3,438 matches
-
Ce mult îmi place când îl aud horind pe Tudor Gheorghe despre natură: Au înnebunit salcâmii / De atâta primavăra,/Umblă despuiați prin ceruri/ Cu tot sufletu-n afară/Și l-au scos de dimineață/Alb și încărcat de rouă/ Cu miresme tari de ceruri/ Smulse dintr-o taină nouă/Au înnebunit salcâmii/ Și cu boala lor odată/S-a-ntâmplat ceva îmi pare/Și cu lumea asta toată/Păsările aiurite își scot sufletul din ele/Pribegind de doruri multe/Călatoare printre
PLEDOARIE PENTRU VIATA de CAMELIA COSMA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345026_a_346355]
-
sălășluiește în cineva, acesta nu se mai poate opri din rugăciune, căci Duhul nu încetează de a Se ruga în el. Fie că doarme sau este treaz, rugăciunea nu se mai desparte de sufletul său. În timp ce doarme, mănâncă, bea, muncește, mireasma rugăciunii se răspândește din sufletul său. De acum înainte nu se mai roagă în anumite momente, ci mereu. Mișcările minții curățite sunt glasuri tăcute care cântă, în taină, o cântare Celui nevăzut” - spune Sf. Isaac Sirul. Iar pelerinul ne mărturisește
DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS SI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA LUMII POSTMODERNE SI SECULARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344935_a_346264]
-
bătrâne la biserică, potecile verii se-astupă cu amintiri iar pământul înghite fântânile, se-aud doar tăceri halucinante, niciodată singurătatea n-a fost mai mută ca acum, umblând desculță ca maica domnului prin rai desfăcând lumea și destupând vremea, cu miresmele aghiasmei, punându-ne să dăm câte-o leturghie pentru moartea frunzelor și pentru plutirea noastră-n vrăji apocaliptice. lumile se prezintă-n filigramă, privind prin ferestre bezmetice scene de circ, cei naufragiați de bună voie, cei fără velă și busolă
AVATARURILE TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345050_a_346379]
-
-l trântească. Lui însă nu-i pasă; s-au hârjonit și altă dată și a învățat să-l biruie. Înaintea sa, nu vede mai nimic, dibuiește cu vârful bocancilor smocurile de iarbă de pe marginea potecii și adulmecă (asemeni unei jivine) miresme cunoscute: de fum, de așezare omenească. Între două rafale, când vântul se mai domolește, îl ia în primire ploaia. Nici ea nu se poate stăpâni și-l joacă mocănește. Se amuză năucindu-l: boare, reflexe umede-ireale lucind pe firele de
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
rareori impregnate de locuri comune de genul: freamătul frunzelor, verdele codrului, tristețea norilor, fereastra sufletului meu, freamătul codrului, strunele dorului, pe-a timpului aripă, mirajul fericirii, tandre șoapte, balsam pe răni, castel de vise, cântec lin pe strune de vioară, miresmele florilor, liniște vrăjită, lacrimi - bobi de rouă de pe flori, muguri de lumină, mirific decor, minunat dor, dimineți senine, soarele iubirii, floarea tainică-a iubirii, glasul tăcerii, mantii de culori, roua dimineții, mirajul fericirii, cristalul râurilor, raze de lună, punți de
DESCĂTUŞĂRI: FĂRÂME DE AZIMĂ (VERSURI VECHI ŞI NOI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345064_a_346393]
-
atat de bogat! Icoana Mi-am luat grațios iubirea Și am așezat-o la loc de cinste, Icoana a peretelui de la răsărit. Soarele se privește fericit în oglindă ei inflorind-o Iar eu îmi umplu plămânii în fiecare zi Cu mireasma ei de iasomie. Serile mă închin ei și îi aduc odele dragostei mereu proaspete. Referință Bibliografica: Focul / Ioana Voicilă Dobre : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 315, Anul I, 11 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre
FOCUL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345091_a_346420]
-
din bloc s-au culcat. Deschid, ca odinioară, geamul. Răcoarea nopții mă învăluie. Sunt lucruri care nu se schimbă. Pe buze, pe față, pe gât, pe forma decolteului...în palme...peste urechi...în plămâni...și-n vise încă mai stăruie mireasma adolescenței. „Să nu le dai sfaturi copiilor! S-ar putea să le urmeze...și nu există o rețetă a fericirii. Lasă-i să-și aleagă singuri calea!”...așa-mi spunea M. Nu știu de ce-mi vine acest gând în
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
și sulfină. Mă-mpărtășesc cu lumină lângă chiparos Spre bucuria Domnului nostru Cristos Floare de lotus înflorită tot în lumină Cu miez auriu străluce pe creștet la cină. Veniți să ne veselim...Aliluuuiaaa In inimi să ardem smirna și tămaia Mireasma gândului bun va cuprinde Cerul și Pămantul cât se-ntinde! Miroase a alb și a văzduh nuntit Tu, Doamne cu lumini ai miruit Din nemărginirea Ta toată ființa, Primește Bunule acum recunoștința! Elena ARMENESCU București 6 ianuarie 2013 Referință Bibliografică
ÎMPĂRTĂŞIRE DE LUMINĂ (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345175_a_346504]
-
viață și de înțelegere. Senectutea poate să aducă o trena întreaga de suferințe, dar poate și să-și păstreze incontestabil multe valori. Ea poate fi o vârstă eliberată de dorință aurului și a averii pe care să le înlocuiască cu mireasma fanului cosit, cu frumusețea macilor înfloriți, cu doine ascultate în fapt de seară pe pragul casei bătrânești, cu seninul cerului, si oceanul de stele, cu puritatea albului zăpezilor și treptat cu toate minunile simple care dau sensul cel mai profund
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
urechea mai poate să asculte un cântec lin, uitând de tot și toate, ochiul mai poate să se înveselească la culorile vieții, să privească seninul cerului cu oceanul de stele, obrajii pot să se bucure de adierea unui vânticel cu miresme de primăvară, să se lase mângâiați de seninul dimineților însorite și nu de puține ori se poate întâmpla să-și piardă firea trăind la temperaturi înalte că în anii tinereții. Bătrânețea este o vârstă intersantă despre care nu s-au
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
Cuvântul Însuși, ce se cerea împărtășit cu mulțimea, mereu aflată în nevoie ... Unde apărea El, aerul se coloră căpătând consistentă unui dar - respirând, în preajma lui Isus, Iubirea Însăși - inima, înviorata, evadă dincolo de porțile ferecate ale mărginirii, iar veșnicia își picura mireasma pe creștetele muritorilor ... Iubirea Însăși, obiectivata în spațiu al atingerii și al cuvântului care încurajează, transformă temerea în îndrăzneala, cenușă în flacăra; femeia bolnavă de doisprezece ani și-a propus să intre în acest spațiu al iubirii vindecătoare și să
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
Cuvântul Însuși, ce se cerea împărtășit cu mulțimea, mereu aflată în nevoie ...Unde apărea El, aerul se coloră căpătând consistentă unui dar - respirând, în preajma lui Isus, Iubirea Însăși - inima, înviorata, evadă dincolo de porțile ferecate ale mărginirii, iar veșnicia își picura mireasma pe creștetele muritorilor ...Iubirea Însăși, obiectivata în spațiu al atingerii și al cuvântului care încurajează, transformă temerea în îndrăzneala, cenușă în flacăra; femeia bolnavă de doisprezece ani și-a propus să intre în acest spațiu al iubirii vindecătoare și să
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
RĂNIȚI CÂND PRIVIM SPINII UNUI TRANDAFIR, de Titiana Dumitrana, publicat în Ediția nr. 28 din 28 ianuarie 2011. Nu ne simțim răniți când privim spinii unui trandafir. Ei nu există decât pentru ochii noștri. Ne împlinim în bucurii simple și miresme. Inutilă este îndrăzneala minții de a încropi o pledoarie pentru frumusețe și dor. Te așezi, cu uimire, în mijlocul sufletului mirat el însuși nu se știe de ce și încerci să te abandonezi unei seninătăți de Eden (înainte de marea tragedie!), cănd locul
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
lichidă, a uimirii, cauți să te dezlegi de prinsorile beznei în care îți fabricaseși o ... Citește mai mult Nu ne simțim răniți când privim spinii unui trandafir. Ei nu există decât pentru ochii noștri. Ne împlinim în bucurii simple și miresme. Inutilă este îndrăzneala minții de a încropi o pledoarie pentru frumusețe și dor. Te așezi, cu uimire, în mijlocul sufletului mirat el însuși nu se știe de ce și încerci să te abandonezi unei seninătăți de Eden (înainte de marea tragedie!), cănd locul
TITIANA DUMITRANA [Corola-blog/BlogPost/345149_a_346478]
-
care am preferat drumul corect și viața adevărată, unde avem legea de a nu recurge la tribunale. Ci vom accepta de la aceștia acelea prin care au lăudat virtutea ori au defăimat răutatea. Precum de la flori unii se desfată numai de mireasmă și de culoare, albinele pot lua și mierea din ele, astfel și aici este posibil, cei ce nu aspiră numai la ceea ce-i agreabil și plăcut din aceste cuvinte să tezaurizeze și vreun folos în sufletul lor. Conform deci cu
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ȚIE, FLOAREA MEA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 806 din 16 martie 2013 Toate Articolele Autorului ție, floarea mea Purtăm miresmele în noi Și le vărsăm încet spre lume Ca pe un cântec făurit anume, Ca pe balsamul unei calde ploi. Și-nfiorați de vara cu parfumuri, De-al primăverii farmec de verbine, Nici nu visăm la iarna care vine Să
ŢIE, FLOAREA MEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345285_a_346614]
-
început să se contureze în mintea mea acel gând al emigrării. Eram odată în plină primăvară, am ieșit în curte și aerul primăverii mă înviora, cerul senin de un albastru viu transmitea speranța, pomii înfloriți de prin curte dădeau o mireasma îmbătătoare. Mi s-a nascut atunci un gând care parcă izvora din acel cadru primăvăratic. ,, Oare dacă aș pleca undeva departe să lucrez să câștig bani. Apoi să mă întorc și să îmi cumpăr o casă, iar mai departe cu
JURNALUL UNUI CALATOR (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345295_a_346624]
-
rugăciuni Toții oaspeții pădurii și stolul de lăstuni Aici nu este timpul măsurat, ci infinitul Se revarsă peste noi cu răsăritul. Zorii ne înving cu păsările în chemări Izvodind noi cântece din așteptări OM ÎN VALEA SOARELUI Te trezești în mireasmă sacerdotală Lângă neliniștea izvorului de sacunsală În jur se aud pașii nevăzuți ai zeului Brazii se mișcă spre adâncul cerului Aici în Valea Soarelui, în Valea Zânelor Locuiești în cântecul mirific al fântânilor În foșnet liniștitor , în adieri înrourate În
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
abandonate Ce încoronează triumfală toamna Cu galbenii frunzelor tiviți la poala Neasemuitului veșmânt regal Vegheat de soarele blând, suveran Aici Tu ești altar și ți se închină Și Verdele și Duhul Văii și Lumină! CÂND NOAPTEA... Pe Pământ cântec în miresme de isop Se revarsă în ritmuri trezitoare, potop Când zorii ori strălucirile amiezii ivesc Frumuseți neghicite de ochiul lumesc Suspinele stelelor în urmă se aud Ca o adiere magică, ascultată demult Atunci astrele, orbite de năvala culorilor Adorm retrase-n
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
ce se strecoară în retină/ Lumina îngheagă arcul de triumf/ se unduiește în torsuri/ în bărbi încîlcite/ în sîni și pe pulpe/ în vis de zeițe și zei nenăscuți// Inima parcă începe să tremure.” (“Michelangelo”) 2. „Unelte și inorogi, sentimente. miresme amare” „Oare cum e să fii/ căutător de comori/ printre ruine?” Aici este cheia, în aceste trei versuri, pentru a descoji aceste fructe și a le gusta miezul savuros. O minimă observație, dar esențială: cifra trei are o semnificație magică
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
Toate Articolele Autorului Fiind poet tăceri cureieram și mă opream ades lângă cuvânt și tâmpla mi-o apropiam la blânda batere de vânt Și mă opream ades lângă cuvânt ca să-l aud cum crește ca și iarba de-și risipea mireasma teiul sfânt părea că totuși nu trăiesc degeaba Ca să-l aud cum crește ca și iarba eu tâmpla mi-o apropiam lumina lunii o căram cu roaba fiind poet tăceri cutreieram Și mă opream ades lângă cuvânt iluminat de teiul
FIIND EMINESCU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 795 din 05 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345533_a_346862]
-
rânduială, în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credință la ajutorul lui. Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg și nestricat, răspândind multă mireasmă. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaștele sale
VIAŢA SFÂNTULUI IERARH NECTARIE DE EGHINA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376844_a_378173]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MIRESMELE Autor: Chiricea Ciprian Ionuț Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Miresmele În a Elizeelor câmpii.. A deschis o floare ochii.... Vântul blând cu păpădii.... Dus-a omătul alb spre gri... Inimi mici ce ies
MIRESMELE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376954_a_378283]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MIRESMELE Autor: Chiricea Ciprian Ionuț Publicat în: Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Miresmele În a Elizeelor câmpii.. A deschis o floare ochii.... Vântul blând cu păpădii.... Dus-a omătul alb spre gri... Inimi mici ce ies la soare.. Totu-i transformat în boare.. Miresmele au umplut văzduhul... Triluri lungi melodioase se-aud.. Albinuța
MIRESMELE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376954_a_378283]
-
nr. 2252 din 01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Miresmele În a Elizeelor câmpii.. A deschis o floare ochii.... Vântul blând cu păpădii.... Dus-a omătul alb spre gri... Inimi mici ce ies la soare.. Totu-i transformat în boare.. Miresmele au umplut văzduhul... Triluri lungi melodioase se-aud.. Albinuța harnică zumzăie prin flori.. Văzduhu-i plin de cei cocori.. Petalele cu ochi de primăvară... Covorul ierbii încolțite... Primăvara vine cu alaiul ei de flori... Euforic soarele vine cu primii zori.. E
MIRESMELE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376954_a_378283]