20,801 matches
-
prea mare, totuși, ce însemna și gustarea când era vorba de stomacuri sănătoase? Unul mai durduliu a hăpăit și a tulit-o după mingea care tocmai trecea prin dreptul lor, n-a comentat, nici n-avea timp s-o facă, mișca din fund ca o văduvă și tot încerca să tragă la poartă. Celălalt, un tip oarecare, cu cele mai mari strădanii și nu-și putea aminti decât o figură turtită, nu juca fotbal, comenta, dădea sfaturi, așa că și-a îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să-i cânte trompetele și să-i fluture drapelul alături. Tovarășa mi-a cerut să enumăr o parte dintre calitățile și meritele colegului meu de bancă, să-i descriu însușirile și, ce e drept, am tăcut un timp, m-am mișcat de pe-un picior pe altul (mamă, ce teniși Drăgășani aveam!), ea s-a răstit „ce te bâțâi atâta?!“, iar eu am izbutit să bolborosesc „e un elev silitor“. Doar nu era să-i explic câte știa Pătrașcu Luigi! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să fim cu ochii în patru, cu toții știm ce-i poate pielea puiului ăsta de cățea, Gioe Limonadă, trădătoru’ ăsta alb care s-a înhăitat cu căcații de indieni ca să ne halească de vii, Gec, pușca-n sus, ciuruiești orice mișcă - înțeles șefu! -, Bile, nu te mai smiorcăi că te râd și curcile, vreau disciplină, vreau să-i nimicim până la unu, după o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o carte s-au ițit cele două pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cretinule!, indianul în sfârșit moare, rămâne nemișcat în mijlocul tundrei, va fi răzbunat, apare marele Gioe Limonadă, pe cal, cu un lasou pe care tot pare să-l învârtă, de fapt, o bizarerie optică ți-ar putea spune că Gioe se mișcă cu tot cu calul, n-are a face, Gioe îl caută pe general, generale, te voi prinde cu lasoul meu, te voi face prizonier și am să te arunc la coioți, nimeni nu trece prin defileul lui Gioe Limonadă fără să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la grădiniță, ca să rămân cu ei trebuie să le demonstrez că nu-s, știe Bebe un test, hai în cazemată să vedem cât de șmecher ești, Bebe rânjește, intru în cazemată, cam nasol, trebuie să stai chircit, să nu te miști prea tare, altfel riști să se prăbușească acoperișu’, mă cam înțeapă și o creangă, oricum, barem sunt în cazemată, Bebe are ceva în buzunar, se caută, scoate chibrituri și un chiștoc de țigară cu filtru, be te, ză best, străine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
săpun, o periuță, pasta de dinți și o batistuță, un leneș veșnic murdar sub unghii și plin de muci), să nu dea cu șutul în vrăbiuțe, pisicuțe și cățeluși (pentru că, unii dintre ei, au numai trei picioare și abia se mișcă - țop, țop), să nu arunce gunoaiele decât la tomberon, să nu aprindă focul în pădure, să dezvolte vorbirea (ca, de exemplu, Filip să spună o poveste, iar unul dintre șoimi să o ducă mai departe). În concluzie: datoriile le decretează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
igrasios), construit din plăci prefabricate de beton. Și mai aveam un motiv să nu-mi pun întrebări în legătură cu proveniența acelor sunete bizare: chiar eu eram cel care deschidea radioul. Pe unde scurte. Roteam ușor butonul, urmăream cum liniuța verde se mișcă încet pe scală, treceam peste tot felul de muzici arăbești și posturi slave, prusace sau anglofone, mai răsunau pasager arii din opere, exclamații în franceză și hituri pop, roteam și roteam, până când, în zona uneia din frecvențele cunoscute, ajungea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care-l chema Radu. Despre acest băiat Radu s-ar putea spune că, în lipsa unui frate mai mare (orice ați zice, o soră nu se pune), miracolul unei zile de duminică nu-l atingea deloc. Altfel, agitația cu care își mișca brațele și cu care încerca să mă convingă că nu există o trădare mai cumplită decât aceea de a-ți abandona sanctuarul nu-și găsea o explicație vrednică de luat în seamă. Era de la sine înțeles că îmi dădea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iar un tip care făcea rugby, Guțanu, s-a oferit să mă propulseze în spațiu și să mă țină în brațe cât voi pluti prin cerurile străbătute de meteoriți strălucitori. A explicat pe urmă că, în timpul zborului, m-aș fi mișcat tare, tare de tot, încât a fost sigur că revenisem pe pământ. Și îmi dăduse drumul. Am căzut ca o cârpă, peretele era grunjos, cu boabe mari de calcio-vecchio, l-am șters cu fața de sus până jos. O fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din sicrie nu arătau. Degeaba spuneam că mama lucrează la „Țăndărică“, unii își imaginau că toate păpușile au suflet, ca Pinocchio, alții luau de bună părerea lui Gigi Maimuță, care, având un unchi mașinist, la circ, văzuse cum animalele se mișcă, respiră și fornăie nu doar în timpul reprezentațiilor, ci și la menajerie. A trebuit să organizez un fel de excursie, eram cinci sau șase băieți de pe aleea Băiuț, mama ne-a plimbat prin sala pustie, prin cabinele actorilor, prin atelierul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rulate ca niște clătite. Atunci, la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă, nu știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă așa uruie camioanele care transportă mobilă, mai tare decât celelalte camioane), ne-am mișcat, încet, la coborârea de pe bordură mi-a căzut în cap o pungă cu jucării. Alunecase de pe-un dulap. Prelata din spate a început să fluture, iar când am cotit de pe aleea Băiuț, s-a dat într-o parte, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
reușise să se strecoare taman În capătul fantei din spatele chestiei de metal, În așa fel Încît doar o rază slabă de lumină ajungea pînă la ea dinspre subsolul iluminat, și a stat acolo așa ghemuită mult timp, fără să se miște. A Închis ochii, Încercînd să nu se mai gîndească la durerea cumplită și s-a concentrat În schimb asupra căldurii Îmbătătoare a pivniței, ce i se ridica Încet În trup, ca marea În timpul fluxului. Chestia de metal era delicios de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Tuck. SÎmbăta după masa, mai ales cînd era frumos afară, prăvălia era Înțesată de clienți, iar Norman Își părăsea biroul de lîngă ușă și se agita, ajutînd lumea să găsească volumul pe care-l caută. Era frumos atunci, cum se mișca așa grațios printre ei. Era ca un mușchetar. Era Athos, liniștit și rezervat, care se aprindea greu, dar, odată aprinsă, mînia lui era mortală. Provocat de o Întrebare venită din spate, se răsucește pe călcîie, Își Înfige floreta Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Amazoanele, se aflau creaturi extrem de asemănătoare cu cele care mă vrăjiseră cu frumusețea lor cu cîteva săptămîni În urmă, În fața cazinoului. Însă aici nu purtau benzi negre peste sîni și coapse, și nici nu erau Înghețate În cadrul fotografic. Aici, se mișcau ca niște ființe vii, În culori vii și dansau și uneori se contorsionau pe covoare În mod evident făcute din animale mult mai blănoase decît Peewee. Se contorsionau singure sau Împreună cu diverși bărbați - a căror prezență vulgară, de alcătuiri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ceilalți reprezentanți ai prezumptivei mele specii, puținii care s-ar fi aventurat să intre, de aceste ființe cu piele de catifea. Acolo unde eu vedeam Îngeri, ei ar fi văzut doar niște animale hidoase pe două picioare, care abia se mișcă, trufașe și fără păr. Și, dacă n-ar fi rîs, asta ar fi fost din cauză că pur și simplu șobolanii nu rîd niciodată. Atracția pe care aceste creaturi incredibile și fascinante o exercita asupră-mi era atît de puternică Încît am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ar rosti bîlbîindu-se „D-dar de unde știi tu asta?” La care eu i-aș fi răspuns „Domnule Shine, pentru mine, Pembroke Books e mai mult decît o simplă librărie - e casa mea.” Ar fi teribil de impresionat, și de asemenea mișcat. Iar ăsta ar fi doar Începutul. În visul meu, mă lua apoi ucenic. „Urcam apoi rapid În ierarhie” - pînă la funcția de vînzător șef. Purtam o vizieră de protecție verde. Îmi plăcea mult cum Îmi stătea cu viziera aia, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
voiam neapărat să fac, de fapt aproape că am și făcut, a fost să ies În viteză din Gaura de șobolan, să mă arunc la picioarele lui și să-i sărut ca un dement pantoful. Gestul meu avea să-l miște profund. Atunci cînd se muta de aici, avea să mă ia cu el. E cît se poate de interesant faptul că iluziile nu au niciodată sfîrșit. Ce ar crede cu adevărat Norman dacă un șobolan ar năvăli de după un seif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Încă mă mai simțeam slăbit, Însă nu-mi mai sîngerau gingiile. Mi-era cumplit de sete și aveam o foame de lup. În lumina ce se strecura de jos pe la marginea Balonului dansau fire de praf. Privindu-le, am fost mișcat aproape pînă la lacrimi de frumusețea din jurul meu. M-am tîrÎt cîțiva pași, și șipcile aspre ale grătarului ce susținea tavanul mi s-au părut ca de catifea sub tălpile mele. M-am tîrÎt pînă la marginea Balonului și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
strigat „Nu-l omorîți”. Am intrat În șirul de tufișuri și am fugit. Nu simțeam nici o durere, dar știam că duc ceva greu În urma mea. Am Întors capul și am văzut că piciorul stîng mi se sucise aiurea. Nu se mișca atunci cînd alergam, și Îl tîram după mine ca pe un sac plin. Durerea m-a sfredelit cu toată forța În timpul nopții, și a doua zi dimineață abia puteam Înainta aruncîndu-mă Înainte cu picioarele din față, atît de tare mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ridicase privirea și zîmbea forțat. Avea dinții albi. Cel bătrîn și cărunt a zîmbit și el, mi-a vorbit cu blîndețe și mi-a spus să nu-mi fac griji și să nu mă tem, și mustața i s-a mișcat ritmic În timp ce cuvintele izvorau de dincolo de ea. Avea dinții lungi și Îngălbeniți acum, iar respirația Îi mirosea a carne și țigări. A așezat pe fundul cutiei un prosop Împăturit - pe el scria HOTELUL ROOSEVELT -, m-a ridicat Încet și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că s-a culcat cu hainele În care era. Și așa a Început viața mea cu Jerry Magoon, a doua ființă omenească pe care am iubit-o În viața mea. Vreme de cîteva zile aproape că nu m-am putut mișca, și durerea era atît de cumplită că nu mă lăsa să dorm. Stăteam cumințel În cutia mea și dădeam nume lucrurilor. Mesei, care era mereu Încărcată cu diverse chestii, i-am spus Camel. Cutiei mele i-am zis Hotelul. Fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mi se pare un plus. Se numea Puiul de cerb și era o poveste lungă și siropoasă despre un băiat sărman și iubitul lui cerb. Nu mă prea omor după istorii cu animale. Jerry, Însă, era cît se poate de mișcat și mi-am dat seama că mă adusese cu el fiindcă fusese convins că o să-mi placă mult și mie, iar asta m-a Întristat nespus și m-a făcut să mă simt singur, deși am făcut eforturi să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ce-și făcuseră adăpost acolo. Odihnească-se În pace, m-am gîndit. În zori, cînd au adus macaraua cea uriașă, ruina Încă fumega. De capătul unui cablu de oțel era fixată o minge enormă de fier și, cînd macaraua Își mișca brațul Înainte și Înapoi, mingea Începea să se legene, și s-a legănat mai sus și tot mai sus pînă cînd, cu mingea foarte sus, În mișcarea de balans Înapoi, macaraua s-a năpustit cu forță În față, mingea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și luă ochii de la el și rămase așa, ținîndu-și parcă răsuflarea, pînă cînd văzu cozonacul pe masă. Abia atunci se mișcă, trăgîndu-se nervos mai aproape de marginea fotoliului. — Ai un cuțit, doamnă Purvis? — Doamne-Doamne, totdeauna sînt uitucă la ora asta, se scuză ea. Din cauza sirenelor! — Nu face nimic, o să folosesc briceagul, zise Rowe. Și scoase cu grijă din buzunar ultima lui comoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu mai are rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut nici un rost. — În cazul ăsta... Dar se opri, auzind huruitul din ce În ce mai apropiat al unui avion. Undeva departe, În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o ceașcă de ceai. CÎnd Rowe se Întoarse cu ceainicul, văzu că străinul turna lapte În cești și Își tăiase o bucată de cozonac. Părea să se simtă ca la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]