97,392 matches
-
pescari de oameni, călăuziți de Duhul Sfânt spre a cuceri mereu alte suflete, învățând toate neamurile. Prin cuvânt, cateheză, cult, Sfinte Taine, agape, corespondență, tratate variate și mai ales prin puterea irezistibilă a dragostei, Părinții au câștigat progresiv, prin stăruință, majoritatea populațiilor așa de variate ale Imperiului Roman, inclusiv o bună parte din barbarii de la hotare: goți, huni, gepizi etc., pe care de fapt, credința și viața creștină i-a civilizat. În interior, misiunea se îndreaptă a e predicatorială și scrisă
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
morale 105. Când se vorbește despre literatură, este bine să se țină cont și de geografie. Africanul Ciprian nu reacționează ca Ilariu de Poitiers; grecii au o sensibilitate aparte, o deosebită vigoare filosofică, care le permite să-i întreacă pe majoritatea latinilor. Să nu mai vorbim de emoția și lirismul sirienilor, cum ar fi, de exemplu, Sfântul Efrem 106. Stilul apologiilor diferă și el după ethosul și cultura fiecărui autor. Dacă simplitatea și originalitatea stilului Părinților apostolici se explicau prin cercul
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
primul de tehnică psihanalitică apărut în România. Importanța lui ține însă nu de vreun abstract pionierat, ci este o consecință directă și totodată un indicator al evoluției psihanalizei noastre. Psihanaliștii români (da, există de câțiva ani și această profesie!), aflați majoritatea încă în perioada de formare și de precizare a unor interese specifice ori mai vast existențiale, dețin acum o sinteză de referință, extrem de bine concepută, o "cărămidă" de temelie pentru proiectele proprii. Această realitate dobândește o transparență deosebită în faptul
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
C. Rogozanu Literatura este forma edulcorată a confesiunii în opinia lui Pierre Drieu La Rochelle; în cazul textelor sale, afirmația este destul de aproape de adevăr - o spun majoritatea exegeților. Din fericire, nu tot ce declară autorul trebuie să fie neapărat adevărat. Romanul recent tradus la Univers sprijină această ultimă afirmație; o lectură curățată de excesul de informație biografică, exces frecvent dacă e vorba despre Drieu La Rochelle, nu
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
încît sprijinul venit din partea opoziției democratice înseamnă un sacrificiu al acestor partide, la fel cum sprijinul pe care PDSR îl cere din partea lor e motivat de refuzul acestui partid de a se folosi de voturile PRM pentru a-și asigura majoritatea. * Totuși nu putem cere presei ceea ce le lipsește partidelor politice. De pildă, proaspăt intrat în opoziția extraparlamentară, PNȚCD pare să nu fi priceput nimic din motivele pentru care n-a atins pragul intrării în Parlament. Acest partid se sfîșie la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
opere ce nu mai părea că poate oferi mari "secrete". Or, noua lectură ce ni se propune acum este într-adevăr și o lectură nouă. Se vede că incompatibilitățile de sensibilitate sunt incitante și productive. În legătură cu opera lui Ion Pillat, majoritatea interpreților, aflați, de altfel, în deplin acord cu scriitorul însuși, au susținut existența a trei mari perioade distincte ale operei sale poetice. Cea dintîi, așezată sub emblemă parnasiano-simbolistă, ar fi definită ca stadiu de ucenicie la școala poeziei franceze de la
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
al grupării "Gândirea", cărți precum Satul meu (1925) și Biserica de altădată (1926). În fine, o ultimă perioadă, situată sub emblemă neoclasică, aplicabilă scrierilor din anii '30 ale poetului. Dincolo de aceste secționări ca și unanim acceptate, e la fel de adevărat că majoritatea cititorilor specializați ai lui Ion Pillat n-au fost mai puțin de acord în evidențierea unei anumite unități a operei, - unitate temperamentală, unitate de ton, organicitate esențială asociind "configurările" succesive etc. Or, această unitate a rămas până acum, în mare
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
răzbunător și viclean, dictatorul ce asculta la gramofon urlete de câini, care desena capete fioroase de lupi, ucigașul propriei familii și a încă 40-60 milioane de ruși, un dictator încă neexorcizat și regretat de 1 din 6 ruși... Personajele cărții, majoritatea lor reale, de la membrii Biroului Politic al lui Stalin, diverși agenți și militari ai securității și serviciilor de spionaj până la Elțân și Jirinovski precum și stilul scriiturii lui Robert Harris, alert, de roman polițist dar și obiectiv, concis și clar de
Spectacolul lui Stalin by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16572_a_17897]
-
atunci cînd această lume despre care scrie va muri, vor trebui să moară și versurile pe care ea le-a inspirat. E interesant de observat cum Berlin sesizează încă din 1965 problema care va frămînta pe bună dreptate, după 1990 majoritatea criticii literare pusă în fața unei inevitabile reevaluări și a unei generații căreia îi lipsește cifrul de deschidere a sensului anumitor texte. Reacția Ahmatovei sună însă paradoxal din gura unei poete care în 1946 era deja conștientă de propria imortalitate. La
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
1859, oralitatea contemporană nu a pătruns într-un mod similar celui în care intră azi ultimele inovații colocviale în paginile Academiei Cațavencu. E drept că în Nichipercea apare o primă lista de cuvinte și expresii argotice, dar cazul rămîne izolat. Majoritatea dialogurilor și a textelor din revista sînt chiar mai puțin spontane decît cele din comediile epocii. O cauză ar putea fi caracterul încă nefixat al registrelor, nevoia de a consolida un stil cult scris mai înainte de a-l dinamita și
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
Nicolae Manolescu Citesc în paralel, și nu întîmplător, articole și programe electorale, din campania actuală, aflată la apogeu, și cîteva texte aparținînd lui Mircea Eliade, din Vremea, Buna Vestire, Cuvîntul ș.a., din a doua jumătate a anilor '30, majoritatea, din care Vatra nr. 6-7/2000 a făcut, sub oblăduirea d-lui Mircea Handoca, o antologie. Un paradox devine izbitor în lectura mea paralelă și despre el va fi vorba în editorialul de astăzi. Ce susține Mircea Eliade în articole
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
este un posibil motto pentru orice volum de poezie și chiar pentru poezie, ca gen. Gloria de a vorbi într-un pustiu Concomitent cu volumul de versuri, poetei i-a apărut și o culegere de articole (publicate în marea lor majoritate în perioada 1997-2000 în România liberă). "Articole" este un mod de a spune. în poezie, în proză, în publicistică, în interviuri, Ana Blandiana rămâne Ana Blandiana. Ea este structural și iremediabil o poetă. Din perspectiva unei poete, fapte care nouă
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
pe autor? J.B.: îmi sunt simpatici criticii modești, atenți, copleșiți de îndoieli; aceia care fac ce e mai greu, adică descriu romanul și mecanismele lui - aceia care îi simt pulsul și îi identifică vocea specifică, înțeleg ce nu e evident. Majoritatea criticilor dau rasol în prezentarea intrigii pentru a ajunge la punctul de interes pentru ei, judecata lor înaltă. Această judecată ar trebui să se desprindă dintr-un rezumat al cărții. Marele critic și nuvelist englez V.S. Pritchett a înțeles acest
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
agresoare) și o parte a corpului. De pildă: e "ca și cum" (spune victima) un burghiu mi-ar fi intrat în creier. Că arma și rana nu există, uneori, decât sub formula "ca și cum", aceasta ține de retorica durerii. Tortura deconstruiește vocea victimei. Majoritatea supliciaților își descarcă durerea prin urlet; unii îl utilizează ca scut sonor, alții semnalizează prin urlet sau se identifică acestuia. Nu este vorba despre un urlet propriu-zis, ci despre un sunet rău, un sunet niciodată auzit până atunci, pentru că aparține
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
cosmic), decât de propriile lor urlete de durere. Torționarii păcălesc, uneori, victimele cu țipetele false ale rudelor acestora: există, de altfel, o întreagă tehnică a țipătului înregistrat pe bandă, care trebuie să fragilizeze victima și să o îngenuncheze. Din fericire, majoritatea victimelor cunosc vocile celor dragi lor, prin care ar putea fi șantajate. Vocea falsificată păcălește rar. Și, totuși, țipătul acesta nu este întotdeauna fals, pentru că, în multe cazuri, el îi aparține unei victime anonime. Dar acest lucru nu neagă identitatea
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
ale timpului istoric. Biografia "cu zgomot de hârtie arsă" și starea "solzoasă" în care se zbate personajul feminin tind să se suprapună, într-un continuum viață-text bine ilustrat de producția generației '80. Ceea ce o distinge însă pe Mariana Marin de majoritatea voioasă, ludică a congenerilor este anume gravitatea ei structurală, pe care o regăsim la poeți ca Ileana Mălăncioiu și Dorin Tudoran. Chiar și atunci când stilul colocvial interferează expresiv cu cel înalt, nu avem în fața ochilor simpatice teribilisme, gasconade textuale, dar
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
că sunt intrusă dar eram și foarte mândră că am alte rădăcini. L.V. Mother in Love e un poem de o sinceritate Desperado, aș zice. E personal, fără sfială și sfâșietor de tandru. Porți tandrețea ca pe cătușe la mâini. Majoritatea poeților de azi își ascund vulnerabilitatea. La fel ca Ruth Fainlight, o arăți tuturor dar o și depășești. Ai o voce puternică în poem. Te consideri feministă? Când i-am spus lui Ruth Fainlight că nu cred că e feministă
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
financiar vorbind, cot la cot cu el. În anii '70 m-a ajutat mult mișcarea feministă, în special un grup de scriitoare care lucrau la revista Emmei Tenant Bananas, cum ar fi Angela Carter, cu care am fost prietenă. Dar majoritatea romanelor mele descriu lupta pentru respectul de sine care e subminat de dorința jalnică a femeii de a fi parte dintr-un cuplu unit, bazat pe iubire. Romanele mele mă explică foarte bine, dar dacă e să privim traiectoria evoluției
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
ar face invidios și pe Mussolini) și replicile lui sunt savuroase, el pigmentând cu mult umor o poveste altfel tragică. Motivele pentru care n-am sesizat defectele scriptului au devenit clare cu timpul. 1. Calitatea vizuală a filmului. Să detaliez: majoritatea cadrelor au adâncime, iar camera parcă înoată înăuntrul lor. E la fel de meditativă și avidă de nuanțe ca și regizorul. Sondează timid peisajele marine (care-ți iau respirația) la fel ca pe personaje. La care se adaugă un filtru de culoare
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
sistemul colectivist de lucru din "uzina de visuri" asupra lui Fitzgerald, dar și despre extinderea "lucrului în echipă" de la industria filmului la scrierea de romane, pusă în aplicare în Coreea de Nord a zilelor noastre. Capitolul final este axat pe ideea că majoritatea asocierilor stabilite peste decenii între scrierile/atitudinile fitzgeraldiene și canonul postmodern pot fi (re)interpretate prin utilizarea creatoare a conceptului de expresivitate involuntară al lui Eugen Negrici. În contrast cu detractorii lui Fitzgerald, Mihaiu preferă să observe irosirea generoasă și risipirea demiurgică
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
făcut de ei nu va mai exista e cît se poate de adevărat, dar ziarul cu acest nume nu moare la ordinul lui Cristian Tudor Popescu. Sînt convins că Adevărul a intrat la reanimare după ce a fost părăsit de marea majoritate a echipei care l-a făcut. La fel cum sînt convins că Ana Maria Tinu a făcut o greșeală capitală cînd a crezut că Adevărul e ea. Pînă una, alta ea a rămas proprietara unui nume de ziar. Cristian Tudor
Adevărul fără CTPopescu și CTP fără Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11893_a_13218]
-
de pe la 1850, "casă" pentru fugari și pentru năpăstuiții sorții, Amalia, pe vremuri doică în familia nobililor locali, își împarte sărăcia lucie și timpul cu nepoțica infirmă. Cîteva indicii sugestive dau coordonatele istorice: momentul este cel imediat succesiv unificării, perceput de majoritatea meridionalilor ca o imixtiune în afacerile interne ale Regatului celor două Sicilii, iar expediția legendarilor garibaldini și a armatei regelui piemontez - ca o invazie de care au profitat oportuniștii locali, aristocrați sau burghezi dornici de putere. Viziunea este asemănătoare celei
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
umanismului" conchide Guido Paduano. Cu nu mai puțină știință, Franco Serpa caută rădăcinile preelenice ale mitului lui Oedip urmărindu-i evoluția de la prima mențiune, prin straturile succesive ale memoriei, până la forma dată de Sofocle, cea adoptată de civilizația noastră. Contestând majoritatea lecturilor acceptate - nu este o dramă a destinului ("confuză idee romantică"), nu e spectacolul persecuției divine a unui vinovat neștiutor ("definiție existențialistă") - autorul, amintind că Sofocle a fost un poet profund religios, încheie cu un citat care oferă ca suprem
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
puterii de stat și-a arogat sieși drepturi uriașe, anormale, în ultimele decenii. Ea nu s-a mulțumit să aplice sau fie chiar să și interpreteze legea, ci a trecut de-a dreptul la înființarea sau interzicerea acesteia. în marea majoritate a cazurilor era vorba de preferințele și prejudecățile unor minorități de stînga împotriva voinței explicite a electoratului, odată cu deformarea gravă a textului constituțional și a văditelor intenții originale ale creatorilor Constituției celei mai durabile din lume. Astfel puterile centralizatoare au
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
fost sistematic subevaluate în favoarea nevoilor sau pretențiilor clamate de cutare sau cutare comunitate identitară. Agendele cu iz socialist, redistribuționist (în continuarea liniei legislatorilor de stînga) au fost promovate destul de consecvent. Loviturile îndreptate împotriva religiei au fost frecvente și contrare dorinței majorităților. Administrațiile republicane au contracarat aceste tendințe prin numiri judecătorești mai raționale, dar cu succes amestecat. Eforturile specifice ale lui George Bush de a asigura o vindecare în această direcție s-au ciocnit pînă acum de opoziția feroce și pur și
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]