5,396 matches
-
strivind ultimele lacrimi pentru totdeauna. Pe buze încă-i mai pluteau ultimele cuvinte... „Îți mulțumesc... să ai grijă...!“ Pe față, i se putea citi neîmpăcarea... dar și speranța de iertăciune în fața lui Dumnezeu. Candela sfârâi de câteva ori și se micșoră, până se stinse. Bătrânul Toma, neclintit, nu-și dezlipea ochii de pe chipul moartei: „Ce frumoasă-i... își zise el. Tot ce face Dumnezeu mai frumos, mai bun pe lumea asta, le face pentru El! o luat-o șî pi dânsa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că de-abia aștept. Sper să-și revină prețul acțiunilor la Ennco, așa o să ai și din ce plăti pentru toate! Nieve se strâmbă. Piața acțiunilor coborâse puțin în ultimele săptămâni, iar Ennco se situase pe o poziție constant inferioară, micșorând ceva din profiturile la care se așteptase ea. Dar până la data când va avea voie să le vândă - la vreo lună-două după nuntă - totul avea, desigur, să reintre în normal. N-avea de gând să-și bată capul pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tine dacă sunt un angajat valoros? O privi în tăcere câteva clipe. Pentru că sunt șeful tău, zise. Contează că personalul meu e considerat competent. Mai ales când facem schimbări majore. Mai ales că bugetul meu pe anul viitor s-a micșorat considerabil. Vreau să vadă că am oameni capabili să-și facă treaba. Înțeleg, spuse Darcey gânditoare. Și în afară de mine, crezi că ai oameni capabili? Sper, zise el. Știu că echipa de la Edinburgh e bună. Despre cea din Dublin nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi dracul chiar atât de negru, în țara asta orice se poate aranja, nu-ți face probleme! Mașina urcă anevoie dealul destul de abrupt către carieră, de sub cauciucuri sar spre marginea drumului pietricele mărunte, privesc spre oglinda din dreapta mea, se vede micșorat în urmă, Diana s-a dus la mare! mă aud vorbind cu voce tare, Da, s-a dus ieri, părintele atent la volan, Aș vrea să mă căsătoresc cu Diana, părinte! Și el, tatăl celei cerute, surprins întoarce pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu îi număra paharele Zandrei, în schimbul unor mici amabilități sexuale.) Singurul care nu intra în calcul era Kevin, deoarece magazinul în care lucra era atât de scump și atât de mic încât, dacă fura un singur articol, întregul stoc se micșora cu un sfert. Dar avea și el contribuția lui în acest grup care făcea ravagii, undeva spre sfârșitul anilor ’80. Nici unul dintre ei nu dădea bani pe mâncare - la fel ca în cazul cănilor și al mobilei, și asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Jack Devine dorea să vorbească cu ea în particular. Cu un presentiment apocaliptic, a intrat în biroul lui. — Închide ușa, porunci el. Voi fi dată afară. Era terorizată. Ușa s-a trântit în spatele ei și dintr-odată camera s-a micșorat și s-a întunecat. Jack, cu părul său negru, ochii negri, costumul albastru închis și dispoziția întunecată, avea tendința de a produce acest efect. Și, pentru ca lucrurile să pară și mai grave, el nu stătea în spatele biroului său, ci sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
părul său negru, ochii negri, costumul albastru închis și dispoziția întunecată, avea tendința de a produce acest efect. Și, pentru ca lucrurile să pară și mai grave, el nu stătea în spatele biroului său, ci sprijinit de partea din față a acestuia, micșorând spațiul dintre ei. O făcea să se simtă atât de incomod. Voiam să îți dau asta, fără ca restul să vadă. Fără să își dea seama, ea s-a îndepărtat puțin de el, deși nu avea unde să plece. El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
până i se urca tot sângele în cap și în ochi i se spărgeau mici vase de sânge. Dar, când a devenit evident faptul că poate să facă abdomene până intră în comă, că talia ei tot refuză să se micșoreze, a renunțat. Restul corpului ei nu era atât de rău, decisese ea, deci nu avea nimic de câștigat dacă făcea exerciții fizice. Cu salsa era altă poveste. Nu se ducea pentru talia ei. Dorea să se simtă bine. —Tu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se făcu teamă ca nu cumva Marcus să îi fi pierdut numărul. Dar nu. Îl băgase adânc în buzunar și a spus că îl va ține aproape de inima lui. În plus, era a doua oară când i-l dăduse, ceea ce micșora șansele ca el să îl fi pus aiurea. Și-a aruncat privirea peste ce găsise: jumătate de pungă de chipsuri ușor înmuiate; o cutie de măsline negre; patru Hanobs, de asemenea ușor înmuiate; o conservă ruginită de ananas; opt felii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de ping-pong. Bineînțeles că aș apela la chestii mai speciale, dacă chiar îmi place tipul. Cum ar fi Jack, adică? își dorea toată lumea să întrebe. Dar nimeni nu avea curajul. Nici măcar Trix. Dar, pe măsură ce numărul sticlelor pline continua să se micșoreze și cele goale începeau să se adune, limbile începură să se relaxeze. Câți ani ai? întrebă Trix. —Douăzeci și nouă. —Și de cât timp ieși cu Jack? De aproape șase luni. —E foarte morocănos câteodată, recunoscu Trix. —Mie-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Cunoștințe de stenografie? — Da. — Câte cuvinte pe minut? — A, nu știu. Nu dactilografiez decât cu primele două degete, răspunse Clodagh. Dar sunt foarte rapidă. La fel de rapidă ca unii oameni care au făcut cursuri. Ochii de copil ai lui Yvonne se micșorară. Era enervată, deși nu la dimensiunile la care voia să lase să se vadă. Se distra doar pe baza puterii pe care o avea. — Deci să înțeleg că nu te pricepi la stenografie? — Păi, presupun, dar aș putea oricând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
desfăcându-și încet nasturii de la cămașă. Fac două sute de abdomene pe zi. Abdomenul lui era o masă încordată, cu șase pachete compacte care se terminau cu o pereche de pectorali pe măsură. Era atât de perfect, încât încrederea Lisei se micșoră. Probabil e obișnuit să se culce cu modele excepțional de slabe. Noroc că ea nu mânca. — Acum tu, spuse el. Cu un zâmbet plin de subînțeles - atitudinea este importantă - și-a tras rochia albă peste cap dintr-o mișcare fluidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el îi ceruse să sune, să închidă și apoi să sune din nou. A făcut asta cu reținere, simțindu-se ca un fel de răufăcător. La al doilea set de apeluri, Marcus a răspuns și instantaneu durerea ei s-a micșorat și a fost înlocuită de o senzație de nerăbdare. A plecat Dylan? întrebă el. — Da... —Bine, vin spre tine. Nu, așteaptă. —Pardon? Vocea lui era dintr-odată neprietenoasă. Mi-ar plăcea să te văd, explică ea, dar nu în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru că nu mergea la spectacole. Nu era vina lui că ea interpretase prea mult din asta. Joi seara, telefonul lui Ashling sună. L-a luat repede. Să fie Marcus, se ruga ea. Să fie Marcus. Dar inima i s-a micșorat când a auzit voce de femeie. A mamei ei. —Ashling, draga mea, ne întrebam cum a mers lansarea și am sunat la birou la tine. Ne-au spus că nu ești. Ce este, ești bolnavă? — Nu. —Atunci? — Sunt... Ashling a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în corzi. Mi-am fixat un singur obiectiv - arcadele lui cu urme mai vechi de răni - și l-am pisat cu lovituri scurte, trimise cu stânga. Când directa îl lovea din plin și el ridica garda într-un gest reflex, micșoram distanța și-i trimiteam câte un croșeu de dreapta la pipotă. În jumătate din aceste combinații reușea să contreze cu lovituri la corp și, la fiecare lovitură încasată, simțeam cum mi se-nmoaie câte un pic picioarele și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
verde de mătase. M-am strecurat afară din mașina pe ușa din dreptul pasagerului chiar când ea a coborât de pe trotuar. Mi-a aruncat o privire cu coada ochiului. — Vă plimbați prin mahala, domnișoară Sprague? Madeleine Sprague se opri. Am micșorat distanța dintre noi. Ea scotoci în poșetă și scoase cheile de la mașină și un teanc de bancnote. — Deci tati mă spionează din nou. Iar se crede într-una din micile lui cruciade calviniste și ți-a spus că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la fugă. Am ieșit repede din mașină și am luat-o la fugă pe trotuar, cu cei doi Vogel suflând din greu în urma mea. Linda / Lorna fugea ca o antilopă, strângând la piept o geantă încăpătoare. Am sprintat și am micșorat distanța dintre noi. Fata ajunse pe o stradă laterală aglomerată și țâșni în trafic. Mașinile virară cu scrâșnet de frâne, încercând s-o evite. Ea se uită înapoi peste umăr. Am fentat un camion cu bere și un motociclist, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cele din urmă. De unde-ai auzit? — De la Colin Miller. E reporter la P & J. Trase adânc din țigară, până când vârful străluci Într-un portocaliu fierbinte. Fumul i se strecura afară din nas În vreme ce Îl examina tăcută pe Logan. Camera se micșoră, pereții fiind Învăluiți În fumul gros de tutun, până când nu se mai zări decât capătul aprins al țigării. — Inschy mi-a zis că tu conduci cazul copilului din punga de gunoi. — Da, doamnă. — Îmi spune că nu ești de lepădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spre drumul către fermă. Era rupt de oboseală și se ducea direct acasă, să bea o sticlă de vin. Apoi să intre la duș și să se exfolieze până la sânge. Ceata de reporteri și camere de televiziune de la fermă se micșorase. Mai rămăseseră doar cei mai Încăpățânați, așezați În mașini cu motoarele pornite și radiatoarele date la maximum. Săriră afară din siguranța călduță a mașinilor imediat ce se ivi mașina lui Logan. „Fără comentarii“ fu tot ce primiră. Inspectorul Insch nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aici era tencuială ca de terci de ovăz, acoperișuri cu țiglă ondulată, fundături șerpuitoare și drumuri Înfundate. La fel ca orice altă suburbie anonimă. Numai că, spre deosebire de centrul Aberdeenului, unde blocurile cu locuințe de Închiriat și clădirile Înalte de granit micșorau cu o oră timpul de lumină naturală, soarele strălucea din abundență, Întregul ansamblu aflându-se pe un deal orientat spre sud, pe malurile lui River Dee. Singurul neajuns era apropierea de fabrica avicolă, morile de hârtie și stația de epurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca aia? Alunecă și patină În jurul mașinii spre locul din dreapta, aducând cu el un vârtej de fulgi dezordonați și albi. Ai grijă la piele! Miller fu nevoit să strige ca să acopere aria de operă care se revărsa din casetofonul mașinii. Micșoră ușor volumul În timp ce pojghița subțire de gheață se topea pe paltonul greu al lui Logan. — Ce, azi n-ai plăcințele? Îl Întrebă Logan, ștergându-și gheața din păr Înainte să se transforme Într-un pârâiaș rece pe ceafă. — Ai impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era. Șansele de a alege de pe listă clădirea corectă pentru căutare erau reduse. Nu aveau să-l găsească la timp. Micuțul Jamie McCrath nu avea să supraviețuiască până să apuce a patra aniversare a zilei sale de naștere. Încercând să micșoreze acea șansă, Logan Îi ceru bărbatului celui morocănos de la Direcția Parcuri să verifice dosarele pe care le aveau, În căutarea fiecărui loc În care Martin Strichen făcuse muncă În folosul comunității. Martin Strichen avusese, cu pauze, necazuri Încă de la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Du-te și construiește acolo o cetate care îți va purta amintirea de-a lungul tuturor veacurilor“. Acum, pe insula pe care Alexandros o visase cu trei secole înainte se ridica un turn foarte înalt. Baza lui pătrată, enormă se micșora treptat, urcând spre cer. În vârf era aprins un foc veșnic, iar o cella cu oglinzi din bronz îi multiplica lumina, potrivit rafinatului plan al lui Dinocrates din Rhodos: pe orice vreme, în orice anotimp, navigatorii aflați în larg îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
poate îngădui riscul ca Piso să vorbească. Nu există bogăție care să-l poată salva acum. Într-adevăr, câțiva trimiși discreți ai împăratului se duseră la agitatul senator, îi întrerupseră plimbarea, îl convinseră să ascundă documentul acela care, îi spuseră, „micșorează puterea singurului om care te poate ajuta“. Iar la sfârșit îi garantară că Tiberius avea să născocească o cale de a-l salva. Astfel, după două ședințe dramatice ale tribunalului senatorial - unde se adunară acuzații violente, mărturii incendiare și apărări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
agăț cu o mână de ușa vehiculului care mă târăște cu o viteză halucinantă; la un moment dat, simt că se ridică de pe asfaltul străzii și virează brusc către Înalt; mă uit În jos și văd casele, pomii care se micșorează treptat, Își reduc dimensiunile, devenind tot mai minuscule, ca firele de iarbă ale literelor ucigașe ce transformă totul, semne hieroglife indescifrabile pe care le șterg furnicile de plumb. „Oare unde mă poartă acest vehicul?“, simt că mă preocupă, mă obsedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]