18,914 matches
-
cîteva zile, ar fi sărit în sus de bucurie, înconjurîndu-i cu afecțiune. Dar între timp învățase lecția. O astfel de manifestare i-ar fi pus, fără îndoială, pe fugă; și nu-și mai permitea nici o singură ratare. Trebuie să vă mărturisesc: nu am nici un punct de plecare. Nu știu nimic, decît că, acum doi ani, am fost găsit rătăcind undeva, în pădurea de stejari. Asta caut acum: o informație cît de mică despre întîmplarea care m-a adus aici; o vietate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
seama că răspunsul la căutările mele la căutările noastre acum! nu poate fi departe de acel pămînt. De aceea am hotărît să mă întorc. Teritoriul nostru se găsește nu departe de pădurea în care spui că ai crescut. Și-ți mărturisesc că demult n-am mai trăit o emoție așa de mare ca acum, cînd mă întorc acolo împreună cu tine, prețiosul meu copil! În sfîrșit, povestea căpătase sens. Lupino constată cu surprindere că se simțea pe deplin lămurit. Credea tatăl său
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Alunecarea). apărut cu titlu schimbat (Sufletul pământului) și cu multe amputări de text, în culegerea de nuvele și povestiri intitulată Ioana din primăvară, ed. Junimea, Iași, 1986. Ultima vânătoare (din același volum) are ca punct de plecare o dorință unică, mărturisită de trei oameni foarte apropiați: Tata, „Unchiul” Gh. Cahu și Socrul - toți foști combatanți pe frontul antibolșevic, ultimii doi având și „stagiu complet” în temnițele comuniste. Era dorința de a-l împușca pe N. Ceaușescu, „lupul sur” din respectiva proză
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu există, nefiind probe. Acestea sunt de obicei fapte, mijloace și rezultate, iar eu nu dețin nimic, deși am promis că nu voi umbla cu scorneli, adică să depun mărturie pentru o inexistență. Să spui: „Iată omul care nu există!” mărturisesc, nu este prea ușor. Metoda mea polițistă, observ, nu a fost eficientă. Poliția a fost creată ca răspuns la o necesitate socială, și mi-e teamă că eu creez necesitatea din cauza poliției... Ar fi prea de tot, ar fi împotriva
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de la Westfalia sau ca de Lionne, acel voluptuos, laborios și mare ministru pe care Mazarin i l-a lăsat moștenire lui Ludovic al XIV-lea40, la fel cum el fusese dat Franței de către Richelieu, aflat pe patul de moarte. Trebuie să mărturisim că Mazarin nu deține locul pe care îl merită în stima francezilor. În timp ce, pentru Richelieu, posteritatea nu a păstrat decât amintirea grandorii sale, cardinalul de Retz41 a făcut în așa fel încât, în cazul lui Mazarin, să fie evidențiate, mai
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
destul de inspirată în deciziile ei. Domnul Take Ionescu 85, care a fost ministrul Afacerilor Străine în țara sa, a povestit în Amintirile sale despre o conversație avută la Viena, în anul 1911, cu contele Aerenthal 86. Ministrul austriac i-a mărturisit că el crezuse vreme îndelungată în superioritatea monarhiei în materie de politică externă, dar că Franța, tocmai în acel moment, îi oferise o dezmințire, făcând, cu un succes incontestabil, o excelentă politică. Trebuie să recunoaștem că, în istoria diplomației, există
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
profesor la Facultatea de Litere din Alger, mi-a povestit cândva că, atunci când a ajuns la Paris în 1889, a însoțit, la un moment dat, un tuareg luat prizonier; l-a dus să viziteze Expoziția Universală. Acel om i-a mărturisit că, din tot ce văzuse, ceea ce l-a surprins cel mai mult a fost spectacolul străzii. El nu înțelegea cum noi putem merge atât de liniștiți în mijlocul mulțimii, fără griji și fără arme. Poate că originea politeții se află în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Atent și deosebit de amabil, punctual, precis, minuțios, el nu uita nimic din ce le-ar fi putut ușura lor* sarcina pe lângă miniștrii străini; era prolific în sfaturi bune și, totodata, era un mare povestitor de anecdote. Om cu adevărat minunat, mărturisea că, după spusele regelui Alfons al XII-lea102, Providența fusese aceea care, din tot universul, îl alesese doar pe el pentru acel post. Naturalmente, astfel de reguli de protocol apar astăzi puțin demodate. Dacă se găsesc, întotdeauna, și persoane care au
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
mari națiuni unificate, după care a aruncat în mîinile democrației din Europa o armă cea a "principiului naționalităților" pe care secolul al XIX-lea l-a folosit pe scară mare. Prințul de Bülow121, vorbind despre originile unității germane, mi-a mărturisit că, în ochii lui, doar doi oameni erau autorii ei: Napoleon I și Bismarck. Atunci când, în 1918, vechiul edificiu european s-a prăbușit, naționalitățile "slabe", acelea care păreau a fi "șterse" pentru totdeauna din cartea istoriei, au reapărut la Versailles
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nu mi-ai răspuns, apoi îmi intra mesageria. Bine că ești bine, dar să nu-mi mai dai emoții de genul acesta că te bat cu mâna mea! Ana răsuflă ușurată îmbrățișându-și prietena. Karina se gândea dacă să-i mărturisească Anei despre întâlnirea din pădure, sau să păstreze secretul până va afla cine e acel bărbat. Era mai bine să nu-i spună nimic deocamdată, să nu se îngrijoreze și mai mult decât era deja. Era incitant să se gândească
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ani, făcându-și datoria firească față de sine, familie și cei din neamul său. Să tot fi împlinit șapte decenii de viață când a scos două masive cărți de proză (Culorile vieții și La depănarea fusului) pagini curate, sincere, de învățătură, mărturisind despre o lume și pledând pentru o mai bună alcătuire a existenței sale celei de toți anii. Izvorâte dintr-o nemulțumire cum de obicei se nasc „poveștile”, despre oameni și vremuri, dar și din dorința de a-și vedea unele
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
dumneata în asta, Carrascal?" reacționează și își zice: Da, are dreptate!" Și dacă seamănă mamei sale? Poate pedagogia să transforme materia primă? Nu a făcut din întâmplare greșeli cedând la... la.... la... i se îneacă în gâtlejul mintal conceptul la... mărturisește-te Avito, la dragoste!" Și odată acceptat conceptul, aude vocea demonului familiar care îi spune: "O vezi? cazi, cazi și vei cădea de o sută de ori", continuă gândind: "Dragostea! Păcatul originar, pata originară a fiului meu, of, ce simbolism
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se retrag și află că regina Clitemnestra avusese un vis îngrozitor legat de uciderea soțului, motiv pentru care și-a trimis sclavele și fiica să aducă jertfe la mormântul celui ucis, pentru a-l îmbuna. Făcându-și apariția, Oreste îi mărturisește surorii sale că a venit la porunca lui Apolo, să răzbune pe tatăl ucis și frații; alternând cu corul, intonează un cântec de jale grandios. 37 Una dintre scenele importante ale tragediei grecești este scena recunoașterii, căreia Aristotel îi consacră
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de recunoaștere și-a impus marca asupra tradiției și o regăsim în mod frecvent în tragediile care evoluează în jurul întoarcerii unui personaj (Euripide în Electra reia tema recunoașterii, căreia îi aduce întârzieri și modificări prin prezența unui intermediară. După ce îi mărturisește Electrei motivul reîntoarcerii sale, Oreste, travestit, bate la poarta palatului, urmat de Pilade, prezentându-se ca un străin ce vine să anunțe Clitemnestrei moartea fiului ei. Mascându-și cu multă pricepere bucuria la aflarea veștii, regina trimite după Egist pentru
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
pretinsa lui cenușă; indicațiile scenice sunt de mare importanță: Electra o strânge în brațe, jocul actoricesc presupune sugerarea unei dureri sfâșietoare; în plan textual, Electra pronunță un monolog plin de jale care îl impresionează într-atât pe Oreste, încât își mărturisește identitatea. El intră în palat și își lovește mama; nici în această clipă, Electra nu se lasă înduioșată de țipetele celei care i-a dat viață, ci strigă: „Dacă poți, lovește încă o dată!”2 - strigăt ce concentrează întrega ei ură
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
L-a acuzat că, aducând pe eroi la nivelul oamenilor obișnuiți, atribuindu le slăbiciuni omenești, ar fi lipsit tragedia de marea ei valoare educativă. Însă aici Euripide e mai aproape de poeții moderni, care l-au luat ca model; Racine a mărturisit că s-a format la școala marelui antic, iar Goethe l-a admirat în mod deosebit 1. Ca și la Eschil, problema esențială pe care o pune în scenă Sofocle este ceea ce constituie ideea de bază a religiei grecești, adică
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
încât pare copia fidelă a Christinei: acum este frumoasă, fermecătoare, cuceritoare prin feminitate; în schimb, Orin a ajuns umbra celui care a fost, palid, deprimat, șovăielnic, obsedat de moartea mamei, dominat de Lavinia care încearcă astfel să-l împiedice a mărturisi crimele săvârșite. Ea crede a găsi o soluție în căsătoria ei cu Peter și a fratelui cu Hazel, dar Orin pentru a o pedepsi, nu-i permite să-l părăsească; în acest scop, își scrie confesiunile, pe care le închide
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
crede tată este de fapt fratele mai tînăr al lui taică-su, care se iubea încă de atunci cu mama lui. EMMA (interesată): Și? CHARLES: Și chestia devine previzibilă: tipul o ia din scurt pe maică-sa, care nu-i mărturisește, dar el își dă seama de adevăr, așa că hotărăște să-i omoare pe amîndoi, ca să scape de obsesie. EMMA: Care amîndoi? CHARLES: Pe maică-sa și pe falsul tată. Dar psihanalista, care se-ndrăgostise de el între timp, vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să fii înarmată. Cînd ceilalți toți sînt, ai nevoie și tu de ceva tăios... EMMA: Mda... Să fii înarmat și lumea agitată s-o învingi luptînd! Parcă am citit asta undeva... BĂRBATUL: Fii sigură! EMMA: Nu ți-e teamă? BĂRBATUL: Mărturisesc că nu-mi este. EMMA: Deloc? Nici tu n-ai imaginație. BĂRBATUL: Te știu în stare. Dar frica nu se numără printre însușirile mele. EMMA: Atunci înseamnă că... Știi prea multe. Da. Să te văd mai bine... BĂRBATUL: Privește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Cum? BUNICUL:...Să se scalde! Tu te duci la băi și pe ea o atîrnăm în baie (Tatălui aparte). Așa facem! (îi face semn că plătește și el). FANE (ritos, bucuros că face o surpriză): Tată socrule...Trebuie să-ți mărturisesc! (pauză de efect) O să pictez și eu un nud. Dacă vrei, ți-l dedic dumitale. BUNICUL (se ridică, îl îmbrățișează cu emfază, se sărută pe obraji, femeile îi privesc consternate): Ei bravo! Știam că ești un artist adevărat! Am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Brown și Domnul Holmes ar fi colaborat la elucidarea acelorași cazuri, criminalii ar fi fost descoperiți mai repede. Pornind de aici, autorul își propune să rezolve dificila problemă a supraviețuirii marilor personaje, a marilor acțiuni și a marilor replici chiar, mărturisind că nu se simte în stare să creeze o nouă Antigonă, o nouă Doamnă Bovary, un nou Napoleon, el recunoaște totuși că îi poate manevra pe aceștia (și că se simte tentat să-i manevreze), "slabele lui puteri", în acțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ora șului, o stradă care Îi amintea de copilărie: case modeste, bărbați măturând trotuarul, strigăte de copii care se jucau. S-a oprit În dreptul numărului 17, unde locuia Matei. Se aștepta să descopere Înăuntru tăcerea, sobrietatea priveghiului prin care ne mărturisim odată cu mortul acestei călătorii misterioase. Tăcerea i-ar fi făcut atât de bine, vacarmul Însă era asurzitor. S-a apropiat de sicriul În care dormea pentru totdeauna Matei și a lăsat cu tandrețe să-i cadă pe piept trandafirul pe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
puteam fi. În loc să fac ceea ce ai Încercat tu să faci, am ținut mai degrabă să mă pun la adăpost În rândurile lor, am Învățat să fiu duplicitar, adică să am doar o jumătate de viață a mea, În singurătate. Îți mărturisesc că eu sunt creierul acestei mise en scène care ți-a tulburat ultimele zile. I-am manipulat și pe Rogoz, și pe Cristian, și pe Căreală, și, ca să ți-o spun pe șleau, am vrut astfel să mă răzbun, am
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
trebuință avem de a ne spăla sufletul întinat în păcate? Răspunsul fiecăruia este dictat de propria conștiință. Unii Sfinți Părinți denumesc “conștiința” ca fiind “dumnezeirea din noi”. Un păcat pe care toți îl facem, dar pe care nu mulți îl mărturisesc, este lipsa dragostei de Dumnezeu. În cazul în care Iisus Hristos ne-ar întreba, la fel ca și pe Sfântul Petru: “Mă iubești?”, am avea curajul să răspundem: “Da, Doamne. Te iubesc”? Însă nu curajul trebuie să nu ne lipsească
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
sărman credincios cu frică de Dumnezeu. - Sunt sigur. M-am uitat atent prin jur ! răspunse răstit cel cu sacul pe umăr. Nu m-a văzut nimeni. - Dar spre Cer, te-ai gândit să privești? PORUNCA A IX-A “Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău!” (Ieș. 20, 16) Una dintre plăgile societății românești contemporane este cea a minciunii, fie premeditată, când este sancționată, fie diplomatică, adesea apreciată. Justificată sau nu, minciuna tot minciună rămâne, indiferent cum este ea numită și reprezintă
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]