2,559 matches
-
n-a stat mult, căci a simțit, din tăcerea noastră bruscă, faptul că deranjează. Imediat după plecarea lui, N. mi s-a și repezit să-l caracterizeze: „Individul suferă de un «complex de inutilitate», se insinuează ca o otravă”, e malefic, „mult mai periculos decît Mitu”, care „toată viața s-a învîrtit ca vrejul pe arac numai să parvină”, dar, iată, a căzut, „acum e ca un copac tăiat pe jumătate”. Îmi spune apoi (lucru știut de la nevastă-sa, judecătoarea) că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dacă am reținut bine, de cele mai multe ori, Falconetti își atacă adversarii sărind de sus asupra lor asemenea unei păsări de pradă sau a unei feline sălbatice. Evită, uneori prin fugă, confruntările directe, „în cîmp deschis”. Întrunite în aceeași persoană, spiritul malefic și lașitatea sînt foarte periculoase. O dovedește scena finală. Crezut mort, Falconetti are o ultimă zvîrcolire de răutate împușcîndu-l din spate, deci la modul laș, pe Rudy Jordache. E aci (deduc) un avertisment pentru toți luptătorii, inclusiv pentru polemiști. Mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care nu se deșteaptă, adolescentul din poveste e mai curînd tragic decît ridicol, căci dincolo de handicapul lipsei de personalitate și al memoriei scurte, el e victima unei pedagogii tardive, în contratimp, defazate și chiar (la ultima încercare) a unei forțe malefice menite să-i bareze bunele intenții. Tatăl îmi pare mai vinovat de cele ce se întîmplă decît fiul. *Sp. se arată neliniștit de ceea ce numește „judecata copiilor”, cît și de faptul că vor urma „frămîntări foarte mari”. Am rezerve că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l detest fățiș (pe el sau pe altul). Proza citită (Lăncrănjan, Buzura ș.a.) îmi dă un asemenea impuls. Totuși, ostil în principiu, nu pot fi ostil și în practică. Pur și simplu n-am superstiția „securistului” ca, exclusiv, un ins malefic. Un sfert din colegii mei de facultate au fost racolați pentru această „meserie”. În amintirile mele, nici unul nu-i odios. Au făcut cariere, în țară și străinătate. Gheorghe Sprințeroiu, de pildă, în studenție un „pontagiu” simpatic, ce nu se prea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sugarului coabitând, În patul de spital, cu un șobolan sau să scruteze hăul dintre „inexistența” oficială a delincvenței, decretată de autorități, și zguduitoarele cazuri reale menționate la p. 138. În această subterană a vieții proliferând Între degradare stătută și energie malefică, procesul plagiatului Barbu, asaltul „celor 13” condeieri visând o Uniune a Scriitorilor Comuniști, macabra farsă a funeraliilor lui Baranga, Întâlnirile Conducătorului cu „scriitorii țării” (admirabil prezise În lamentabilul vechi cântecel al lui Alecu Văcărescu: „Ah, stăpânul meu, iată că mi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și-a amplificat, să recunoaștem, primejdioasa producție de contradicții. Puterea financiară (cu derivatele ei politice, militare, propagandistice) Îngustează și domină, treptat, dinamica democrației, banul rămânând, dintotdeauna și pentru totdeauna, esențialul impuls și trofeu social. N-ar fi deloc exclus ca maleficul adormit o vreme de jocul libertății să furnizeze orori complementare celor pe care le-au trăit cei trecuți prin nazism și comunism. Istoria proiectelor de fericire umană nu-și Încheie, bănuim, ciclul dezastrelor decât prin finalul Istoriei Însăși. * MRP mi-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și de-acum Înainte În stăpânirea așa-zisei literaturi de autoanaliză... Blecher, trecând prin psihologie, prin emoție, depășește totuși planul psihologic, realitatea prea superficială a emoției. Emoția, durerea, psihologicul sunt lucruri false, cu tot ce aparține falsei «realități», lucruri drăcești, malefice, de lavă, și se Îndoiește de ele, le desconsideră”, pe când, la „autoanaliști”, ar constitui „unica realitate”. Eugen Lovinescu validează debutul „cu totul remarcabil”, evidențiind „mecanismul sufletesc” bipolar al artistului: „O mare capacitate de a percepe realitatea, de a o izola
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Dar pasul al doilea poate fi, deja, și altceva: primejdia, neantul, sau... un sens, sau... ordinea. Dinamica „oarecare” a vieții, vitalitatea risipitoare aparțin, În romanele lui Sábato, anodinului. Iar organizarea, regula, ordonarea, concentrând aparențele fără semn și sens, conțin preliminariile maleficului numit ORDINEA. Atotputernica Ordine Oarbă care se exercită „prin boală sau tortură, prin Înșelăciune și prin falsă compătimire, prin mistificare sau prin scrisori anonime, prin micile Învățătoare sau prin inchizitori”. Configurația de ierarhii, coduri și obiective, urmărind proiectul răului absolut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cele pe care un spion englez le-ar fi putut Întâlni În timpul războiului, În sistematicul, dar plin de fisuri și de uri regim hitlerist.” Secta din marele roman al Alejandrei poate fi Înțeleasă (și) ca simbol al regimului totalitar; potențialul malefic pe care Își construiește premisele tenebroasei utopii a terorii se află, virtual, În somnolența egoistă și năucă a oricui; pulsație fulgurantă, doar, adesea; patologică infirmitate, nu de puține ori, așteptând să fie activizată, manipulată, Încolonată În cazonele valorificări birocratice ale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au fost tema cu care Hitler a luat puterea. Nu avea și nu-i trebuia alt program. A devenit cancelar unind Germania și mare parte a Europei contra evreilor. În ce-l privește pe Grielescu, nu cred că era un malefic mâncător de evrei, dar când a fost chemat să se declare public, a făcut-o. Avea un vot și a votat.” Imaginea intelectualului care, În momente istorice decisive, „votează” de partea răului nu este, cum bine știm, limitată la Eliade
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prin experiența victimizării. Supraviețuirea a Însemnat nu o dată, dacă nu chiar de cele mai multe ori, o asumare tacită, rușinată, resemnată, a „stării de fapt”: evreitatea ca premisă de Înțelegere a lumii, ca șansă privilegiată de a-i scruta tenebrele, ipocriziile, amenințările, maleficul. Din clipa În care Începi s-o „iubești” pentru primejdia inevitabilă propriei tale condiții, poți citi În ea neagra potențialitate a omului și a lumii, nu doar ostilitatea primară animând militanții antisemiți și ideologii care Îi „luminează”. Naratorul supraviețuitor al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
terifiantă Încercare, Încurajatoare tocmai prin luciditatea extremă, copleșitoare, nu o dată insuportabilă, prin vitalitatea morbidă și depotrivă stenică a interogației. Textul lui Imre Kertész, de o urgență și acuitate pe măsura temei, se centrează pe adevărul cristalin și negru al premisei malefice În istoria suferinței omenești. New York, decembrie 2002 (22, nr. 672/2003) 3. Seninătatea oboselii tc "3. Seninătatea oboselii " Acceptarea maleficului ca premisă a existenței nu duce, În cazul lui Kertész, la Înveninarea sarcastică a scrisului, nici la Înveninarea personalității, fie
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui Imre Kertész, de o urgență și acuitate pe măsura temei, se centrează pe adevărul cristalin și negru al premisei malefice În istoria suferinței omenești. New York, decembrie 2002 (22, nr. 672/2003) 3. Seninătatea oboselii tc "3. Seninătatea oboselii " Acceptarea maleficului ca premisă a existenței nu duce, În cazul lui Kertész, la Înveninarea sarcastică a scrisului, nici la Înveninarea personalității, fie ca agresivitate, fie, dimpotrivă, ca retractilitate față de semeni. Scrisul lui Kertész, chiar când, rareori, devine polemic, nu pare să râvnească
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Schlamassel”, un August Prostul ghinionist și caraghios, dar și urât, de data asta. Când alogenul Încearcă, disperat, să-și recupereze umbra, Der Graue - un „diavol nu prea negru”, cum se prezintă el Însuși, un simplu dealer logic, pragmatic, fără aparențe malefice - i-o promite În schimbul sufletului. Speculațiile asupra semnificației simbolice a „umbrei” se concentrează, de obicei, asupra noțiunii de „identitate” socială (tradiție, etnie, cultură, limbă, asimilare) sau „entitate” individuală, singularizată, dar, uneori, chiar și asupra dedublării și simulacrului, ca ambiguitate protectoare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
toate ravagiile unui năprasnic cutremur de pământ asupra Capitalei și mai ales cu acea demoralizare a populației, după dezastrele și genocidul exercitat asupra ei de către politicienii înfeudați unui rege criminal și depravat (la rândul lui înfeudat împreună cu ei unor forțe malefice oculte), țara aceasta care le răbdase pe toate, se găsea remontată; reconstrucția făcea pași rapizi, șomajul inexistent, bugetul echilibrat. Munca și zelul legionar, instituția însăși a „Ajutorului Legionar” își dăduseră roadele și românii erau din nou valizi sufletește pentru a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
brutalitate, prin imagini sumbre, puternice. Cu toate că versurile exprimă sentimente de nostalgie prin evocarea pomilor și a livezilor, există aici sfâșieri israeliene, meditații despre alterarea timpului și a vieții înseși, despre dispariția cântecelor și despre durerea poeților. „Amurgul zeilor” din orașul malefic, neputința comuniunii sufletelor, lipsa de comunicare și alienarea aduc imagini și motive frecvente în poezia modernă. În antiteză cu armonia câmpului și a livezii, orașele își trăiesc delirul bolnav. Ceața umedă nu este doar un fenomen meteorologic israelian, ci obscuritatea
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
Aurora Liiceanu, Povestea unei vrăjitoare, București, 1996; Elena Florica Laurențiu, Privirea lui Orfeu sau Puterea descântecului, București, 1997; Nicoleta Coatu, Structuri magice tradiționale, București, 1998; Sanda Golopenția, Desire Machines. A Romanian Love Charms Database, București, 1998; Antoaneta Olteanu, Ipostaze ale maleficului în medicina magică, București, 1998, Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat, București, 1999; Cornelia Burghele, Descântece populare terapeutice din Sălaj, pref. Nicoleta Coatu, Zalău, 1999; Maria Purdela Sitaru, Etnomedicină lingvistică, Timișoara, 1999, În numele magiei terapeutice, pref. Nicoleta
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
este alcătuit din George Roman și Dean Milhovan-Mitu. Acestora li se adaugă ulterior Eugen Caraghiaur-Enea, Tiberiu Humiță și Vasilica Beza. Deși subintitulată „Organ independent de informare al românilor din America”, publicația este profund partizană. În primul rând luptă împotriva forțelor „malefice” locale, întruchipate de episcopul Valerian D. Trifa, iar în al doilea rând, împotriva ponegritorilor șefului Partidului Național Țărănesc. La unsprezece ani de la apariția publicației, Dean Milhovan-Mitu consideră că principalele obiective - combaterea falsului episcop și reabilitarea lui Iuliu Maniu - au fost
DREPTATEA (THE JUSTICE). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286869_a_288198]
-
Atotsfârșitul (1995) i se conferă Premiul pentru poezie la Salonul Național de Carte de la Oradea. Va refuza premiul acordat pentru același volum de Primăria municipiului Cluj-Napoca în cadrul Salonului Național de Carte, ediția 1996. Deși conține în datele ei esențiale receptarea maleficului existențial („Pe muchia mileniului o leprozerie de poeți/ Contemplându-și făina propriilor mâini se încântă” - Anul nimănui), atât de caracteristică răzvrătirii denunțiative a generației optzeciste, poezia lui D. este totuși profund individualizată ca viziune tragică, sepulcrală asupra destinului uman. Atitudinea
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
idealul îndepărtat de perfecțiune a frumuseții aflate în pericol ș.a.m.d. Instinctul autorului este de a-i face pe acești copii să acționeze în situații aproape arhetipale: lupta cu spionii, rătăcirea în peșteră, descoperirea unui castel bântuit de forțe malefice etc., în care determinarea istorică are un rol ce tinde spre zero. Rămân astfel valabile literar avântul tineresc al acțiunii, primele întâmplări legate de socializarea individului în formare, ingeniozitatea, prietenia, curajul salvate de perisabilitate prin atemporalul lor. Succesul Cireșarilor (compus
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
economico-socială, care conduce la un anumit standard de viață pentru individ (circa 50% putere de determinare), materialul genetic moștenit, stilurile de viață adoptate de indivizi, grupuri, comunități, zone, incluzând aici și factorii specifici de mediu, precum obiceiurile alimentare, benefice sau malefice pentru sănătate, exercițiul fizic ridicat pe care îl fac indivizii, stresul mai mare sau mai mic la care aceștia sunt supuși zilnic, ce, peste anumite limite, poate induce starea de boală, condițiile concrete de muncă, instituirea sau noninstituirea, ca regulă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
aceea a propriei legitimări, a propriei dreptăți. Cititorul este luat, să ne amintim, drept arbitru al conflictului. Prin urmare, înainte ca intriga să confirme corecta plasare a Inorogului-autor, personajele trebuie să fie conturate cu o tușă apăsată, în special cele malefice. Imaginația autorului lucrează mult mai aprins în negativ, construind figuri schimonosite, deformate, grotești. Trăsăturile fizice se mută la nivel spiritual și definesc o menajerie diabolică, meschină, care are rolul bine determinat de a intra în antiteză cu puritatea (relativă, vom
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Lumea din Istoria ieroglifică trăiește și acționează sub spectrul fricii de cel puternic: tiranul are putere absolută și drept de viață și de moarte asupra celorlalți, care se tem de gheara Leului, de clonțul ascuțit al Vulturului și de puterea malefică a Corbului. Mai mult decât atât, ierarhiile sociale se alcătuiesc în funcție de rapacitatea animalelor și păsărilor, cele de pradă ocupând prim-planul, iar victimele treapta cea mai de jos. În plus, nu aș spune că lipsește monstruosul din menajeria cantemiriană. Pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la începuturile sale. După Sfântul Augustin, singurul rol pe care cutare animal l-ar avea în natură este cel de a-l avertiza pe om asupra pericolului viciilor. Așa se justifică și faptul că Dumnezeu a creat și animalele periculoase, malefice, precum vipera: "Aceste animale create pot să nu vătămeze, dacă nu se ivește nici o cauză; [ele există însă n.m.], fie pentru a înspăimânta și a pedepsi viciile, fie de [pentru n.m.] a verifica și a desăvârși virtutea, pentru că [ca n.m.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la care ele trimit: confruntarea cu realitatea însăși, ca unic etalon de clasificare. Pe ei îi interesa o realitate mult mai subtilă, aceea spirituală, morală. De aceea, există animale benefice, "pozitive", care transmit un model demn de urmat și animale malefice, "negative", imagini ale unor vicii de evitat, în funcție de contextul în care sunt plasate. Toate reprezintă, pentru bunul creștin, repere pe drumul către mântuire. Ce relevanță, ce pertinență are noțiunea de fantastic aplicată Evului Mediu? Conceptul mai potrivit ar fi, consideră
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]