2,766 matches
-
o amintire, un loc unde nici o corabie nu va mai ajunge vreodată, dar pe care nu ți-l poți șterge din inimă... SÎnt aproape o amintire acum. O amintire care gîndește și visează ceea ce a fost. CÎnd țipă păsările deasupra mării, mă uit la ele lung și aud chiotele argonauților din clipa plecării corăbiei noastre legendare. O, dacă aș fi lîngă mine cel de-atunci, să-i strig În urechi În timp ce chiotele n-au Încetat Încă și zidurile cetății nu s-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-i pară rău. (Purta cisme de cauciuc, pantaloni de doc vînăt, o flanelă vișinie spălăcită de soare. Își ducea din cînd În cînd mîna grea ca o vîslă la bărbie și rămînea cu ochii apoși fixînd un punct inexistent deasupra mării.) Ar fi vrut să obțină ceva anume de la viață și tocmai acest lucru Îi era refuzat. Se simțea nu urmărit de destin (ca anticii), nu constrîns, ci frustrat, Înșelat În speranțele sale. (Făcea pauze mari vorbind. Trecuse de amiază și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lotofagilor, Însă toate acestea sînt acum foarte departe, el se află pe țărmul pe care și l-a dorit, la care a visat, unde memoria se confundă cu el Însuși; n-a crezut niciodată În zei, cu excepția Mnemosynei, iar În fața mării și-a adus totdeauna aminte, iubind-o ca și pe Calypso, că el este omul unui țărm; ceea ce contează acum este să ducă pînă la capăt această fidelitate; se gîndește, ascultînd vuietul mării, că sînt lucruri ce nu se lasă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de ritul israilitean”, nu ar fi vorba „de vro persecuțiune religioasă, căci aceasta n-ar fi demn(ă) nici de tradițiunile noastre naționale În materie de toleranță, nici de secolul În care trăim, nici de regimul liberal și luminat al Măriei Voastre”. Comisia parlamentară de redactare a răspunsului la discursul suveranului era compusă din C.A. Rosetti, Hasdeu, Kogălniceanu, Lahovari ș.a. Nimeni nu părea să-și mai aducă aminte că - doar cu un an și jumătate Înainte, În iunie 1866 - se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se piaptănă”) sau „la jidance” <endnote id="(166, p. 247 ; 592, p. 52)"/>. Este tot un simptom al demonizării evreului, pentru că - așa cum apar În descântecele românești - coordonatele acestui spațiu mitic extramundan sunt : „În talpa iadului”, „În gheena focului nestins”, „În fundul Mării Roșii”, „unde se duc toate apele” („Apa Sâmbetei”), „unde de Hristos nu se pomenește”, „unde popa nu toacă”, „unde clopot nu se trage” etc. <endnote id="(150, p. 125 ; 171, p. 473)"/>. În colindele românești, după crucificarea lui Isus, Sfânta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar nu fără a stârni numeroase proteste mocnite), Ceaușescu și acoliții săi cu ceva mai multă glagorie În tărtăcuțe, au reformat și instituțiile statului până la cel mai mic nivel chiar dacă, În multe cazuri, nu fusese vorba decât tot despre fercheșa Mărie dar cu o altă pălărie pe cocul plin de păduchi lați. Așadar, la Vaslui fusese inaugurată Casa Creației Populare (actualul Centru județean al creației populare și promovare a culturii tradiționale), subordonată Comitetului Județean pentru Cultură și artă, adică Direcția pentru
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
divan. La curtea lui ștefan, lucrurile sînt și mai ciudate : Sfatul țării e ca o întrunire a colectivului din Zbor deasupra unui cuib de cuci. ștefan prevestește venirea erei comuniste, boierii răspund în cor, pe mai multe voci : Are dreptate Măria Ta, și, la un moment dat, unul dintre ei face un pas înainte, are o criză de isterie (din care se disting două cuvinte : logofete Toma), după care, foarte liniștit, de parcă nu și-ar fi pierdut mințile cu un minut
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu este atât de departe de adevăr când se referă la potențialul disolutiv al ideilor, chiar și al celor primite. De la lectura ziarului se așteaptă generarea unor idei, speculațiile celor doi burghezi oricât de fanteziste se situează în zona for- mării opiniilor politice. Ceea ce Leonida recunoaște este ceea ce secolul introduce în ecuație prin lectura gazetei, dar și a cărților de popularizare a științei și a filozofiei : caracterul speculativ al ideilor. Astfel, oameni cu o educație precară „intră la idei”, participă la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
face turism între români și bulgari, balanța admirației înclinându-se categoric în favoarea vecinilor noștri. Urcând la ultimul etaj (17) al celui mai înalt hotel, am panoramat împrejurimile și am văzut cum într-o mare de verdeață (pădurile venind în întâmpinarea mării) au fost presărate clădirile albe și discret conturate, pentru a nu strica armonia în dialogul cu natura. E drept că asta depinde și de relieful care este total diferit de al nostru, dar nu o dată am văzut și prin alte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
spart de un copil italian, Dumnezeu știe unde și când, și reparat cu aceste nituri de bronz. În toamna anului 1939, ne-am Întors la Paris și În jurul datei de 20 mai a anului următor ne aflam din nou În preajma mării, de data aceasta pe coasta vestică a Franței, la St. Nazaire. Acolo, o ultimă grădiniță ne Înconjura, În timp ce tu, eu și cu copilul nostru, acum de șase ani, Între noi, o străbăteam În drum spre portul unde, În spatele clădirilor din fața
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trupurile celor periți. Și mulți din boierii cei mari au picat și vitejii cei buni au perit și fu scârbă mare în toată țara..." Grigore Ureche Letopisețul Țării Moldovei A A 'NĂLBIT POIANA CU TRUPURILE LOR 26 iulie 1476 Fugi Măria ta!!! Fugi! strigă, se milogește tânărul oștean alergând după Măria sa. Domnul Moldovei, în cămașă de zale, cu părul vâlvoi, orbit de sângele ce-i șiroiește pe frunte, în mână cu sabia goală, picurând, calcă peste cadavre, prin mocirlă, prin bălți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încleștate unul în beregata celuilalt, gâfâind, gâjâind: "Moldovaaaa....." "Allahhhh....." Ajutați-mă, oameni buni, bolborosește un bătrân oștean târându-se printre cadavre... Ajutați-mă... Câțiva tineri oșteni, însângerați și ei și săbiile lor picurânde, se reped, fac zid în jurul Măriei sale: Fugi, Măria ta!!! Fugi!!! strigă ei cu disperare. Totul e pierdut!!! Suntem înfrânți!!! Ajutați-mă....ajuta... În clipa aceea, coviltirul în flăcări al unui chervan răsturnat se prăbușește. Bătrânul a tăcut. Mihail se agață de cămașa de zale a Măriei sale, îl trage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tu, Mihaile!! Nu înțelegeți?!?! Nu pot, măă!! Nu pot!! Rămân cu voi!! Aici, la Valea Albă!! Cu sabia!! Așa vreau eu!! Se apără cu sabia și se face gol în jur. Acoperim noi retragerea!! strigă ei. Rămânem noi!! E zadarnic, Măria ta!!... Totul e pierdut!! Suntem înfrânți!! Să buciume!! Vă rog!! Și eu!! se milogește Ștefan. Rămân!!! Împreună!!... Aiaia Allah!!!Allaaah!!! Și... și Moldova cui o lași?! strigă Mihail. Cui?! Tușește. Un val de sânge îl îneacă... Tușește. Scuipă sânge. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
frec șezutul pe Scaunul Sucevei, o să-ți trimit cioplitori să-ți termine altarul. Mulțămesc Măriei tale... dar... dar unde-ar mai fi jertfa mea care trebuie să vină prin strădanie, prin suferință? Când ai intrat, mă rugam taman pentru sănătatea Măriei tale... pentru moldoveni mă rugam... Șovăie câteva clipe, apoi mărturisește vinovat: Și pentru turci mă rugam... Fără lumânare... fără lacrimă vai de ei... Pentru pace mă rugam... Pace... rostește Ștefan cu nostalgie. Singur între pământ și cer... Sihastre, mă bate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Am băut și drojdia din paharul umilinței. Și drojdia am băut-o! De-aș da glas durerii din mine, ar trebui să urlu! Și eu am Golgota mea! Oare... oare totul, totul a fost zadarnic?! Ștefan se îneacă, tușește... Durerile Măriei tale, ale Moldovei sunt. Înțeleg. Ai purtat războaie tot cu noroc. Ți-e greu să înduri înfrângerea... Înălțarea, ascunde în ea și căderea; izbânda, ascunde și înfrângerea. E neomenesc gândul fudul că ești de neînvins. Omenească este și bucuria îzbânzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cam pricep, fie chiar și împielițați; la mulți am scos eu dracii din ei.... M-am liniștit, răsuflă ușurat Daniil. Acolo unde este duh, este și speranță, este și putere. Nu l-am pierdut pe "Năzdrăvan". Trecem noi prin aiasta, Măria ta! Trecem! Ștefan pune mâinile pe umerii Sihastrului, îi simte oasele, îl privește în ochi, vorbește încet, căutându-și cuvintele: Mi-e greu părinte... Sunt singur. Toți m-au părăsit... Și eu sunt singur: un om în pustie... Dar pustiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mă uitam peste capetele descoperite ale norodului; mi se pusese un nod în gât când v-am întrebat: "Cu voia voastră iastă-vă să vă fiu domn?!" Și noi am răcnit să ne plesnească bojocii: "Să ne trăiești întru mulți ani, Măria-ta!!!" Vezi bine, ne-a fost gura aurită. Atunci mi-am jurat să fiu domnul unei Moldove libere, neatârnate. Am știut că voi plăti pentru aiasta. Și, Doamne, cât am visat!... N-am precupețit nimic!... Am sacrificat totul! totul!... Oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fantome pe care numai el le vede, strigă: Voi! Voi ce-ați 'nălbit poienile Moldovei! Vitejii mei! Iertați-mă! Ați crezut în mine! Și eu... eu?!... Ce am făcut cu voi?! Nu vezi?! Ți s-au aprins și crierii! Aiurezi, Măria ta! Aiurezi!... Ștefan nu-l ascultă, nu-l aude. Se agită de colo-colo șchiopătând, pradă focului ce arde în el, și, în bătaia lumânărilor ce abia pâlpâie, umbra lui, uriașă, fantastică, linge pereții, urcă pe boltă, se întinde pe pardoseală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă cânte în letopiseți pentru o așa năzbâtie celebră! Cu drept cuvânt m-au botezat vrăjmașii: "Ucigător al neamului moldovenesc"! Se împiedică în cârpele ce-i oblojesc piciorul. Daniil, îmbufnat, bombăne ironizându-l: Alta acum! "Ucigător"... Da, mai stai locului, Măria ta! Faci vânt și-mi stingi lumânările! Poate... poate trebuia să las ifosele! Trebuia să mă plec! Să ling papucii padișahului! Un domn adevărat pentru țara lui face orice mârșăvie! N-am putut s-o fac! N-am putut! Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
voi! Trebuia să rămân acolo la Valea Albă! Eram doar Domnul Moldovei!... Acu?!!..." Din balta de ceară închegată, ca dintr-un naufragiu din care se ridică doar vârful catargului -, un muc negru fumegă un firișor ce se înalță învălătucit: "Fugi Măria ta!!! Fugi Fugi!!! Fugi!!!" Sunt Domnul Moldovei, cum să fug, măăă !!!" Măria ta!! Ștefane!! strigă Daniil speriat, scuturându-l. Ștefan clipește buimac, dus pe altă lume. "Unde se află?!... Cine-i omul aista?!" Aaa... Sihastre... Daniil răsuflă ușurat: M-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Acu?!!..." Din balta de ceară închegată, ca dintr-un naufragiu din care se ridică doar vârful catargului -, un muc negru fumegă un firișor ce se înalță învălătucit: "Fugi Măria ta!!! Fugi Fugi!!! Fugi!!!" Sunt Domnul Moldovei, cum să fug, măăă !!!" Măria ta!! Ștefane!! strigă Daniil speriat, scuturându-l. Ștefan clipește buimac, dus pe altă lume. "Unde se află?!... Cine-i omul aista?!" Aaa... Sihastre... Daniil răsuflă ușurat: M-ai speriat, Doamne... Unde voiai să fugi?.... Strigai: Fugi!! Fugi!! Ștefan tace. Daniil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zbârlită: Dulce otravă... O să tragi un pui de somn... Noaptea-i rău sfetnic. Când o răsări soarele, vei vedea că dracul nu-i așa negru. Doamne iartă-mă! se plesnește el cu palma peste gură. Acu dormi. Adormi. Somn ușor, Măria-ta... Ia un lemn, se așează pe un scăunel și începe să cioplească o lingură. Ștefan, cu capul proptit în palme, luptă cu somnul, bolborosește cu limba încleiată: Ești... ești un... un diavol... Ești un...un... "A căzut o... o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fruntea calului ce nechează a mulțumire. "Pentru Ștefan!! Pentru Moldova!!" răcnesc vitejii încrucișând spadele într-un mănunchi. Vă mulțămesc vitejilor! Ați luptat bine! O sabie împotriva a trei iatagane... Ne-am descurcat binișor. Sunteți vrednici de laudă! De nu era Măria-ta, se aruncă Mihail înflăcărat, nu știu zău... De nu erați voi! Toți! arată Ștefan spre câmpul de bătălie și spune cu voce gâtuită: De nu erau ei!... Și... și bătălia nu s-a sfârșit! urmează el cu glas aspru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și, ridicându-se bătrânește, lungan, de parcă nu se mai termina -, legănându-se ca un plop, fluturându-și barba albă, închină solemn ulcica ridicată: Trăiască! Boierii, curtenii, cu ulcelele înălțate către Domnul, cu glas mare: Să ne trăiești întru mulți ani, Măria ta!! răcnesc ei și, de prea mult foc, zidurile cetății se scutură mai dihai ca pe vremea când erau bătute cu pușcile cele mari de vrăjmași. În spătăria Cetății Suceava, o sală mare cu ogive, chei de boltă, pereții sculptați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu pentru mine... Da! Ne-ai chinuit! Fără milă! Ai scos sufletul din noi! exclamă vornicul Bodea. Dar cel pe care l-ai chinuit mai mult și mai mult, pe care nu l-ai cruțat nicicând... ai fost, tu, Ștefane, Măria ta! Ai fost totdeauna în frunte. Ai împărtășit cu noi și binele și răul; și viața și moartea. Și de aceea, am crezut în tine! Și te-am urmat! Pe brânci de n-am mai putut, dar, te-am urmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]