10,397 matches
-
victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun bărbat privindu-și cu dezgust dinții gălbejiți sau trupul diform îngrășat și multe alte personaje, dintre care poate nimeni nu mai era acum în viață
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Bătrânul Arhivar se regăsește în sihastrul Pimen: "Ca cerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant". Iar în ceea ce privește imperfecțiunea, ni se spune: "Ușoarele neregularități ale formei inelului îi dovedeau că nu era făcut de mâna omului, cu a lui stupidă și vanitoasă dorință de a făuri perfecțiunea. Perfecțiunea e un joc pe care numai natura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se sleiește. În gelozie superioritatea adversarului triumfător te umilește, inferioritatea lui te coboară. Mai multă încredere am în reformatorul social condus de ambiție și de vanitate, decât în acela condus de iubirea de oameni, pentru că cel dintâi este mânat de mobile mai puternice și mai durabile. Când o femeie îți dă în sfârșit fericirea, nu-i așa că privești cu atâta simpatie lumea întreagă, încît îți devine simpatică chiar și femeia pe care ai părăsit-o și pe care n-o puteai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
motive înalte pentru acțiunile sale egoiste. Antropofagul, care-și mănâncă părinții din lipsă de altă carne, e convins că face un act moral, că-și îndeplinește o datorie religioasă. Aceasta dovedește idealismul omului, adică neputința lui de a-și recunoaște mobile egoiste și josnice. Sunt oameni care trag toate învățămintele posibile din experiențele vieții, numai cât, pe toate, le trag cu un moment mai târziu decât le trebuie. Aceștia sunt mai nenorociți decât acei care nu învață nimic din viață, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și romancier francez (1852-1935), adversar de idei al lui Émile Zola, reflectând reacția politică de după Comuna din Paris. - Aista se apropie, în adevăr, ca de niște sanctuare nu nu-mai de femei, bineînțeles dacă bărbații lor sunt bogați, dar și de mobilele din saloanele lor. Și nici la rochii nu se pricepe, cum pretinde el. Se pricepe mai bine cusătoreasa mea. O carte pe care o citește mereu e Tartarin: - Mă liniștește când sunt supărată, când am griji, când e bolnavă mama
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
chip măgulitor, maladia Glass - sau, în limbaj profan, un spasm patologic al regiunii lombare și abdominale care mă face ca, în afara orelor de curs, să mă frâng din șale, să traversez strada în goană sau să mă vâr pe sub o mobilă ori de câte ori văd apropiindu-se de mine un ins sub patruzeci de ani. Dar nici una dintre aceste două particularități nu va funcționa acum. Ambele conțin o anumită cantitate de adevăr perfid, dar nu suficient. Pentru că tocmai acum, între paragrafe, am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
seară pe la noi, în drum spre casă, venind de la o partidă de pinacle. După cum arăta, probabil că avusese toată seara cărți proaste. Oricum, a intrat în apartament, hotărât să nu-și scoată paltonul. S-a așezat. S-a uitat la mobilă, încruntându-se. Mi-a întors mâinile cu palmele în sus ca să inspecteze dacă am pete de nicotină pe degete, pe urmă l-a întrebat pe Seymour câte țigări fumează pe zi. I s-a părut că a găsit o muscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de seamă pe care îmi cam repugnă s-o fac, pentru că e ca și cum aș mărturisi că întotdeauna când lucrez stau pe un scaun, că beau peste treizeci de cafele negre în Orele de Creație, și că îmi confecționez singur toată mobila în timpul liber; pe scurt, ar însemna să-mi însușesc tonul omului de litere care discută fără reticențe cu redactorul de la Sunday Book Section, în cadrul unui interviu, povestindu-i despre deprinderile sale de muncă, despre hobby-urile lui, despre slăbiciunile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care-și știa locul său, ușor, unul care nu se ridica În aer cu una cu două, ci doar dacă nu aveai altă treabă de făcut și te apucai să sufli În perdele sau să dai cu mâna pe luciul mobilei. Atunci praful se răzbuna, pojghița de jeg care-l proteja se spărgea ca o coajă de ou, ca o ciupercă, și toată această mâzgă uscată se ridica În aer, răspândindu-se asemenea unui abur scos de o locomotivă prin toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care urma și, În care nu reușea să doarmă decât - patru, cinci ore pe noapte. De data aceasta Însă, se sculă cu noaptea În cap. La birou urma să Întocmească unele acte, după care trebuia să meargă la Fabrica de Mobilă, lucrare nou contractată - unde deja Începuseră lucrările. De comun acord cu muncitorii și cu conducerea operativă a fabricei, pentru a devansa lucrările, hotărâseră ca două dumineci pe lună să se lucreze la Întreaga capacitate. Îmbrăcă unul din cele câteva costume
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
data aceastasă se Încadreze În timp, luă un taximetru care-l depuse rapid la birou. Aici, avu șansă să nu afle pe nimeni, astfel reuși să termine repede lucrul, apoi mai folosi un alt taximetru oprindu-se la Fabrica de Mobilă. Fiind zi de repaus duminical totuși, avu satisfacția să afle toți muncitorii În plină activitate. Pentru ca muncitorii să producă cât mai eficient, Tony Pavone Îi distribuise În mai multe puncte de lucru, atăcând obiectivul din toate direcțiile În așa fel
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de două zile vremea se Înrăutățise În mod simțitor. Vântul sufla cu tărie din toate direcțiile, uneori fiind Însoțit de lapoviță presărat cu puțină ninsoare. Vremea nefavorabilă - neobișnuit de timpurie - producea Întârzierea turnării unor stâlpi de rezistență la fabrica de mobilă, riscând să compromită toată lucrarea. Necăjit, Tony Pavone urma să plece urgent la Fabrica de Mobilă unde era așteptat. Atunci Însă, când se aștepta mai puțin, șeful de echipă intră cu fetișcana de mână, pe care o prezentă. „Domn’inginer
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
uneori fiind Însoțit de lapoviță presărat cu puțină ninsoare. Vremea nefavorabilă - neobișnuit de timpurie - producea Întârzierea turnării unor stâlpi de rezistență la fabrica de mobilă, riscând să compromită toată lucrarea. Necăjit, Tony Pavone urma să plece urgent la Fabrica de Mobilă unde era așteptat. Atunci Însă, când se aștepta mai puțin, șeful de echipă intră cu fetișcana de mână, pe care o prezentă. „Domn’inginer...scuzați Întârzierea, am adus fata pentru angajare!” „Numai asta mai lipsea acum”, privi el Încruntat la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alăture echipei...” Mai avea Încă mult de lucru fiind nevoit să mai Întârzie două ceasuri cu unii șefi de echipă, discutând unele amănunte legate de execuția fizică a lucrărilor precum și de plata salariilor. Mai dădu un telefon la Fabrica de Mobilă să nu se impancienteze ce-i doi tehnicieni care-l așteptau, Într’o jumătate de oră va fi acolo.Se pregăti de plecare. Dar, când să plece o văzu pe Atena - de care uitase cu desăvârșire - stând cuminte pe un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
așteptând hârtia pentru a merge la doctor. O privi câteva momente, apoi i se adresă. „Să te mai duci la Policlinică acum, e prea târziu. Dacă tot nu ai ce face, te invit să mergi cu mine la Fabrica de Mobilă, unde vei face cunoștiință și cu viitorul loc de muncă...” Dela sediul grupului de șantiere, până la stația autobuzului aveau de parcurs câteva sute de metri. Spre deosebire de impresia detestabilă pe care i-o generase fata, după primii pași parcurși Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ea sărmana, se simțise mică - mică de tot. Pe loc, imaginația ei o transformase Într’o frunză rătăcitoare, agățată de aripile unei violente furtuni, fără orizont și punct de sprijin, departe de orice speranță...!! În biroul tehnic al fabricei de mobilă, lume multă. Tony Pavone făcu prezentările cu cei doi tehnicieni pentru care de fapt venise, iar În cele din urmă cu toți cei prezenți. Dela bun Început, frumusețea fetei cuceri Întregul colectiv, În timp ce unii se Întrebau dacă fata este protejata
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prea dulce; Middle Village, italieni cu asigurări, construccții și precum chinezii au Împânzit orașul cu Pizza lor, În prezent de slabă calitate ducând dorul clienților și mai pot adăuga, alte ocupții nu prea ortodoxe; Coney Island rușii cu produse din mobilă și birouri de plătit taxe guvernului american și, Delancey cu produse din piele și blănuri dela animale; Woodside indienii „Emigranți din India”, Își etalează produsele din Kașmir și mătase naturală În toate culorile extrem de frumoase. În apropiere templului În care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
decât Angela. Un om de cultură fizică (tenis, ridicat greutăți). Înalt, din California, dinți minunați. În casa lui existau aparate de gimnastică. Angela descrise planul Înclinat pentru abdomene, cu legături pentru picioare, bara de oțel din ușă pentru ridicări. Și mobila de marmură rece, cu metal cromat, benzile de piele și șezlongurile ofițerești britanice, objets d’art op și pop, lumina indirectă și prevalența oglinzilor. Horricker era frumos. Sammler era de acord. Vesel, oarecum necopt Încă, Horricker era probabil lăsat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
întindeam. — Hai, intră. Hai să-ți dăm ceva de băut. Am intrat printr-un hol lung spre living care ocupa cam aceeași suprafață cât tot apartamentul meu. Totul în el era foarte mare - covoarele care acopereau pardoseala de lemn, tăbliile mobilelor vechi, șemineul adânc. M-am așezat, la insistența Shebei, într-un fotoliu de piele, dar șezutul era așa de adânc că, atunci când m-am lăsat pe spate, picioarele și-au pierdut contactul cu solul și m-am trezit pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
coleg de serviciu care să-i vadă amănuntele casei ei nu părea s-o afecteze pe Sheba. Ea nu se gândea la ce mă gândeam eu. Avea acea încredere absolută, tipic burgheză în faptul că toate erau în regulă, camera, mobilele ei mari și vechi, rufele în dezordine ale copiilor. Lăsată de capul meu, am reușit să mă cocoț în vârful fotoliului și am putut să inspectez împrejurimile mai în voie. Pe pereți erau câteva tablouri - acele năstrușnicii moderne, abstracte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de Play-Doh roz. Un pașaport. O banană cu aspect antic. Era acolo un nivel al dezordinii pe care mă îndoiesc că aș putea să-l suport. Și totuși era ceva în acel haos care te făcea invidios. Când locuiești singur, mobila, lucrurile tale îți pun mereu în fața ochilor puținătatea existenței tale. Știi cu o dureroasă precizie proveniența a tot ce atingi și când ai atins acel lucru ultima dată. Cele cinci pernuțe de pe canapeaua ta stau umflate și aranjate în unghiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
avea o consistență cețoasă. Un fotoliu străvechi, galben și un scaun ieftin de metal stăteau în mijlocul camerei în fața unui televizor și a unui raft plin cu casete video. Aceste patru obiecte - fotoliu, scaun, televizor și raft - constituiau suma totală a mobilelor din cameră. Nu e cine știe ce, dar e acasă, a zis Bangs vesel, scoțându-și jacheta și așezând-o cu mare grijă pe spătarul scaunului. — Pot să mă duc la baie? am întrebat eu. Ca să ajung la baia lui Bangs, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să-ți dau o ceașcă de ceai și putem sta frumos de vorbă până se trezește ea. Ne-a condus în sufragerie - o cameră rece, mai degrabă depresivă, cu chilimuri soioase pe pereți. Erau una sau două piese frumoase de mobilă clasică, printre care un scrin drăguț, dar toate celelalte păreau să fi fost second-hand-uri de la birouri ce se redecorează. Doamna Taylor s-a repezit brusc spre fiica ei și a tras-o, mai degrabă cu ostilitate, de talie. — Cureaua e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
venit. Iar pe buze i-a înflorit un zâmbet larg. Tu ajuți, a spus el. La tata place zmeura. Totul era un vis. Danny era acasă, în camera lui, și visa așa cum visase și căbănuța curată a lui Andy, cu mobilă grea, din butuci de lemn, așa cum visase soba din colț, grădina din față, grămada de lemne de foc ridicată până la acoperiș și o femeie cunoscută pentru faptul că nu-i plăceau străinii și că știa să țintească. Dar un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
schimbe opiniile. Numai băiețeii gândesc la fel ca tații lor. Dar, uneori, oamenii regresează. Pe vremea când Irene primea roluri și lipsea de-acasă chiar și săptămâni la rând, Naji se plimba de colo-colo prin casă. Fără ea era pierdut. Mobila, tablourile, covoarele, toate părea excesive, niște exagerări; ca bărbat singur, nimic nu i se mai părea normal. Naji era revoltat de propria extravaganță și-așa a revenit la vechile lui obiceiuri - se spăla obsesiv de des și se masturba terorizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]