3,067 matches
-
și geniu. Oamenii sunt egali în fața legii, adică trebuie respectați ca atare, dar nu confundați, nu făcuți identici, că e o gogoașă... Nimeni nu-ți contestă dreptul la o viață normală dacă porți masca de om. Numai că, dacă ești mediocru, nu trebuie să te instalezi în vârf, pentru că nu e nici în interesul tău. Acolo trebuie să stea cei dotați. Sfântul stă în fruntea tablei valorilor, pentru că el face posibilă trăirea absolutului la scară umană. Eroul se consumă făcând istorie
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
totul în dragoste trebuie să știe a muri. Sau poate tocmai iubind învață a muri, și nu numai filosofând, cum spuneau cei vechi. Ai să-mi replici că, prin urmare, pentru a supraviețui (inclusiv Iubirii!) trebuie să învățăm a fi mediocri. Mediocritatea ca reflex al instinctului de conservare... „Iată cum instinctul ne trage spre clasicism!” - vei zice tu cu satisfacție. Aurea mediocritas ca măsură a vieții și expresie a unui ancestral conservatism biologic!... Ar fi un paradox, dar nu și cea
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
numai dorința de a le avea, dar și dragostea pe care mi-o purtam, dovedindu-mi de fiecare dată puterea nemărginită. Lucrul e atât de adevărat, încât chiar dacă mi se întâmpla ca unele să nu-mi ofere decât o plăcere mediocră, încercam totuși să reiau din când în când legătura cu ele, ajutat, fără îndoială, de acea stranie dorință pe care o favorizează absența urmată de o complicitate brusc regăsită, dar și pentru a-mi dovedi mie însumi că legătura noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
locul pe care îl merită în stima francezilor. În timp ce, pentru Richelieu, posteritatea nu a păstrat decât amintirea grandorii sale, cardinalul de Retz41 a făcut în așa fel încât, în cazul lui Mazarin, să fie evidențiate, mai ales, realizările minore, chiar mediocre. Memoria a rămas impregnată de amintirea veștmintelor de brocart, a pamfletelor și a cântecelor cu care l-a urmărit tineretul "aurit", pe cel care îi înconjura pe Beaufort și pe Condé, luând în zeflemea totul și fiind incapabil să înțeleagă
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
lipsită de noimă." (262). Critica de întâmpinare a suferit și a greșit. ținută europeană au stilisticienii, poeticienii, structuraliștii, naratologii, hermeneuții, semioticienii și... textualiștii (264). După această evaluare disociativă, asocierea deziluzionantă cade ca o ghilotină: "Din parafrază și din simple glosări mediocre în marginea unor texte se constituie cele mai multe Ťreușiteť critice, iar asimilarea metodologiilor structuraliste și poststructuraliste dădea doar un lustru banalităților." (262). Teoria rămâne impersonală și neadecvată. Autorul Iluziilor o înlătură ferm, ca pe un balon de săpun. "Aparatul teoretic este
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
în raport cu nevoia resimțită de o țară întreagă de a-i da jos pe cei care se află astăzi la putere sau măcar de a echilibra viața politică din România, cât de groasa este lipsa de viziune politică și cât de mediocră exprimarea politică, dați-mi voie să mă îndoiesc. Sper să existe atâta luciditate încât să avem un candidat al forțelor de dreapta în competiția prezidențială", a adăugat Ungureanu.
MRU îl provoacă pe Ponta. "Îl aștept în turul doi, ca să-l bat, să-l înfrâng" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30601_a_31926]
-
se descoperă, potrivit lui Merejkovski, în eroul central al Sufletelor moarte, Cicikov, plămădit din același blestemat aluat ca și Hlestakov: "Amîndoi sînt polii aceleiași forțe, sînt copii ai clasei ruse de mijloc și ai secolului al XIX-lea, rus, cel mai mediocru și mai burghez dintre toate secolele; și esența amîndurora este media eternă, "nici cîine nici ogar" - trivialitate perfectă. Hlestakov afirmă ceea ce nu există, Cicikov - ceea ce există, amîndoi au aceeași trivialitate. Hlestakov pune la cale, Cicikov execută. Fantasticul Hlestakov provoacă evenimentele
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
rezultă că mioritismul proteguitor, "boicotul istoriei" nu e acceptabil activismului transilvan, Blaga situîndu-se implicit, în privirea acestuia, pe o poziție excentrică... Nu ieșirea din istorie se cuvine s-o contrasemnăm, ci intrarea în istorie, pentru a scăpa de "acest prezent mediocru" prin băltire, în care "suportăm toate nimicurile", în care ne complacem precum într-o "mîzgă", precum într-un "zaț". Caracteristica Școlii Ardelene ca și a latiniștilor ce i-au succedat a fost foamea de istorie. Traian Ștef preia dispoziția lor
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
dar tupeiști, de profesorii jalnici, care duc demnitatea acestei profesiuni extraordinare în iad. Ești halit și de elevii recenți, pe care nu-i interesează decît fițele, că ele te fac mare și tare. Dacă ești dirijor bun, te mănîncă orchestra mediocră. Dacă ești arhitect bun, te compromit colegii care contruiesc ororile pe care le dictează teșcherelele doldora. Dacă ești scriitor bun, te neagă vreo gașcă de închipuiți. Dacă ești actor bun, vine cineva și spune că nu faci mai nimic, apari
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
împlinești, cu alte cuvinte. Pe pămînt, asta nu este tocmai simplu. Sînt ispitele tale ca să te abați de la cale, sînt obstacolele nenumărate și tentațiile fel de fel ale celorlalți care te paralizează, care te îndeamnă să lîncezești, să trăiești banal, mediocru, neînsemnat, ca majoritatea copleșitoare a oamenilor. Cîți dintre noi rezistă în spiritul profund al dat-ului interior? Cei aleși, ar fi răspunsul meu. „Singura călătorie din care nu te întorci întotdeauna cu mîinile goale este cea din tine. În mine
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
plutește deasupra lucrurilor cu un soi de grație tembelă. E o categorie mai rară, de-a cărei tâmpenie îți dai seama greu. Uneori, mult prea târziu pentru a putea repara ceva. N-am întâlnit, din fericire pentru mine, decât reprezentanți mediocri ai categoriilor mai sus enumerate. Cred că din prudență și instinct m-am ținut departe de ei. Pe escroci îi "miros" relativ repede, iar proștii, dacă sunt cumsecade, mă înduioșează. Dar asta nu înseamnă că sunt scutit de prezența lor
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
Zaharia Stancu, Virgil Gheorghiu, era mai mereu prezent Eugen Jebeleanu, N. Carandino, I. Holban (vizibil neagreat de unchiul său), Vasile Lovinescu (consemnat Lala), preocupat, cum se știe, de ezoterism, Simion Stolnicu, Bogdan Amaru. Cîteodată era obligat să noteze calificativul: "Ședință mediocră și fără lecturi esențiale". Dar, răbdător, avea și surprize plăcute, cînd, la ședința din 14 martie 1935 apar Rebreanu, Ion Barbu și chiar Vianu, aici, după o absență de aproape doisprezece ani. Dar, mai înainte, la 14 octombrie 1934, reapare
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
Maiorescu din Iași, iar ale lui Caragiale au avut loc numai în "Junimea" bucureșteană, tîrzie. De aceea, încă o dată, nu trebuie să mire astfel de diagnostice ca unul de după ședința de cenaclu "Sburătorul" din 16 decembrie 1934: "Animație - în total mediocru". Cît despre romanele sale, ele, în ciuda opiniei lui, au fost, în general, rău primite de critica literară care conta, excepție făcînd articolele ciracilor tineri din cenaclu, cu totul favorabile. E drept, Șerban Cioculescu, în cronica sa din Adevărul din 22
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
critic notează sec: "Convingerea că Bălăuca a eșuat! Penibil". De adăugat faptul că s-a întîmplat, tot acum, că s-a înșelat și în calitatea sa de critic și amfitrion al cenaclului, cînd, în 1936, a văzut într-un roman mediocru al lui Ion Iovescu (Nuntă cu bucluc) apariția "unui nou Creangă", idee dezvoltată într-o prefață la roman. În jumătatea lui martie 1936 mărturisea o "cumplită depresiune morală" care continuă. Iar în mai 1936 se produce amintita cădere la alegerea
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
amplu - alexandrinul românesc - într-o serie de poezii (Norocul și mintea, Leul amurezat). Aici, chiar dacă personajele iau chipuri de animale, ele nu mai au legătură cu zoologia specifică fabulei; ne mișcăm în lumea mahalalei bucureștene, printre ființe necăjite, umile și mediocre. Povestea vorbii este prefigurată până la detaliu. Istoriile cuprinse în volum, construite pe modele străvechi, dar cu personaje din Valahia primei jumătăți a secolului, apar doar de dragul concluziei moralizatoare, plictisitoare prin repetare. Capodopera Povestea vorbii n-a luat naștere din neant
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
minuție breugheliană, ce s-a întîmplat în București în acea teribilă zi, oră cu oră. Față de Cutremurul lui Heliade, poem ce descrie o circumstanță similară, relatarea - copleșitor de vie prin detalii - a lui Anton Pann măsoară distanța dintre literatura ocazională mediocră a poetului "occidental" Heliade-Rădulescu și pasta verbală mustind de sevă a poetului "local", dintre poezia de circumstanță și capodopera involuntară. în același an cu Memorabilul... apare Povestea vorbii. în ea, abilitatea de versificare a lui Pann se ridică brusc la
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
Titu Herdelea este o ipoteză ironică. Lucian Raicu dezvoltă această interpretare, în toate articulațiile și nuanțele ei: „Tot așa cum un alter-ego, mai nevertebrat decât autenticul Rebreanu, este Titu Herdelea, cel din Ion, dar mai cu seamă cel din Gorila: publicist mediocru, acomodant, adaptabil, împăciuitor, cam în felul cum ar fi arătat Rebreanu de n-ar fi izbutit să devină «Rebreanu» și s-ar fi dat bătut. Astfel și Remus Lunceanu din Calvarul este Rebreanu înainte de a deveni «Rebreanu», în ipostaza sa
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
fi eșuat, dacă nu ar fi ajuns marele scriitor, ipostaza la care a aspirat ca la o formă de răscumpărare a mediocrității la care ar fi fost condamnat. Titu Herdelea ilustrează neutru, dar mai ales ispășește destinul unui Liviu Rebreanu mediocru. Dar, mai subtil decât atât, Ion însuși, ca personaj care își înfruntă destinul, este supus unei cumplite dezbateri morale, pe care o va verifica și plăti cu propria viață. A reduce acest roman și acest personaj la problema dobândirii pământului
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
amorul propriu mă păcălește făcându-mă să cred că nu-l am. „Am suspectat întotdeauna celebritățile modeste că s-ar putea să aibă dreptate...” Că au de ce să fie modeste. Le-a zis-o! Vorba e, există asemenea celebrități? Celebrități mediocre, da, e inutil s-o mai spun. Conștiente de mediocritatea lor? N-ar mai fi mediocre. E pe ceea ce mizez în încercarea de a mă debarasa de mediocritatea mea. Goethe: „Numai netrebnicii sunt modești.” De aceea, orice voi fi spus
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
modeste că s-ar putea să aibă dreptate...” Că au de ce să fie modeste. Le-a zis-o! Vorba e, există asemenea celebrități? Celebrități mediocre, da, e inutil s-o mai spun. Conștiente de mediocritatea lor? N-ar mai fi mediocre. E pe ceea ce mizez în încercarea de a mă debarasa de mediocritatea mea. Goethe: „Numai netrebnicii sunt modești.” De aceea, orice voi fi spus ici și colo, nici nu sunt modest. Sunt numai realist cu persoana mea. Ceea ce e și
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
Marina Constantinescu Zic să mergeți la Teatrul Nottara și să vedeți un spectacol pe cinste. Un spectacol pe un text aș spune mai degrabă mediocru, întors acum ca o haină pe partea cealaltă, cu accente modificate, citit într-o cheie ce-i transformă parcă și structura, și consistența ei. Un spectacol într-un spațiu divin, extraordinar de modern, în care dominanta este lemnul și tandrețea
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
indispoziție psihică ce se manifesta prin mușcarea buzei de sus, inclusiv a perilor din mustață. Pe de altă parte, Ioanide mai era obiectul de contemplație și reflecție al lui Gonzalv Ionescu. Acesta se întreba sincer cum un om așa de mediocru ca arhitectul - asta era opinia lui - poate fi profesor în învățămîntul superior și un personaj cu reputație. Ioanide nu era un om de știință, nu avea publicații suficiente. Gonzalv nutrea cultul "științei", pe care o înțelegea ca o contabilitate la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu, rezemat de un raft de cărți, zărise un portret al acestuia, executat de Aslan și oferit prezumtivului ministru. Același Aslan vânduse ministerului un număr de tablouri prin mijlocirea lui Hagienuș, care primise un procent însemnat drept cadou. Tablourile erau mediocre și fură trimise pinacotecii a cărei direcție o reclama Suflețel, dar și Aslan. Hagienuș consultă 2 Monstru îngrozitor (lat.). Credință neîntemeiată (lat.). G. Călinescu cu mină nevinovată pe Pomponescu pe cine să numească director de pinacotecă, încunoștiințîndu-l că are în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui poet epic în delir. Și cu toate astea, l-au urmat frenetic milioane de oameni și prestigiul epocii lui a fost atât de mare, încît în umbra lui a putut să se strecoare Napoleon al III-lea, un om mediocru, de la care lumea spera probabil fapte colosale. Dacă Bonaparte ar fi făgăduit contemporanilor liniște și prânzuri bune, cam cum a făcut Louis Philippe, probabil ar fi fost pus în caricatură. Inacceptabilul, absurdul, cum am spus, e pe placul maselor, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din ignorare a ceremonialului just, o reverență: - Doamnă prințesă, sunt emoționată și nu știu dacă n-amfost cam îndrăzneață să vă importunez. Numele dumneavoastră istoric îl am întipărit în minte din școală, de când învățam despre marele voievod Hangerliu... Cine dă ființelor mediocre atâta instinct de adaptare? În-tr-adevăr, prințesa Hangerliu, persoană bonomă și caritabilă, de înfățișarea cea mai modestă în relațiile diurne, nutrea un amor propriu voievodal cu totul deplasat și era de o ambiție de putere nemăsurată, revelabilă în intonația groasă a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]