3,738 matches
-
l-a cunoscut pe Grigore Caraza chiar În Închisoare, adică În locul cel mai potrivit pentru Încercarea prin suplicii maxime a tăriei caracteriale, proces În urma căruia oamenii slabi se transformă În iude, În bestii și În călăi, iar cei incoruptibili ating măreția muceniciei, a sfințeniei. Cităm din Prefață: „Grigore Caraza a rezistat fără compromis violenței, perfidiei, promisiunilor, tentației sentimentalismului. Nimic nu l-a mișcat, nimic nu l-a Îndoit, nimic nu l-a Înfrânt. Cartea lui pare uneori o Înșiruire de evenimente
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Știu acum că isus există, mi-a fost revelat ! Știu că libertatea există, că voi ajunge Într-o zi din nou la ea, prin mila bunului Dumnezeu ! Boala care mi-a fost dată e un dar ca să ajung să cunosc măreția lui Dumnezeu ! Nu știu de ce mi-a fost dat acest dar, și Încă un dar și mai mare, acela de a putea vorbi cu Dumnezeu, și apoi luat Înapoi !.. spuse el cu o voce sugrumată de durere. Tremurând, Își scoase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Știu acum că isus există, mi-a fost revelat ! Știu că libertatea există, că voi ajunge într-o zi din nou la ea, prin mila bunului Dumnezeu ! Boala care mi-a fost dată e un dar ca să ajung să cunosc măreția lui Dumnezeu ! Nu știu de ce mi-a fost dat acest dar, și încă un dar și mai mare, acela de a putea vorbi cu Dumnezeu, și apoi luat înapoi !.. spuse el cu o voce sugrumată de durere. Tremurând, își scoase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cântau de mama focului. Revenindu-și din amorțeală și dezmeticindu-se, și Înțelegând unde se află și pentru care motiv, coborâ, Îngenunghe, Își făcu mai multe rânduri de cruci, iar la urmă rosti, cu glas tare, și sigur pe sine: Măreția Ta Mărețe Dumnezeu al meu: dacă socotești că nu am păcătuit prea mult, și mă poți ierta, pentru ce am făcut, la praznicul blestemat, iartă-mă! Dacă nu, nu! Amin! Se ridică, stete, mai Întâi, câteva momente, pe gânduri, după
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
toate astea, sticle mici, cu sucuri și siropuri ... Ei, dar, aici, văd că poate fi vorba de un hram autentic, exclamă, el, bucuros! E adevărat. La fel de adevărat, ca și clipa asta, ce trebuie sculptată, În istorie, la Înalta valoare, a măreției pe care viața i-o conferă. Măgulit, peste măsură!, zise el. Eu - la fel, acceptă, ea. În momentul ăla, ușa dinspre capătul opus al casei se deschise. Apărură: soțul, un om voinic și frumos, ca dintr-o fermecătoare poveste, ducând
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Întrebă: Micșunea, spune-mi, te rog frumos, dacă vrei, cum se numește satul În care am nimerit, În căutarea Prislopului, atunci, În seara aia de neuitat, când am ajuns, În concediu, aflându-ne, prin munții ăia, ca să ne bucurăm de măreția și de minunăția turismului montan românesc? Așa, fata mea, da-da, că am un lapsus; da; sunt cu cineva , aici; cu cineva, la noi acasă, căruia Îi povestesc, ba de una, ba de alta, și, uite, numi aduceam aminte de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vînzare, devenea tot mai pasionat de tablouri, nu cumpăra, era un privitor; intra În muzee, avea acasă o mulțime de albume, citea despre viețile pictorilor. Și viața lui W. era interesantă, și aceea a unui cerșetor era, dar nu avea măreție; un artist putea să se apropie de Dumnezeu, numai un artist, era tot mai convins Thomas, fie că era vorba de un pictor, poet sau muzician; Dumnezeu potrivea mîna, gîndul, glasul, dezvăluia culori, cuvinte, sunete; combinații ale acestora; creator lîngă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
clarificăm lucrurile. Biserica, încă de la început, a fost infidelă față de evanghelie ori, așa cum se spune în Biblie, a căzut pradă ispitelor «prostituției». De mai bine de 1700 de ani, mulți creștini, fără a fi rău intenționați, au apreciat mai degrabă măreția și puterea Bisericii decât datoria ei de a vesti și de a edifica Împărăția. Au luat-o în considerație mai mult ca societas perfecta, posesoarea exclusivă a doctrinei despre «Dumnezeu și despre lucrurile divine», decât ca «semn» al unei noi
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Împărăția lui Dumnezeu și care i-au ajutat realmente, la modul cel mai serios, pe oamenii «răniți» - trupește și sufletește - din vremurile lor. Asemenea situații au existat chiar și atunci când viața fondatorului ori a fondatoarei lăsa de dorit ori când măreția realizărilor era recompensată cu un tratament inuman față de consacrați și față de colaboratorii lor. Oricât de gravă ar putea fi inautenticitatea vieții ori anumite interpretări iluzorii ale evangheliei, motivul fundamental al crizei din ziua de azi nu are de-a face
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Otilia îi spuse: -Tu ai o profunditate care sperie o fată. Dacă ai ști ce proaste suntem noi, fetele! - Te sperii pe tine? - Nu pe mine! Sperii pe orice fată, în genere, fiindcă fetelenu văd departe și n-au cultul măreției, cum scrie în cărți. - Mă ironizezi! - Ah, nu! vorbesc de fetele comune, dacă ai urmări să aisatisfacțiile mărunte. Sunt și fete sublime. Dar fetele admiră pe oamenii ca tine și merg după oameni ca Stănică. - Mi-e indiferent. Nu voi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi obiect al unei iubiri infinite poate să ajute la depășirea oricărei greutăți personale și a institutului”. Prin conștientizare se înțelege capacitatea de a vedea, de a simți, de a avea senzația, gustul și mirosul lucrurilor care păstrează în ele măreția lui Dumnezeu. Conștientizarea necesită un antrenament zilnic constant pentru ca persoana să-și poată da seama de ceea ce se întâmplă în orice moment. O persoană conștientă nu interpretează și nici nu filtrează experiența lumii pentru a o adecva la o oarecare
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
unul moral. Știm noi prea bine că morala nu-i decât aspectul cetățenesc al înclinării noastre spre Absolut!) Din fierberea duhorilor lăuntrice se ridică aburi avântați spre azur. De simți nevoia, aruncă un scuipat spre aștri, ești astfel mai aproape de măreția lor decât zărindu-i demn și cuviincios. O balegă răsfrânge cerul mai personal decât o apă cristalină. Și ochii tulburi au pete de azur ce compromit monotonia albastră a inocenței. Ceea ce de obicei se numește perfecțiune constituie o priveliște de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea se gândește pe sine. Tot ce e posibilitate de viață în ea respiră prin mine și nu exist decât prin timpul de care e capabilă veșnicia ei. Întru cât se apără de propriul ei absolut, întru cât se refuză măreției și scoboară de bunăvoie într-o degradare temporală, într-atît sânt Până și-n moarte caut viața, și rostul meu nu este decât a o descoperi în tot ce nu e ea. Dacă mortăciunea divină ar fi mai vie, de mult
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lacrimi în mâinile lui Dumnezeu! Să mă plâng în el, și el să se plângă în mine! Prin pasiune și fericire, învingem caracterul de relativitate al vieții și o proiectăm în Absolut. Așa devine ea un Apocalips zilnic... Există o măreție resemnată pe care n-o cunoști decât surprins de tulburarea morții în mijlocul bulevardelor... Sau acea îngrijorare somptuoasă, care te cuprinde pe străzile cenușii ale Parisului de câte ori te-ntrebi dac-ai fost vreodată, și casele-nclinate și bătrâne ce-ți dau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ar fi o revelație. Ești pe cale a o realiza în sugestia amurgurilor marine... Uita-voi vreodată înserarea unică de la Mont-Saint-Michel, când, între un soare în agonie și o cetate mai singură ca soarele, toate apusurile lumii mă chemau spre o măreție tristă, întrezărită-n presimțiri? Și apoi, să te primbli cu acel crespuscul în suflet prin parcul din Combourg, încercînd a fi demn de plictiseala marelui René. Trebuie într-adevăr să cunoști dezolarea magnifică a anumitor zile la Saint-Malo și la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
perfecțiune, prea multă insensibilitate la eroare, încît setea de-a trăi câștigă în farmec prin prestigiul nedesăvârșirii și prin atracția greșelilor aromate. Nu e mai ciudat să îndrăgești imperfecțiunea? Predilecția straniului salvează viața; moartea se scufundă în evidență. Nu există măreție în viață și nici chiar în moarte, ci într-un Nimic ce se ridică neutru și etern spre cer, asemenea Mont-Blanc-ului. Privind piscurile schizofrenice: curios că nu există singurătate decât spre cer. Munții nu-ți dau senzația de infinit, ci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ai mai avut ce cădea! Poezia, față de filozofie, reprezintă un plus de intensitate, de suferință și de singurătate. Există totuși un moment de prestigiu pentru filozof: când se simte singur cu întreaga cunoaștere. Atunci răzbat suspinele în Logică. Doar o măreție funebră mai poate face ideile vii. Dumnezeu este modul cel mai favorabil de a ne dispensa de viață. Cinicii nu sânt nici supra- și nici sub-oameni, ci post-oameni. Ajungi să-i înțelegi și chiar să-i iubești, când îți scapă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în tot și era tot. Dar avântul spre sine însuși, scoțîndu-l din centrul firii, i-a creat iluzia unui infinit posibil în granițele individuale. Și astfel omul a început să-și piardă limita, și individuația a devenit osândă. Aici rezidă măreția lui dureroasă. Căci fără cursul aventuros al individuației, el n-ar fi nimic. Întocmai ca ochii evreilor, viața are ceva mort și agresiv în același timp. Când n-ai măsură în nimic, te măsori cu Dumnezeu. Orice exces ni-l
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sângelui, din aburii căruia se înalță miresmele ei funebre. Plictiseala care ne așteaptă în viitor ne îngrozește mai mult decât orice groază a clipei de față. Prezentul în sine ne dezvăluie viața plăcut insuportabilă. Nebunia este introducerea speranței în logică. Măreția voluptății purcede din pierderea minții. De n-am simți că înnebunim, sexualitatea ar fi o murdărie și un păcat. Nevoia de otrăvuri să nu fie un gust negativ al eternității? Altcum, de ce ne zvârcolim în brațele unui diavol divin, când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nimic vieții. Când însă ești în afară de ea, apucat pe o cale primejdiaosă, urmărit de scandalul neîntrerupt al fatalității, ros de mândria disperată a implacabilei ursiri, deschis primăvăratic prăbușirii, cu ochii țintuiți în crimă și în nebunie sau învinețiți de povara măreției - atunci încarci viața de tot ce-n tine n-a fost ea. Din chin se naște tot ce nu-i evidență. N-ai soartă decât în furia irezistibilă de-a-ți măcina rezervele ființei, atras voluptuos de chemarea propriei ruini. Destin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cheag. Gândirea proiectează neantul, ca o supremă consolare, sub presiunea unui infinit orgoliu rănit. Vrând să fii totul și totul opunîndu-se, ce-ai face fără dimensiunea absolută a absenței? Chinurile mândriei nemăsurate volatilizează firea și poleiesc nimicul cu prestigiile unei măreții în care se liniștește patima orgoliului. Neființa e o splendoare funebră, care ne stinge geloziile divine. Sugestia nimicului ne satură gustul de Absolut subiectiv, precum harul morții de armonie în dezastru. Când voi ajunge să mă deprind cu mine însumi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
urcăm spre a nu fi; un vid avântat spre o supremă degradare de existență. Timpul e un suiș spre neființă. Prin toate simțurile râvnesc după desfătările sfârșirii... Ce dor de tainice împliniri mă înclină spre ele? Imposibil să nu descoperi măreția morții, după ce-ai fost trădat de viață!... Cine-a văzut prin oameni și prin sine însuși, de scârbă ar trebui să-și zidească o întăritură pe fundul mărilor. Nefericirea nu se întîlnește decât la un temperament esențial contradictoriu. Cel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
omorî până în zori?" Materia s-a îmbibat de durere. Când cugetul ți-a crescut peste crestele lumii, strâmtoarea vieții îți dă fioruri de elefant în seră. Ce valuri nebune de mări necunoscute îmi izbesc pleoapele și-mi cotropesc mintea? - Câtă măreție nu ascunde oboseala de a fi om! Amintirea mării în nopțile albe ne dă, mai mult decât orga sau deznădejdea, imaginea imensității. - Ideea de infinit nu e decât spațiul creat în spirit prin absența somnului. Cadranul solar din Ibiza purta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
m-a făcut "pesimist". Neputința de a fi, consecutivă gândului la Dumnezeu... În mistică există suferință, infinită suferință. Dar nu tragedie. Extazul e antipodul ireparabilului. Tragedia nu e posibilă decât în viața ca atare, această lipsă de ieșire plină de măreție, de nefolosință și de prăbușire. - Shakespeare e mare fiindcă în el nu triumfă nici o idee: numai viața și moartea. Cine "crede" în ceva n-are simț pentru tragic. De la o vreme nu mai gândești asupra urâtului, ci-l lași să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
suferinței frumoase. În toată arta italiană, durerea este imaterializată prin frumusețe, încît estetizarea ei răpește acel caracter de materialitate grea, de bestialitate și ireparabil; în cea germană (ca și în cea rusă), dimpotrivă, aceste caractere se revelează în strania lor măreție. De aceea madona în arta nordică este de o tristețe atât de adâncă, iar în cea rusă nu-i lipsesc lacrimile, în deosebire de madona în arta sudică, a cărei transcendență este un amestec de interioritate și de Eros transfigurat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]