4,914 matches
-
se răscoală. Un fel de rumoare cuprinse sala, toți șopteau deodată fără să se asculte. Marele dragoman profită de ocazie să-i întindă o mână de ajutor. Abia auzit, îl întrebă: — Te-ai gândit cum o să ajungi acasă, adică la Mitropolie? Dacă află ăștia că te-ai prefăcut, te taie. În starea în care ai dat de înțeles că te găsești, nu poți să te urci în rădvan. Brâncoveanu înghiți în sec și un nod i se puse în gât. — Ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
brusc discursul, îl rugă pe marele vizir să-i permită marelui doctor, renumitului om de știință, să-i dea ceva în cafea ca să-i liniștească durerea care a devenit de nesuportat. Apoi motivă că totul se datorește șederii la seraiul Mitropoliei, atât de depărtat de ochiul binevoitor al lui Rami Pașa și atât de neîncăpător față de nevoile sale. Ceru să i se permită să-și mute reședința la Vlah serai, unde are toate cele necesare îngrijirii medicale și unde poate să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dar domnitorului îi mai ajungeau vești care nu aveau cum să fie interceptate decât prin oameni strecurați în rețeaua grecilor din Fanar, care era sub ascultarea Mavrocordaților. Cum aflase Brâncoveanu că sultanul dispusese să fie scos din domiciliul forțat de la Mitropolie și să i se permită să locuiască la Vlah serai? Cine i-a spus că marele vizir dorea să lase impresia că această mutare este o favoare personală și să mai scoată un peșcheș? Evident, Mihai Cantacuzino este la mâna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la marele logofăt Diicu Rudeanu. Rămas singur, Brâncoveanul se îndreptă spre fereastră și o deschise larg. De afară intra un aer cald, aproape înăbușitor, cerul deși senin era lăptos și asta mărea zăpușeala. Era 28 iunie. Mâine, după liturghia de la Mitropolia de la Adrianopol, vom porni să prindem convoiul deja plecat, începu voievodul să-și facă planuri. Este praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Îmi pare bine că ne am lămurit cu neamul Mavrocordaților. Azi când a venit să-și ia rămas
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privea pe sfinția sa și încerca să-l cuprindă în întregime cu simțurile, ochii îl cercetau, îi luă aproape smucit dreapta cu care făcea semnul crucii și o ridică la înălțimea gurii și i-o sărută, nu pe inelul cu pecetea Mitropoliei Ungrovlahiei, ci așa cum sărută un fiu mâna tatălui. — M-am întors sănătos, sfinția ta, șopti abia, abia domnul, uitând de data aceasta să folosească pluralul. — Am vegheat și m-am rugat mereu pentru tine, dragul meu. Țiam simțit îndoielile și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cei doi diaconi îi dădură luminile ca să binecuvânteze. Din strana cealaltă glasuri bărbătești intonau urarea de viață lungă și ochii fostului mare spătar clipiră grăbit lărgindu-și pupilele. I se păru că-l vede pe patriarh în ușile împărătești ale Mitropoliei de la București binecuvântându l pe măria sa întors de la Odrii. Iată-i pe toți mitropoliții țării înșirați de-a stânga și de-a dreapta patriarhului, după ei egumenii și toți preoții orașului în odăjdii alb argintii sau aurii ca la Înviere, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-și frecă ochii. Continuă lectura silabisind grăbit. Pe puncte, mitropolitul Antim căuta să arate ce anume reușise să facă fiind egumen la Snagov și mitropolit de Râmnic. Punctul cinci îi trezi secretarului amintiri vii, așa că reveni asupra lui: „5. Mitropolia n-am luat-o cu sila, nici cu mite, nici cu rugăciuni. Facă mi Dumnezeu răsplătire de va fi urmat vreuna din acestea, ci așa au fost plăcut înaintea stăpânului Dumnezeu și au luminat pre măria ta și te-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și răpaosul de veci dupre bunătățile sale câștigat, iar iubitului ei soț și tot blagorodnicului neamului ei lacrimi neastâm părate și jale necurmată au lăsat, răposând la anul de la Zidirea lumii 7220, Dech 23, astrucându-se cu mare cinste în Sfânta Mitropolia Târgoviștii”. Ștefan, terminând de citit, se prăbuși în jilțul său. Lui Del Chiaro nu-i venea să-și creadă auzului, venise pregătit să învenineze o întrunire de taină cu subiect politic și imprevizibila fire a valahilor iar îi jucase un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
trasa linii imaginare pe desenul de pe pergament. — Ștefane nepoate, mâine dar nu chiar dis-de dimineață, că am îmbătrânit și mă cam dor oasele la deșteptare, trecând prin fața caselor noastre oprește că vin și eu să te însoțesc la Târgoviște. Biserica Mitropoliei, așa cum au pus sfinția sa Theodosie, veșnică-i fie odihna, de au înfrumusețat o cu altar și cu tindă nouă și cu zugrăveală fără de pereche făcută de meșterii Nicolae și Radu, nu este un lucru de rând. Or, piatra Bălașei trebuie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
remarcată de cei doi tineri. — Să mergem, repetă Del Chiaro ultimele cuvinte, apoi reculegându-se, reveni la realitate. Dacă se poate, aș pleca și eu cu sania domniilor voastre... Deși ceruse să-l vadă pe sfinția sa, acum când se afla la Mitropolie, spătarul Mihai nu știa cum să procedeze ca să poată discuta cu vlădica fără ca vorbele lor să ajungă la voievod și la beizadea Ștefan. Doar sfinția sa îi putea spune ce anume știe vodă despre complotul lor din vară. În sanie mersese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare spătar zâmbi amintirilor, se ridică anevoie, se îndreptă de spinare. Avea un junghi în umărul stâng, care-l ținea chiar și atunci când își mișca abia perceptibil capul, așa că îi salută din ochi pe cei câțiva care așteptau în sala Mitropoliei și porunci slugii care-l însoțea să i se aducă sania. Avea impresia că ceva anume îi scapă. Astăzi nu va mai ieși nicăieri, va mai citi încă o dată copia scrisorii mitropolitului către domn. Era clar că vodă îl amenințase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânăstirești din Țara Românească. Nu ai aflat de asta de la egumenul ctitoriei Sinaia? Deci mânăstirile și schiturile închinate Ierusalimului și Sinaiului (cred că știi că toate au egumeni greci) ar dori patriarhul să nu dea nici un fel de dare nici Mitropoliei Ungrovlahiei, nici domniei, mai mult, la liturghie preotul să-l pomenească doar pe patriarhul Hrisant, nici pe Io Constantin Voievod, nici pe noi și nici chiar pe înalt prea fericirea sa Atanasie al Constantinopolului, patriarhul ecumenic, de ca și cum aceste mânăstiri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vedem ce se poate face să nu fie sminteală în popor. Chir Mitrofan ascultă ce-i spun și pleacă de la noi fără să-mi dea răspuns. Spre seară primesc veste de la domn că va veni a doua zi la Sfânta Mitropolie la liturghie și se va împărtăși cu Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos. Atât și nimic mai mult. Am citit psalmi și am bătut mătănii de mulțumire în fața icoanei; aci mitropolitul pe deasupra ochelarilor îmbrățișă cu privirea-i atentă chipul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mea vodă nu avea, numai Sfântul Sinod și înalt preafericitul patriarh al Constantinopolului aveau, dar, dacă eram caterisit, treceam sub legea divanului domnesc și asta putea să însemne pierderea capului; dacă îmi dădeam demisia, plecam de bună voie doar de la mitropolie, păstrându-mi rangul duhovnicesc - asta însemna să mă retrag într-o mânăstire oarecare... M-am gândit la felul milos în care s-a purtat vodă cu domniile voastre, vreau să zic cu dumneata și fratele domniei tale, fostul mare stolnic Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre munte venind dinspre Balta Brăilei unde iernaseră. La Mogoșoaia grădinile își revărsau prinosul de floare până spre lacul albit de nuferi. Mâine e praznicul Sfinților Mari Împărați Constantin și Elena, cei deopotrivă cu apostolii, și după sfânta liturghie de la Mitropolie, unde este și zi de hram și după ospățul de la curte, Constantin Vodă, plecând spre Târgoviște, va poposi spre seară pentru trei zile aci la palat. Pentru asta, doamna Stanca și prințul Ștefan veniseră să vadă dacă toate pregătirile erau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este domnia ta obraz de făcut treburi, poruncește doar și isprăvniceii or să îndeplinească totul. E drum de două ceasuri. — De ce mă ispitești, neică Mihai? Două ceasuri dus, pe urmă întorsul, și eu trebuie cu soru-mea să ajungem la vecernie la Mitropolie că mâine este praznic mare. Unde mai pui că și prâslea e cu noi. Stanca ajutată de slugile venite în grabă se coborî și ea din trăsură și se apropie salutându-și unchiul. Spătarul o măsură din cap până în picioare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Doamne - la curte candelele-s în pahare de cleștar roșu -, era sânge, nu lumină, și țipa cât o țineau puterile: „Taică, taică, ce făcuși, taică, măria ta!” Bat clopotele într-o dungă... Au pornit din clopotnița cea mare de pe Dealul Mitropoliei, cea înălțată de vodă la început de domnie ca să vegheze în ea mereu un suflet de bărbat și să tragă clopotele când o vedea arzând ceva prin București. Gospodar vodă, casele și bisericile multe-s de lemn, a durat clopotniță
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la început de domnie ca să vegheze în ea mereu un suflet de bărbat și să tragă clopotele când o vedea arzând ceva prin București. Gospodar vodă, casele și bisericile multe-s de lemn, a durat clopotniță înălțată sus în Dealul Mitropoliei ca să se vază în toate părțile când s aprinde ceva. De la Mitropolie au pornit toate ctitoriile lui vodă și ale doamnei: uite așa, pe rând, bang, bang, într-o dungă, la mânăstirile Sfântul Gheorghe Nou, Sfântul Ion grecesc și la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bărbat și să tragă clopotele când o vedea arzând ceva prin București. Gospodar vodă, casele și bisericile multe-s de lemn, a durat clopotniță înălțată sus în Dealul Mitropoliei ca să se vază în toate părțile când s aprinde ceva. De la Mitropolie au pornit toate ctitoriile lui vodă și ale doamnei: uite așa, pe rând, bang, bang, într-o dungă, la mânăstirile Sfântul Gheorghe Nou, Sfântul Ion grecesc și la Sfântul Sava, apoi la Dintr-o Zi, biserica începută și târnosită în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Aș, de unde, a cuprins-o așa, deodată, o slăbiciune cu dureri în toate mădularele și fierbințeli... A murit duminica, duminica Mariei Egipțianca... Cu o săptămână înainte, de duminica Sfântului Ioan Scărarul, au văzut-o toți coborând de la sfânta liturghie de la Mitropolie și oprindu-se în dreptul caselor brâncovenești, la crucea cea mare din piatră de Albești pe care au înălțat-o beizadea Con-standin. S-a oprit doamna Stanca, era singură pe jos, fără caretă, am crezut că s-a lăsat în genunchi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înălțat-o beizadea Con-standin. S-a oprit doamna Stanca, era singură pe jos, fără caretă, am crezut că s-a lăsat în genunchi în fața crucii, dar de unde, lăsase doar o luminiță, o candelă aprinsă. O adusese așa, în mâini, de la Mitropolie. A dat să facă doi, trei pași și s-a întors înapoi să mai citească o dată înscrisul de pe cruce: „Această cruce este ridicată în slava Domnului Hristos de Constandin Brâncoveanu Basarab, feciorul luminatului Domnu Io Constandin Basarab Voevod, în locul altei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a destrămat când clopotele, toate clopotele au prins din nou să bată într-o dungă. Glasuri tărăgănate, bărbătești, puternice au început ca în Vinerea Mare: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pre noi... Primul a tăcut clopotul de la Mitropolie, de sus de pe deal, apoi s-au stins rând pe rând toate dangătele, unul câte unul, până hăt departe. Luna, trecută de primul pătrar, răsărise până a se nsera. Mâine ies oile la iarbă verde. Alexie, omul lui Dumnezeu adusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
miresei, să chemăm la curte giuvaergii, să alegem lucruri de preț... — Da, da, asta e... se pomeni Ștefan în vorbă. Toți se întoarseră mirați spre el. — Mă scol mâine în zori că plec la Târgoviște să văd dacă țin la Mitropolie sărindarul Bălașei. M-aș duce acasă să mă pregătesc de drum... Stai o clipă că venim și noi, îl întrerupse Constantin. — Bine, vă aștept în sală și mă mai uit cum cos doamnele. Liniștea iar puse capăt șoaptelor, dar el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la bătrânii care-i descuiau ușa, pomelnicele ctitorilor uitați, le copia frumos pe primele pagini ale liturghierului și încerca să-i memoreze după reguli mnemotehnice stabilite pentru sine, ca să le poată recita numele într-o continuă litanie. A ajuns la Mitropolia din Târgoviște tocmai când bătea clopotul în Turnul Chindiei, nu a avut nimic de comentat când i s-a spus că porunca mitropolitului este să ducă poslușnicul la Hurezi la mânăstire cu cărți sfințite, dar de Paște din partea lui Io
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
proaspătă și miez de nucă, la mai puțin de un sfert de ceas de la terminarea liturghiei, călări așa cum au venit, intrau în codru ținând-o tot spre răsărit, spre Râmnic. Mergeau alături, drumul fiind destul de bun; în urmă venea măgarul Mitropoliei Târgoviștei, fără povară, legat cu o funie de oblâncul șeii ieromonahului. Cât stătuseră la mânăstire, de teamă să nu fie recunoscut, Ștefan nu scosese nici o vorbă și acum curiozitatea nu i da pace: — Înțeleg că Leu știe bine drumul, măgarul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]