4,697 matches
-
Mai întâi tânără, în albumele mai vechi, cu zâmbetul pătruns de vraja misterioasă a lui „petite pomme”. Apoi, cu vârsta, în albumele din ce în ce mai noi și mai apropiate de vremurile noastre, expresia aceea se estompa, nuanțându-se cu un văl de melancolie și de simplitate. Femeia aceea, franțuzoaica aceea rătăcită în imensitatea înzăpezită a Rusiei, era cea care le învățase pe celelalte cuvântul care te face frumoasă. Bunica mea din partea mamei... Se născuse în Franța, la începutul secolului, în familia lui Norbert
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
capătul cozii, hipnotizați de puterea anonimă a mulțimii. Mi-era teamă să ridic ochii, să mișc, mâinile, înfundate în buzunare, îmi tremurau. Și, venind parcă de pe o altă planetă, am auzit brusc vocea surorii mele - câteva cuvinte colorate cu o melancolie surâzătoare: - Îți amintești: potârnichi și ortolani fripți umpluți cu trufe?... A râs ușor. Iar eu, privindu-i chipul palid cu ochii în care se oglindea cerul de iarnă, mi-am simțit plămânii umplându-se cu un aer foarte proaspăt - aerul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
simpli, umani. Mai ales cel ce purta o cască veche de conchistador, un bătrân înalt, care mergea sprijinindu-se într-o suliță, la capătul coloanei. Chipul lui m-a subjugat printr-o surprinzătoare seninătate, amară și surâzătoare totodată. Cufundat în melancolia mea de adolescent, am fost cuprins subit de o bucurie confuză. Mi s-a părut că am înțeles calmul acelui ostaș bătrân în fața înfrângerii iminente, în fața suferinței și a morții. Nici stoic, nici suflet naiv, mergea cu fruntea sus, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în urmă, trăiau în mine, scăldându-se în mirosul înțepător al frunzelor uscate, în ceața ușoară ce scânteia în soare... Da, ghiceam la ele freamătul imperceptibil cu care trupul femeiesc primește o nouă toamnă, amestecul de bucurie și de spaimă, melancolia senină. Nu mai era nici un obstacol între cele trei femei și mine. Contopirea noastră, simțeam, era mult mai erotică și mai carnală decât orice posedare fizică. Am părăsit dimineața aceea de toamnă, pomenindu-mă sub un cer deja aproape negru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a fost dimineața cea mai blândă din iarna aceea. Era soare, ca în primele zile de aprilie. Promoroaca se topea și iarba udă strălucea ca stropită de rouă... După ce îmi petrecusem singura dimineață revăzând o mulțime de lucruri, cu o melancolie mereu crescândă, sub norii de iarnă - uitasem de grădina aceea veche și de bolta de viță, la umbra căreia se hotărâse viața mea... Să trăiesc după chipul acelei frumuseți, asta aș fi vrut să știu să fac. Limpezimea acestei țări
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cuvânt greu, cuvânt ponderos... pradă timpului - cerșetorul, pradă timpului - regele... și într-o mână de țărână ardea odată un geniu... (se-nfășoară-n manta) Azi mi se pare că se târâie timpul încet. Doamne Dumnezeule, pe când eu hrănesc fără măsură melancolia mea, asupra bietului Felice planează încă" A fi sau a nu fi"... Ei, ei! aș fi trebuit să-ntreb chiar până acuma cum i-a mers, cum a fost primit de public... de-ar veni numai mai curând... sunt așa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pielea părea a se albi de tot când seara se înverzea din nou. Sergentul și cusătorița nu se puteau mângâia de necazurile ce le făcea ăst monstru mic, care din zi în zi se făcea mai încăpățînat, rău și malițios. Melancolia ce-i coprinse îi conduse la vițiul prea comun printre oameni de teapa lor. Ei se deteră la beție. Atât numai că sergentul nu voia să bea decât vin cu pecetea roșie și nevasta lui vin cu pecetea verde. Ori de câte ori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
individualiză înăuntrul dramei, și adică după caracterele deosebitelor figuri. Firește că aici distincțiunile și nuanțele sânt și mai multe. Antitezele vârstei mature și bătrâne pe de-o parte, a repedei junii pe de alta, a circumspecțiunii și a pasionabilității, a melancoliei și a sațului de viață pe de-o parte, a setei de viață și a puterei de acțiune pe de alta, toate aceste antiteze cer un tempo deosebit, care să reproducă distingerile lor. Una și-aceeași operă de artă prezintă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Burleigh cel rece, care reprezintă interesele statului, cere un tempo fundamental mai încet decât Mortimer cel pasionabil și fanatizat. Antiteze mai puțin contrarii cer nuanțe mai fine. Astfel în Tasso princesa ce trăiește mai mult înăuntrul ei, suferindă, voalată de melancolie va trebuie să ia un tempo fundamental mai încet decât Leonora Sanvitale cea lumească și plină de viață. În Don Carlos, pe de-o parte Philipp, Alba și Domingo, pe de alta Don Carlos și Posa trebuie să ni prezinte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Evul Mediu (33). Dar mătrăguna era folosită și ca analgezic, ca afrodiziac („Mătră- gună,/ Doamnă bună,/ Mărită-mă-n astă lună,/ Nu te iau de bolunzit,/ Ci te iau de îndrăgit”), ca remediu împotriva insomniei și - cum scrie Eliade - împotriva „melancoliei cronice cu tendințe de sinucidere”. În secolul al XII-lea, de pildă, Sf. Hildegard de Bingen (Physica, 1, 56) recomanda rădăcina antropomorfă a mandra- gorei ca remediu împotriva melancoliei (34). în studiul lui Simeon Fl. Marian se regăsesc aceste aplicații
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de îndrăgit”), ca remediu împotriva insomniei și - cum scrie Eliade - împotriva „melancoliei cronice cu tendințe de sinucidere”. În secolul al XII-lea, de pildă, Sf. Hildegard de Bingen (Physica, 1, 56) recomanda rădăcina antropomorfă a mandra- gorei ca remediu împotriva melancoliei (34). în studiul lui Simeon Fl. Marian se regăsesc aceste aplicații în terapia populară românească. Semnificativă este folosirea plantei inclusiv ca antidot al unor afecțiuni neuropsihice, numite în limbaj popular „bântuială”, „amețeală”, „lipitură” (sindrom depresiv), „spe- rietură” (tulburare psihică datorată
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
hotărî să părăsească această vale de lacrime, cum zic poeții, și-a ales o cracă de arbor într-una din aleile Șoselei și, punîndu-și ștreangul de gât, a încercat să zică: Adio, lume!... El începuse deja să se legene cu melancolie în aer "ca o trestie bătută de vînt" cum se exprima un procuror cu idei poetice într-un raport devenit celebru printre camarazii săi, când mâna generoasă a unui grădinar veni să taie firul fatal care-l ținea suspendat deasupra
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
clase sociale e fără îndoială forma unei boale generale a epocii. Ea se află în toate țările, deși în fiecare are un alt nume. Dar o formă și mai gravă a acestei boale e cea sufletească, e nemulțumirea adâncă și melancolia, independente de legături naționale sau de altele, neprivind granițele politice și situațiunea socială, și cari umplu cu toate astea sufletul oricărui om care e la nivelul civilizației contemporane. Fiecine simte un fel de iritare, pe care o atribuie la mii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
oricînd reinventa, chiar și după o dezarmare generală). Să evaluezi cu sînge rece cîștigurile și pierderile ivite în evoluția spre scrierea electronică este un lucru, să vrei să revii la pană și papirus este altul. Bufnița Minervei nu poate ceda melancoliei, chiar dacă îi place ivirea zorilor. Aerul epocii, deci. Voi lua în serios expresia, în toate sensurile ei. Da, există un timp pentru toate, și am intrat în cea de-a treia perioadă a inteligenței lucrurilor omenești. Studiul colectivităților s-a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
imprevizibilul. Dar dacă nu s-ar constitui și într-un șir de surprinderi viața n-ar mai fi frumoasă. A te lăsa surprins e una din plăcerile vieții, una din condițiile esențiale ale existenței. Altfel, am trăi în tristețe și melancolie, monotonie și dezinteres (Al. George). Din nefericire, omul se cunoaște prea puțin. Singura frază care nu trebuie rostită azi în nici o împrejurare este aceea a lui Socrate: "Știu că nu știu nimic". Când toată lumea "știe" totul, este ridicol să nu
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
W. Emerson) Ai cîștigat un plus de experiență/pricepere În a nu mai rata pe viitor, și pierzi, pentru că fiecare succes obținut pune capăt unui vis (poate că tocmai acest lucru l-a făcut pe Fr. Nietzsche să exclame: „CÎtă melancolie În orice lucru Încheiat!”). * „Nimeni nu ne arată mai bine defectele decît un discipol.” (Jules Renard) Tendința generală este, Într-adevăr, de a judeca, de exemplu valoarea unui profesor, mai ales după nereușitele elevilor săi, și mai puțin după succesele
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
frumosului unei picturi, Însă aceasta să nu te impresioneze totuși, pentru că ea nu corespunde gustului tău, nu se pliază pe pe dispoziția ta de moment, sau pur și simplu nu dispui de un suficient potențial afectiv pentru a te impresiona. * „Melancolia este fericirea de a fi trist.” (Victor Hugo) Desigur, V. Hugo se gîndea la creația artistică, atunci cînd formula acest gînd, deoarece este de presupus că la artiști „melancolia” este mai mult o stare intelectuală, decît una strict afectivă - nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu dispui de un suficient potențial afectiv pentru a te impresiona. * „Melancolia este fericirea de a fi trist.” (Victor Hugo) Desigur, V. Hugo se gîndea la creația artistică, atunci cînd formula acest gînd, deoarece este de presupus că la artiști „melancolia” este mai mult o stare intelectuală, decît una strict afectivă - nu oricine Își poate sublima depresiile, transformîndu-le Într-un sentiment superior (estetic). Importanța motivației: interes, curiozitate - indiferență, pasivitate, blazare „În dorul de un lucru stă măsura prețuirii lui.” (B. Gracian
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
atare de către adepții Porticului, este tristețea, acedia pe care aceștia o resimt din cauză că-și plasează atât de sus aspirațiile încât ele rămân imposibil de atins. Oamenii sunt îndemnați să se comporte ca niște eroi: nereușind performanța, ei tânjesc într-o melancolie iremediabilă. Această etică inumană, în sens etimologic chiar, declanșează pasiuni omenești, chiar foarte omenești, de nemulțumire de sine. O nemulțumire vinovată. Greșelii precedente i se adaugă o alta: ei disociază virtutea de orice transcendență. De Dumnezeu, în speță. Pentru că îi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ideile să vagabondeze liber plecând de la acest suport. Un fel de asociații libere, un joc intelectual... 7. Ura de cărți a autorului cărții. Eroul nostru citește puțin. O declară el însuși. O face doar atunci când e amenințat de plictiseală, când melancolia dă târcoale. Și nu din vreo pasiune devorantă sau cine știe ce pulsiune maladivă. Nici din dorința de a face cărți dintr-ale altora, o manie pe care o disprețuiește de-a lungul multor pagini și pe care o găsește foarte virulentă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
intimă. Ca s-o demonstreze, el afirmă că bucuria extremă pare mai curând severă decât veselă. Aceeași remarcă și pentru extrema mulțumire. Ca fin analist al psihologiei adâncurilor, Montaigne avansează ideea că adesea oamenii găsesc chiar o reală plăcere în melancolie. A experimentat-o de zeci de ori pe propria-i persoană. După o boală, niște dureri sau o suferință - să ne gândim la numărul incalculabil al crizelor sale de gută și de litiază renală... - plăcerea pare mai intensă. Pulsiunea vieții
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nici măcar hedonismul lui nu are o înțelepciune mai largă, un scepticism horațian sau epicureic ceva mai ridicat: nimic decât simțul comun cel mai mărginit (din care-și trage și umorul). Atât doar: din când în când, câte o undă de melancolie. Alecsandri a fost totuși contemporanul și chiar prietenul unor mari intelectuali, a căror minte și cultură nu numai că-l depășeau nemăsurat, dar erau la nivelul cel mai de sus al Europei intelectuale din acel timp. Generația pașoptistă și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
asemenea, un vast poem vizionar. Dar Craii de Curtea-veche sunt un roman, oricât s-a contestat aceasta, un roman în esență social și realist, iar acest caracter nu-i este deloc diminuat nici prin somptuozitatea stilului, nici prin visarea și melancolia romantică (și bovarică). Mai există și tendința către o literatură parabolică, de mituri și simboluri. Sunt exemple ilustre de felul acesta și vechi și recente. Ele ating grandoarea numai dacă sunt adânc impregnate de realitate, cum e cazul la Rabelais
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Creția, Iași, 2003. Repere bibliografice: Titel, Cehov, 196-199; Manea, Contur, 221-228; Holban, Profiluri, 374-382; Monica Spiridon, O figură a discursului critic, textualismul, CRC, 1987, 41; Tuchilă, Privirea, 74-88; Radu G. Țeposu, La Prose des années ’80, REVR, 1989, 4; Spiridon, Melancolia, 300-319; Ulici, Prima verba, III, 21-22; Negoițescu, Scriitori contemporani, 11-14; Petraș, Lit. rom., 170-171; Ruxandra Cesereanu, Sodoma cea de toate zilele, ST, 1994, 6; Tania Radu, Planeta Agopian, LAI, 1994, 12; Radu Călin Cristea, Ștefan Agopian, „Însemnări din Sodoma”, JL
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
m-am dedat unei mari vânători: / dar nu erau zorile, nu apa vântului, / ci chipul de alt somn al pământului”. Poezia pendulează între două polarități: „aur” și „scrum”, primul fiind simbol al voluptății de a gusta clipa, iar celălalt al melancoliei de a contempla trecerea. M. agreează firescul și simplitatea, expresia armoniei clasice ori folclorice. A publicat și literatură pentru copii. Astfel, Orarul păstrăvului și al mierlei (1982) este un roman al mărturisirii autobiografice, care uzează, într-o manieră accesibilă, de
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]