2,168 matches
-
mai banală și mai des întrebuințată mămăligă de astăzi, cea „pripită“ (deosebită de cea „vârtoasă“, care este făcută printr-o primă fierbere a mălaiului înainte de amestecarea sa cu făcălețul), era, pe vremurile țăranului descris de Mihai Lupescu, „numai de leac“: „Mămăliga pripită, unsă cu «untdenaft», măduvă de falcă de porc, e bună de «bolfe». Ea se face cu apă descântată și neîncepută, adică adusă fără să bei din vas ori să vorbești cu cineva, și se mestecă c-un băț de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
făină, de astă-dată însă coaptă... Aparținând aceluiași regn culinar, mai putem cita o rețetă descrisă de Radu Anton Roman, chiselița, astăzi specifică doar anumitor sate din Oltenia. Prune (probabil acrișoare, mai necoapte) fierte și făcăluite, servite ca o ciorbă, cu mămăligă alături. De fapt, pe vremuri, rețeta era întâlnită peste tot și se foloseau mai toate fructele disponibile, așa cum precizează Lupescu: „zarzăre, caise, vișine, cireșe, coarne ș.a.“. Diferența dintre chiseliță și magiun (numit și povidlă la finalul secolului al XIX-lea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dintre chiseliță și magiun (numit și povidlă la finalul secolului al XIX-lea) consta doar în fierberea mult mai îndelungată și strecurarea ultimului preparat; acum un secol și mai bine, țăranii nu îndulceau magiunul (pe care-l mâncau tot cu mămăligă), dar utilizau poame mai dulci, mai coapte, decât în cazul chiseliței. În aceasta din urmă, dacă se făcea din prune, se mai punea și „puțin chiperi și prăjitură cu ceapă“ (M. Lupescu). Spre deosebire de sensul pe care-l are astăzi, „prăjitura
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mai apoi, în farfuriile lor adânci... Dimitrie Papazoglu, în volumul său Istoria fondărei orașului București, ne oferă câteva indicii: „Zemurile primitive (ciorbele) erau: păpara (pâine prăjită, brânză frământată, zeamă de carne), iar săracii obișnuiau, în loc de zeamă, terci și urzici cu mămăligă, ciorbă de borș cu ștevie roșie. Orășenii mâncau ciorbele de trahana, tăiței, fidea, orez, griș, linte cu căpățâni de usturoi, fasole, perișoare, muchii de burtă și ciorbă de căpățână de miel, cu borș sau cu oțet bătut cu ouă. Peștele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
încerca să le depistăm originea și să le urmărim românizarea, vom aborda un domeniu în care românii par a fi experți bucătari și pasionați consumatori: grătarul. Într-un pasaj citat anterior, Păstorel Teodoreanu enunța câteva repere ale „bucătăriei populare“ românești: mămăligă, borș de chitici, bureți copți în spuză și „halcana de carne tăvălită-n schinduf și pârjolită pe jăratec“. La aceasta din urmă, noi, românii, suntem maeștri, afirmă Păstorel: „Ne-am dovedit meșteri în ce e mai greu de realizat la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a exploata creativ resursele gastronomice ale regiunilor. Dar bucătăria noastră aristocratică nu s-a arătat deloc interesată de patrimoniul reprezentat de gătelile țărănești ori târgovețe. Între ele, fractura a fost iremediabilă: nici un punct de convergență nu se poate găsi între mămăliga plus „udătura“ țăranului și felurile somptuoase de la mesele domnești și boierești, nici între ciorba de burtă târgoveață și consommé-urile aristocraților. Această ruptură este permanentă, fiind vizibilă din secolul al XVI-lea până în zilele noastre. Un exemplu în acest sens: într-
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
incomode, dar, pare-se, de sorginte dacică, guriste care răcnesc romanțe sau chiar manele, chelneri în ie și ițari, dar cu adidași în picioare... De-abia în al doilea rând vine meniul, care nu oferă nici o surpriză: ciorbă de burtă, mămăligă, sarmale, ceafă de porc la grătar, toate preparate fără nici un pic de inventivitate din partea bucătarului, meritul său fiind doar fidelitatea față de rețeta tradițională, considerată imuabilă. Un român care ia masa la Gagnaire se va întoarce la restaurantul lui pentru că știe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
naturale. Cu cât rețeta este mai simplă, cu atât alegerea unui ingredient de bună calitate este mai importantă. Să luăm, de pildă, bulzul: în cea mai mare parte a restaurantelor în care vă va fi servit, în miezul auriu al mămăligii se va găsi o brânză de burduf cumpărată la tonă, în ambalaj plastifiat, obținută într-o uzină care s-ar putea lesne reprofila în domeniul petrochimic. Asta în condițiile în care un burduf bun, în coajă de brad, poate fi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
prin apropierea lor geografică (și nu numai) de spațiul culinar românesc, sunt fie sursele de inspirație ale unor feluri de mâncare pe care le considerăm autohtone, fie variante ale unei „strămoașe“ comune mai multor tradiții gastronomice înrudite. ESCUDILLA DE MIJO (Mămăligă din mei) - Spania Este o rețetă din secolul al XVI-lea. Cel puțin o jumătate dintre rețetele spaniole din acea epocă conțin scorțișoară și zahăr, care se presară la final peste felul de mâncare. Este de presupus că varianta românească
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
bucată de ceafă de porc afumată, ca să capete gust. Când meiul e fiert, se amestecă cu brânza rasă, ouăle bătute, piperul, scorțișoara și șofranul. Amestecul acesta se pune din nou la fiert, până se îngroașă. Când e gata, se răstoarnă mămăliga pe un fund de lemn, ca să se răcească. Apoi se taie în felii, care se prăjesc în unt. Se servesc fierbinți, presărate cu zahăr și scorțișoară. 500 g mei 1 l zeamă de carne (vită) 100 g ceafă de porc
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
română din Paris, cunoscut mai tîrziu sub numele „Cenaclul de la Neuilly”. Ulterior, s-a iscat o discuție aprinsă În jurul prozei lui Mircea Eliade, considerată de unii preoți ca fiind pornografică, iar activitatea cenaclului a fost continuată În locuința lui Leonid Mămăligă, unde veneau, În anii ’70, și scriitori din România, printre care Nicolae Breban, Marin Sorescu, Bănulescu, Marin Preda, conform părerii Împărtășite doar de unii dintre participanți că literatură de calitate se face și În România. În ceea ce privește finalitatea acestor Întîlniri, Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
apare covîrșitoare. Cei doi securiști (Constantin Apăvăloaie și Florea Lungu) morți În confruntarea cu partizanii din grupul „Haiducii Muscelului” (Arsenescu-Arnăuțoiu), În noaptea de 18/19 iunie 1949, nu erau ofițeri (p. 179), ci subofițeri. CÎt despre Ion Marinescu și Titi Mămăligă, doi membri ai rezistenței din Munții Făgăraș, versantul sudic, ei nu au căzut În luptele cu Securitatea (p. 179), ci au murit În condiții care Încă nu sînt pe deplin elucidate. Grupul lui Ion Gavrilă-Ogoranu cuprindea foști studenți (p. 180
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și mese până la 4.000 de calorii/zi (inclusiv prepararea apei calde); - 102,0 kg cc/zi pentru întregul efectiv și mese peste 4.000 de calorii/zi (inclusiv prepararea apei calde). 3. Pentru preparatul unei rații de turtoi sau mămăligă (două porții) se suplimentează norma zilnică de consum cu 35%. 4. Norma pentru drepturile de combustibil necesar la coptul pâinii: a) pentru prima ardere a unui cuptor, când încălzirea lui a fost întreruptă timp de două sau mai multe zile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/207686_a_209015]
-
DISPONIBILE“. — Mulți părinți sînt pur și simplu leneși atunci cînd vine vorba să-și hrănească odraslele, rostește Lulu cu un zîmbet compătimitor. Din experiența personală, am aflat că tuturor copiilor le place gustul avocadoului, al peștelui undițar sau al unei mămăligi de casă, bine făcute. Suze și cu mine schimbăm priviri Între noi. — Trebuie să mă duc să le dau de mîncare la gemeni, șoptește Suze. Mă duc În zona „Mama și Copilul“. — Fă-o aici! protestez. Au scaune Înalte... Clatină
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
titlul. Iorga nu avea o fire intrigantă, preferînd confruntarea directă, compromisurilor. În timp ce mașinațiile Politicianismului și intrigile duceau la tergiversarea publicării lucrărilor sale, Iorga își amintea cum strînsese documentele, drămuindu-și mijloacele financiare pînă cînd (la Veneția) fusese nevoit să cumpere mămăligă și să o mănînce pe stradă ca să aibă putere de muncă 98. În 1897, la 26 de ani, Iorga a devenit Membru Corespondent al Academiei Române de Științe. El se plîngea de "intenția clară a cîtorva dintre membri de a-l
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
rezerve. Omul își reazemă „fruntea de umărul soarelui” (figură de stil frecventată în epocă), iar ființa lui își resensibilizează raporturile cu cosmosul. V. promovează chiar de la început o poetică novatoare, dinamică, bazată pe potențarea expresivă a verbului: „Sunt crescut din mămăligă / și, îmbrăcat / în pantaloni și pantofi, / Ca pe o jumară / înting în tigaia vremii / Câte-o poezie./ Îi port în buzunar pe Whitman, pe Maiakovski”. De la o carte la alta poetul schimbă formula lirică, recurgând alternant la reacția imediată, publicistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
fi pus în funcțiune o brutărie pe str. Cojocari, care are capacitatea de a satisface nevoile populației evreiești. Primăria urmează a distribui făină, hamei și sare în zilele în care s'a hotărât a se fabrica pâine. Pentru zilele de mămăligă, să se distribuie mălai. Pâinea și mălaiul se dau spre administrare Comunității care va achita costul din vânzarea pâinii la populație. Orice alimente și materiale ce sunt necesare populației evreiești se vor administra și achita numai prin comunități. Zarzavatul și
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
finală - Fă-i pod dușmanului care se duce.; Își pusese speranța în Ion,1/care strânsese semnături de la toți sătenii.2/ condițională - Nu trece gârla al cărui fund nu-l vezi.; Ce bucătăreasă ar fi aceea 1/care nu face mămăligă?2/ consecutivă - Pe Mureș și pe câmpie / Nu-i mândră să-mi placă mie.; N am mai văzut așa om,1/care să nu priceapă nimic.2/ concesivă - Calul, care are patru picioare, și tot se poticnește. El,1/care
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]