în latină. — îndreptați-vă, fraților, și ia ziceți-mi: ați trecut bătrânul Danubiu? Episodul 205 O STRATEGIE UNICĂ îN FELUL EI — Am trecut Danubiul, sanctissime - răspunse Metodiu într-o latină perfectă, ciceroniană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cosmina Bojoga, clasa a VI-a Școala „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, județul Botoșani profesor coordonator Culiceanu Georgeta Mă trezesc din somn cuprinsă de o mireasmă de tinerețe. Priveam cum soarele se oglindește în picurii străvezii de rouă. Razele-i de aur mângâiau teluricul amorțit, dar pictat cu mii de culorii vii. Discul de foc îmbrățișa necuprinsul. Nopțile încărcate de farmec făceau să îmi doresc să ating licăririle de diamant, ce niciodată nu erau stinse. Pufos de nori grei și albi, corpul meu
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
corpul meu se opintește din greu să iasă din brațele puternice ale Terrei. Pluteam în eterul nesfârșit al cosmosului cu atâta tandrețe încât aș putea spune că stăteam pe loc. Mă mișcam încet, cu pas domol, prin șoapta zilei nocturne. Mângâiam Paradisul și am întâlnit un înger: Luna. Dădea din aripi și lăsa ca rămășițele să împodobească cerul. Privesc lumina lunii cum se sparge în mii și mii de cioburi care la rândul lor se sparg. Îmi doresc să merg acolo
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
păr de cămilă și se trezi din nou în fața cerului albastru, pe care era cu neputință să zărești o umbră de nor. — Sunt tunete? Fiul său, Gacel, negă cu o mișcare ușoară a capului, se apropie de ea și-o mângâie ușor pe obraz. Nu sunt tunete, murmură impasibil. Sunt împușcăturile cu care Ajamuk își anunță prezența. În curând își va face apariția din spatele stâncilor. După câteva minute, doi călăreți și patru dromaderi încărcați cu burdufuri pline de apă se iviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cei din neamul nostru, important nu e să mori, ci cum mori, la fel cum important nu este să trăiești, ci cum trăiești. — Felul în care trăim noi este mizerabil. — Greșești, fetițo, îi spuse fratele său, întinzând mâna ca să-i mângâie părul lung și negru. Felul în care trăim noi poate fi umil, deoarece suntem cele mai sărace ființe de pe fața pământului, dar niciodată mizerabil. Sunt mulți bogați care trăiesc ca niște mizerabili, înconjurați de tot luxul posibil, și săraci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
maică-sa, scoase două bancnote din teancul gros pe care-l ținea în mână și i le flutură foarte încet în fața ochilor. — „Asta“ ajunge ca să plătim un camion care să ne ducă foarte departe... - spuse, în timp ce cu cealaltă mână îi mângâie părul, așa cum îi plăcea să facă adesea. Aici sunt mai mulți bani decât am văzut noi în ani de zile, și trebuie să începi să te obișnuiești cu ideea că lucrurile s-au schimbat. — Bine, dar...! — Nu vreau să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
negru după gustul consoartei „așa e șic; elegant și boem!“ Musafirii trec pe rînd În dreptul lui ca la mausoleu să-i prezinte omagiile. El le Întinde mîna fără să se ridice. Cei ce se consideră mai de-ai casei Îl mîngîie ușor pe chelie, cîteva femei Îl sărută pe frunte sau pe obraz. E vizibil iritat de contactul cu aceste epiderme străine care Își prelungesc prezența În porii lui. I-a rămas În palmă umezeala rece, cleioasă a mîinilor lui Titi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat, despletindu-te În fața oglinzii, așteptînd brațele unui bărbat, Însoțindu-te pînă la confuzie cu duhul acelor locuri, pipăindu-i sensibilitatea cum Își mîngîie poetul ficțiunile. Dar poate că ceea ce noi numim libertatea de a alege nu este decît un fel deghizat de a ne omologa invențiile. Și atunci ar fi fost mai corect să spun: și eu am beneficiat ca orice muritor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
perdeaua subțire silueta plopului cunoscut - așa o să-l vadă și atunci, ca de fiecare dată Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată ca de o promisiune care-ți mîngîie simțurile În liniștea răcoroasă; nimic agresiv, nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Sesam deschide-te!“, la prima Încleștare a cărnii cu aerul dicteul devine poruncă. Însuși Dumnezeu Îmi acordă În acea clipă sacră grația de a comanda În numele lui. E timpul să le spun mamelor petrecute de mult, alunecînd prin pînze freatice, mîngîind maluri și rădăcini, ivindu-se În Întuneric la geam fără chip, punînd Întrebări - Ana cea neagră și plină de tîlcuri și Eufrosina Cornelia cu vocea ei ca un clopot scufundat și Lucreția atît de tînără și fără de trup „El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fie scîrbă de mine. Atunci apare reflexul dublu pe care Îl am de fiecare dată În actul dragostei - sub mîngîiere trupul nu cunoaște numai plăcerea atingerii de alt corp, el Își descoperă totodată forma trăind concomitent fiorul de a fi mîngîiat și senzația mîinii care mîngîie. țAh, masochismul de a te citi cu ochii cititorului!) De aceea, ori de cîte ori mă Întorc la chipul meu dinainte de operația estetică, buzele mi se crispează Într-un rictus de repulsie; repet fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
apare reflexul dublu pe care Îl am de fiecare dată În actul dragostei - sub mîngîiere trupul nu cunoaște numai plăcerea atingerii de alt corp, el Își descoperă totodată forma trăind concomitent fiorul de a fi mîngîiat și senzația mîinii care mîngîie. țAh, masochismul de a te citi cu ochii cititorului!) De aceea, ori de cîte ori mă Întorc la chipul meu dinainte de operația estetică, buzele mi se crispează Într-un rictus de repulsie; repet fără să vreau gestul celui care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mai la o parte pe iarbă ședea Gerda și legăna un copil. Atunci din spatele școlii a apărut un domn scund și foarte slab, Într-un costum negru. Mergea fără să Înainteze - era domnul K. CÎnd m-am trezit mi-am mîngîiat mîna stîngă. Sărăcia congenitală a trupului. Aceasta este Împlinirea dorințelor mele de a mă regăsi mereu umilită, de a roși. Mă plictisesc aceste rînduri. Nu sînt ceea ce aș fi vrut să fie. Nici o strălucire, nici o emoție. Mediocre și banale ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pisică cu trei picioare și leul poate avea trei picioare, dar eu am o pisică fără coamă și leul poate fi tuns și atunci trebuie să spui că e pisică și să ți-l pui pe canapea și să-l mîngîi În aplauzele generale, să pupi botul acela care peste două minute Îți va trozni țeasta și va plescăi cu creierul tău Între fălci. Creierul tău, această mică delicatesă, acest mizilic În care se reconstituiau toate jocurile de scrabble ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu un bărbat Între două vîrste cu o șapcă În carouri pe cap. Iar mă Întorc, trec prin fața veceurilor. De-acolo ies doi băieți Încheindu-se la pantaloni. Întorc capul. Un cîine vine să se gudure la picioarele mele. Îl mîngîi, Îi vorbesc, Încerc să par cît mai naturală. Ajung din nou În locul de unde am plecat. Muncitorii nu mai sînt acolo. Mă apropii de fereastra spartă. Nu e nimeni Înăuntru. Văd un birou jupuit pe care se află un telefon, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în singurătate. Într-o seară, le-am spus celor din dormitor să nu mă mai urască, apoi mi-am luat așternutul și m-am mutat definitiv de acolo. Am tras două fotolii și așa m-a găsit Adél. M-a mângâiat, a așteptat să adorm și nu m-a trimis înapoi. Într-o bună zi, nu au mai lăsat pe nimeni în sala de mese. Apoi, seara, au deschis larg ușa de stejar și am intrat cu toții în încăperea prelungă. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
seara aceea de Crăciun el a avut cea mai frumoasă barbă, pentru că era făcută din părul mamei mele - mi-a povestit până la urmă Adél. A venit după mine în cameră, s-a așezat alături pe pat și, în timp ce vorbea, îmi mângâia părul răsfirat pe pernă. Printre mineralele din magazie erau câteva cristale în care se răsfrângea lumina, desenând peste tot dâre în șapte culori. Îmi plăceau și în seara aceea mi-a făcut cadou un cristal din ăla. Înainte să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nebunie. Numai Adélei și mie, nu. Avea în jur de optzeci de ani și purta mănuși la cursuri. Dar am observat că le purta altfel decât domnii sau filfizonii. La sfârșitul primei ore m-a chemat la el m-a mângâiat, fără să-și scoată mănușile, bucuros că exist. După cum era bucuros de toți cei pe care îi învăța și care-și vor aminti de el. — Dar mai ales pe voi, oițele mele părăsite, pe voi vă iubesc cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
toți cei pe care îi învăța și care-și vor aminti de el. — Dar mai ales pe voi, oițele mele părăsite, pe voi vă iubesc cel mai mult - ne-a spus el și a mai chemat trei oițe ca să le mângâie. Atunci am început să-l urăsc. Mă așezam cât mai departe de el, în ultimul rând din amfiteatru, de unde nu vedeam prea bine, dar auzeam totul, căci o vreme nu l-am urât decât pe el, nu și ceea ce spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
tot capul de stomacul ei și am prins-o strâns de mijloc. Era o senzație moale și caldă, era ceva de care mă puteam ține și care ar fi avut grijă de mine. I-am simțit mâna pe capul meu, mângâindu-mă delicat. Am strâns-o și mai tare, până când capul meu a intrat atât de tare în stomacul ei încât o durea. — David - tanti Mae își plimbă mâna pe spatele meu - Ți-e frică? O să fie totul bine. Când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
gestul meu de a merge după doctor și de a-mi arăta grija pentru sănătatea doamnei Watkins. Vestea faptei mele se răspândise în tot orașul până când am ajuns eu pe Main Street. Oamenii care mă recunoșteau mă opreau și mă mângâiau pe cap și mă țineau atât de mult încât se întunecase afară când am ajuns la poalele dealului. Apoi mi-am amintit de tata și am început să mă gândesc la el și mă întrebam dacă s-a întors acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
îl propteam cu o coadă de mătură și mă uitam la stele și la vârfurile pinilor. Simțeam adierea vântului intrându-mi în cameră, agitând praful și plimbând aerul vechi, stătut din cameră. Tanti Mae nu era prin preajmă ca să mă mângâie pe cap, să-mi dea să mănânc lucrurile speciale pe care le gătise și să-mi arunce privirea aia care mă enerva groaznic. Acolo sus puteam să stau să mă gândesc. Mă gândeam la multe lucruri. Toți cei care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să îl dau pe gât. încă voiam să îmi răspundă la întrebare, dar nu eram în stare să fac presiuni asupra lui. Somnul sau cel puțin inconștiența se apropia cu repeziciune. Am să dorm aici, Tom, am spus cu grijă, mângâind salteaua. Ăsta e patul meu. Tu unde o să dormi? Tom a fost pe fază. — Vrei să spui că nu pot să dorm aici? —Mmmm... —Dar, Sam, nu pot să mă duc acasă. Nu pot să mă întorc în noaptea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
foarte vie. Acum părea o țintă pentru squat-eri. Spiritul comunității se dusese de râpă. în fața ușii era o ladă galbenă din plastic plină cu sticle de bere. Pisica stătea pe ea, mieunând patetic. M-am lăsat pe vine să o mângâi. Traiul în comun o învățase să fie prietenoasă fără să discrimineze și imediat a început să lingă tot ce apuca, gudurându-se la picioarele mele ca și cum eu aș fi fost mama pierdută de mult. Prostituție ieftină. S-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vadă. Unde sunt berile? a întrebat. —în spatele meu. S-a aplecat peste mine ca să ajungă. Mi-am înfășurat picioarele în jurul taliei lui și l-am strâns. Și-a trecut mâna peste picioarele mele —îmi plac chestiile astea catifelate, a spus mângâindu-mi colanții, foarte sexy... Eram ocupată să îi scot tricoul din blugi. Pielea lui goală se simțea rece sub palmele mele. Mi-am mișcat degetele încet spre partea din față a corpului și el a tras adânc aer în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]