2,746 matches
-
mișcării, Tănase Tudoran împreună cu trei coautori, au fost prinși, judecați și condamnați la moarte. Executarea pedepsei a avut loc în data de 13 noiembrie 1764. Pe parcursul anului și unii secui s-au opus înrolărilor, iar revolta lor a culminat în Masacrul de la Siculeni. În anul 1764, după constituirea Regimentului II de graniță românesc, cu sediul la Năsăud precum și a celor secuiești, s-a trecut la înființarea Regimentului I de graniță cu sediul la Orlat, căruia i s-a încredințat misiunea de
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
imediat în lupte împotriva rezistenței elene, care au fost duse la îndeplinire cu duritate maximă, foarte asemănătoare cu operațiunile întreprinse împotriva partizanilor iugoslavi. În afara de operațiunile strict militare, germanii au întreprins și represalii sângeroase, crime de război așa cum au fost masacrul de la Kalavryta din decembrie sau cel din Distomo din iunie 1944. Sute de sate au fost incendiate în mod sistematic, iar milioane de greci au rămas fără adăpost. În ciuda semnării în mai 1943 a unei înțelegeri între cele trei grupuri
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
în ciuda marilor costuri umane implicate. Partizanii au înregistrat următoarele pierderi în timpul insurecției: În timpul războiului, soldații germani și fasciști italieni au comis mai multe crime de război precum execuții sumare, jafuri și represalii împotriva civililor. Cele mai celebre represalii au fost masacrele de la Fosse Ardeatine, de la Marzabotto și de la Sant'Anna di Stazzema. Partizanii capturați sau civilii suspecți au fost de cele mai multe ori torturați sau executați. Decima Flottiglia MAS (Flotila a X-a de vehicule de asalt), o unitate fascistă sub comandă
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
doar ca să asiste la evacuarea sediului APO din cauza unei bombe plantate de Sark. Ea a schimbat ultimele cuvinte pline de afecțiune cu Thomas Grace cu câteva secunde înainte ca acesta să moară în explozie. După moartea lui Tom și a masacrului întreprins de Kelly Peyton asupra liderilor Prophet Five, Rachel și-a dat seama că ea și familia ei nu mai sunt în pericol. Totuși, ea a ales ca să stea alături de echipa APO, iar fosta ei prietenie cu Peyton s-a
Rachel Gibson () [Corola-website/Science/310802_a_312131]
-
în 1937, având de luptat atât cu forțele regulate chineze conduse de Chiang Kai-shek (naționaliștii), cât și cu forțele comuniștilor conduși de Mao Zedong. Pe 13 decembrie 1937, trupele japoneze au cucerit capitala naționaliștilor chinezi, Nanking. În timpul evenimentului numit ulterior "Masacrul de la Nanking", trupele japoneze au ucis un mare număr de locuitori ai orașului. Se estimează că au fost uciși aproximativ 300.000 de oameni, în cea mai mare parte civili. În total, în jur de 20 de milioane de chinezi
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
Imperiul Japonez au semnat un pact de neagresiune prin care se angajau să respecte granițele asa cum erau ele în acel moment. Al doilea război chino-japonez a dus la creșterea tensiunilor dintre Japonia și Statele Unite. Evenimente precum Incidentul Panay sau Masacrul din Nanking au făcut ca opinia publică americană să se schimbe în defavoarea niponilor. Date fiind ocuparea Indochinei Franceze și continuarea războiului cu China, Statele Unite au impus un embargou pentru materialele strategice exportate în Japonia, așa cum erau fierul vechi și petrolul
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
de japonezi pentru cercetări în domeniul războiului biologic. Alte unități au fost Unitatea 516 (Qiqihar), Unitatea 543 (Hailar), Unitatea 773 (Songo), Unitatea 100 (Changchun), Unitatea 1644 (Nanjing), Unitatea 1855 (Beijing), Unitatea 8604 (Guangzhou), Unitatea 200 (Manciuria) și Unitatea 9420 (Singapore). Masacrul din Nanking a fost una dintre cele mai josnice crime de război comise de armata japoneză în timpul celui de-al doilea război mondial, în orașul Nanjing și în împrejurimi, după ce acesta a fost cucerit de niponi pe 13 decembrie 1937
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
de articole în România și străinătate și este autorul a cinci române și mai multe cărți de eseistica și istorie economică. Ca scriitor a debutat în 1989 cu proza scurtă în "România Literară", "Astra", "Vatra", "Luceafărul", iar primul său roman, "Masacrul", a fost vândut în 1991, în 60.000 de exemplare. Au urmat mai multe succese literare, printre care "Comando pentru general" (bestseller), "Spectacolul reformei văzut de la galerie. România, zece ani după..."(o istorie economică și politică a primei decade postdecembriste
Eugen Ovidiu Chirovici () [Corola-website/Science/308808_a_310137]
-
de "supunere" și "adeziune" la noua politică a monarhului. Din închisoare, Gheorghe Clime, împreună cu nucleul radical al Mișcării, va dirija "Comandamentul de prigoană", condus de [[Constantin Papanace]] împreună cu prof. [[Vasile Cristescu]].Gheorghe Clime va pieri asasinat de autorități în marele masacru al elitei legionare din noaptea de 21-22 sept. 1939. Va fi împușcat primul dintre căpeteniile legionare asasinate la Râmnicu Sărat (au urmat Ing. Aurel Serafim, Nicolae Totu, Gheorghe Istrate, [[Alexandru Canta cuzino]], Sima Simulescu, Av. Cristian Tell, Gheorghe Furdui, Av.
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]
-
fi zugrăviți cu antipatie), iar în uneltirile sale permanente, Baraba este adesea legat de autorul însuși. "Eduard al II-lea" este o piesă istorică engleză despre detronarea regelui homosexual Eduard al II-lea de către baronii nemulțumiți și de către regina Franței. "Masacrul de la Paris" este o piesă scurtă, schițată, portretizând evenimentele din preajma masacrului din Noaptea Sfântului Bartolomeu, din 1572, un eveniment pe care protestanții englezi îl invocă adesea ca fiind cel mai negru exemplu de trădare catolică. De asemenea prezintă un personaj
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
adesea legat de autorul însuși. "Eduard al II-lea" este o piesă istorică engleză despre detronarea regelui homosexual Eduard al II-lea de către baronii nemulțumiți și de către regina Franței. "Masacrul de la Paris" este o piesă scurtă, schițată, portretizând evenimentele din preajma masacrului din Noaptea Sfântului Bartolomeu, din 1572, un eveniment pe care protestanții englezi îl invocă adesea ca fiind cel mai negru exemplu de trădare catolică. De asemenea prezintă un personaj tăcut, "agentul englez", care se presupune că l-ar fi întruchipat
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
regina Cartaginei", citând din ea. Deoarece aceasta a fost singura piesă a lui Marlowe care nu s-a jucat la teatrul public, putem observa că Shakespeare a fost chiar discipol marlovian; și într-adevăr, în "Zadarnicele chinuri ale dragostei", copiind Masacrul din Paris al lui Marlowe, Shakespeare aduce un personaj numit Marcade (cuvântul francez pentru Mercur - mesagerul zeilor - o poreclă pe care Marlowe a folosit-o pentru el însuși), care sosește ca să întrerupă "veselia", cu vești despre moartea regelui; un tribut
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
5.295 dintre ele populația, sau o bună parte a populației așezărilor, a pierit odată cu satele incendiate în cursul represaliilor. . În total, un sfert din populația Belarusului a pierit în timpul războiului. În Uniunea Sovietică, Hatînul a devenit un simbol al masacrelor împotriva populație civile care au fost făptuite de germani și colaboratorii lor. În 1966 a fost ridicat în zonă un complex memorial. Printre simbolurile cele mai cunoscute ale complexului se află un monument format din trei mesteceni și o flacără
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
și o flacără veșnică, în amintirea celor aproximativ un sfert din populația RSS Belarusă pierită în timpul celui de-al doilea război mondial. în complex se află statuie care i-a avut ca model pe Iosif Kaminski, singurul adult supraviețuitor al masacrului și pe fiul său ucis. De asemenea, în complex se află un zid cu nișe care comemorează cetățenii belaruși morți în lagărele de concentrare naziste. Clopotele bat odată la 30 de secunde, amintind rata pierderii de vieți omenești în republică
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
său cu cel al Katynului. (Хатынь - Катынь). De asemenea, Norman Davies, profesor la Colegiul Wolfson, (Oxford), susține că satul a fost ales iar memorialul creat de către autoritățile sovietice printr-o politică bine calculată de dezinformare, pentru a crea confuzie cu masacrul de la Katyn. Printre liderii străini care au vizitat memorialul Hatîn s-au numărat Richard Nixon (SUA), Fidel Castro (Cuba), Rajiv Gandhi (India), Yasser Arafat (OEP) și Jiang Zemin (China).
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
comune, în februarie 1945. Concluzia la care a ajuns Comisia medico-legală care a realizat autopsierea cadavrelor: moarte violentă prin împușcare, iar în cazul mai multor copii, moarte violenta prin asfixiere, aceștia fiind îngropați de vii. Cercetările împotriva celor vinovați de masacrele de la Sărmașu și Luduș au început în anul 1945 și s-au încheiat în 1946. Prin sentința Tribunalului din Cluj s-a stabilit responsabilitatea pentru masacrul de la Sărmașu: doi ofițeri din trupele de jandarmi (cpt. Lancz Laszlo, lt. Vecsey) și
Masacrul de la Sărmașu () [Corola-website/Science/309803_a_311132]
-
moarte violenta prin asfixiere, aceștia fiind îngropați de vii. Cercetările împotriva celor vinovați de masacrele de la Sărmașu și Luduș au început în anul 1945 și s-au încheiat în 1946. Prin sentința Tribunalului din Cluj s-a stabilit responsabilitatea pentru masacrul de la Sărmașu: doi ofițeri din trupele de jandarmi (cpt. Lancz Laszlo, lt. Vecsey) și cinci subofițeri (slt. Halasz, slt. Fekete, plt.maj. Szabo, plt. Horvath Istvan și plt. Polgar) au fost găsiți vinovați și au primit sentințe de condamnare la
Masacrul de la Sărmașu () [Corola-website/Science/309803_a_311132]
-
cinci subofițeri (slt. Halasz, slt. Fekete, plt.maj. Szabo, plt. Horvath Istvan și plt. Polgar) au fost găsiți vinovați și au primit sentințe de condamnare la moarte. Doi dintre localnici au fost condamnați la pedepse cu închisoarea pentru participare la masacru: Panczel Janos (soldat-jandarm din Sărmașu) și Soos Istvan (membru al gărzii civile maghiare din Sărmașu) au fost condamnați la 20 de ani, respectiv la 5 ani de închisoare.
Masacrul de la Sărmașu () [Corola-website/Science/309803_a_311132]
-
sau Lameth nu rămân mult timp. Se opune cu tărie guvernelor revoluționare, făcându-se remarcat prin lealitatea sa față de rege, opoziția sa față de măsurile represive privitoare la preoții refractari, față de legile votate pentru confiscarea bunurilor expatriaților și, în sfârșit, denunțând masacrele din Avignon Discuțiile se radicalizează. Mulțimea care asistă la dezbateri, ca și unii dintre colegii săi de Cameră, îi strigă: Nicolas de Condorcet, colegul său de la Adunarea legislativă în 1791, care nu-l apreciază câtuși de puțin, spune despre el
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
este detașat ca atașat militar israelian în SUA și Canada, cu sediul la Washington (1957-1960). Pentru o perioadă (1960-1961) a fost comandant al Brigăzii Golani. În perioada 1964-1972, generalul-maior Iariv a fost directorul Serviciului de Informații Militare israeliene (AMAN). După Masacrul a 11 sportivi israelieni la Jocurile Olimpice de la München din anul 1972, el a îndeplinit funcția de consilier pe probleme de contraterorism al prim-ministrului statului Israel, Golda Meir, dirijând în această calitate "Operațiunea Mânia lui Dumnezeu". A fost consilier special
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
mai avut loc din cauza invaziei germane (Operațiunea Barbarossa). În conformitate cu opinia istoricului Robert Conquest, deportările selective efectuate în statele baltice au reprezentat o politică de "„decapitare” a unei națiuni prin îndepărtarea purtătorilor ei de cuvânt”", politică care a fost evidentă în masacrul de la Rainiai. Între iulie și august 1940, ambasdorii statelor baltice din Statele Unite și Regatul Unit au prezentat proteste oficiale împotriva ocupării sovietice și a anexării țărilor lor. SUA, în conformitate cu principiile Doctrinei Stimson (declarația lui Sumner Welles din 23 iulie 1940
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Polonia, ceea ce a dus la creșterea numărului evreilor din republică la aproximativ 250.000. Între iunie și iulie 1941, detașamente germane al Einsatzgruppe A și colaboraționiști lituanieni au declanșat execuții în masă în mai multe locații, precum gara din Paneriai (Masacrul din Ponary). Cei aproximativ 40.000 de evrei care au supraviețuit acestor massacre au fost deportați în lagărele de concentrare, unde doar puțini dintre ei au supraviețuit. În 1943, ghetourile au fost distruse sau transformate în lagăre de exterminare. La
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
și ucrainenii dominau populația orașului. Ca centru comercial, însă, Camenița a fost un oraș multietnic și multireligios, cu minorități evreiești și armenești considerabile. Sub dominația sovietică, a fost supus numeroaselor persecuții, majoritatea polonezilor și ucrainenilor fiind deportați forțat în Siberia. Masacre cum ar fi masacrul din Vinnița au avut loc în toată Podolia, ultimul bastion al militanților pentru independența Ucrainei. La început, Camenița a fost centrul administrativ al regiunii Camenița din RSS Ucraineană, dar, ulterior, reședința regiunii s-a mutat la
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
orașului. Ca centru comercial, însă, Camenița a fost un oraș multietnic și multireligios, cu minorități evreiești și armenești considerabile. Sub dominația sovietică, a fost supus numeroaselor persecuții, majoritatea polonezilor și ucrainenilor fiind deportați forțat în Siberia. Masacre cum ar fi masacrul din Vinnița au avut loc în toată Podolia, ultimul bastion al militanților pentru independența Ucrainei. La început, Camenița a fost centrul administrativ al regiunii Camenița din RSS Ucraineană, dar, ulterior, reședința regiunii s-a mutat la Proskuriv (astăzi Hmelnîțkîi). În
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
La Camenița, în 27-28 august 1941, a avut loc unul dintre primele și cele mai mari omoruri în masă ale Holocaustului. În aceste două zile, de evrei au fost uciși, majoritatea deportați din Ungaria (-) iar restul evrei polonezi din regiune. Masacrul de la Camenița a fost prima acțiune a naziștilor din cadrul „Soluției Finale”, iar numărul victimelor a fost de ordinul zecilor de mii. Martorii oculari au relatat că cei care au comis aceste omoruri n-au încercat să-și ascundă acțiunile față de
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]