2,922 matches
-
1. Textul liric: strofa, versul, imagini artistice. 2. Textul epic: descrieri din natură, anotimpuri, viețuitoare; povești, povestiri, legende, basme. 3. Creații populare: legende, ghicitori, povești, datini și obiceiuri ▪ Exerciții de dezvoltare a limbajului și creativității Citire expresiva, memorizare selectivă, recitare, monologuri, improvizații pe teme date, povestiri; ▪ Jocuri de creație ; 52 ▪ Exerciții de comunicare paraverbală și noverbală pentru exprimarea diferitelor trăiri ale personajelor; Dramatizarea unor texte literare, ▪ Audiția unor povești de pe casete audio; Vizionarea unor spectacole de teatru pentru copii. Dezvoltarea capacităților
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Mit, magie și manipulare politică, Nicu Gavriluță Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco Volpi Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Poetică fenomenologică. Lectura imaginii, Dorin Ștefănescu Simptome, Virgil Nemoianu
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
care este subliniat, nu pentru a spune cuvinte obscene ci pentru a reda întocmai această zicală. Arta dialogului, foarte veche, începută de Socrate și Platon, marii filozofi ai Greciei antice, nu se regăsește niciodată la Traian Băsescu. Lui îi place monologul, în special acela referitor la dușmanii săi, mai precis la cei care îl amenință cu plecarea de la Cotroceni. Niciodată nu și-a pus problema că și cei din propriul partid ai putea să-i ureze vânt din pupa și să
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
disciplină, sau teorie îngăduie înțelegerea relațiilor dintre poetic și real. Relația real-poetic e de același tip, ca aceea dintre materie-câmp radiație și implică raportarea la teoria nivelelor structurale: premolecular, molecular, biostructurat, psihic, noetic, noesic, poetic.”<ref id=”2”>Nicolae Steindhart, Monolog polifonic, Editura Dacia, Cluj, 1983.</ref> Cu alte cuvinte, un text trebuie raportat permanent la alte științe sacre care să contribuie la o revelare a sensului. La nivel general, avem de a face cu „o permutare de texte, o intertextualitate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
planul trăirilor interioare. Sensibilitatea omului modern este una acaparată de neliniști existențiale și de sentimentul crizei, al damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează. Menținerea în zonele abisale ale psihicului și tentația subconștientului par singurele posibilități de supraviețuire și de exprimare. Este vârsta modernă a romanului, în
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
conversații cu ecou:” Îmi plăcea să discut cu ea literatură sau artă, chiar dacă nu făcea decât să-mi repete părerile, și asistam , ascultând-o la propriile mele gânduri.” Relația dintre cei doi, deși are ca liant literatura, e un continuu monolog al bărbatul Pygmalion: „Când eram asupra vreunei lecturi, mă mulțumeam de cele mai multe ori cu aproximații din partea ei, și eu continuam, ca un nebun, să-mi monologhez părerile și eram fericit.” Efectele secundare ale acestului solilocviu sunt adeseori comice. Eroul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Ioana e gelosul. Sensibilitatea omului modern este una acaparată de neliniști existențiale și de sentimentul crizei, al damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează. Scrisul tinde să devină act de cunoaștere, iar romancierul renunță la modelele și idealurile epocii, cultivând subiectivitatea și autenticitatea. Ca veridicitate, arta presupune
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și dumeavoastră să fie de strictă colaborare. Între dumneavoastră și ceilalți puteți lega prietenii, dar aveți grijă că unii din ei devin posesivi și puteți avea probleme. S-a oprit din vorbit, dar a continuat să mă privească. Era un monolog pe care îl știa pe de rost. Îmi dau seama că a vorbit fără punct, fără virgulă. A înșiruit o serie de fraze fără să trăiască cuvintele, când de fapt, acesta este unicul farmec al cuvintelor, de a trăi prin
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
discursului indirect liber / 222 5.8. Funcțiile discursului indirect liber / 227 5.9. Contaminarea lexicală și naratorul-martor / 229 5.10. Un "membru oarecare al colectivității" (MOC) / 232 5.11. O continuitate / 235 5.12. O scară dublă / 238 5.13. Monologul interior / 240 Lecturi recomandate / 248 Exerciții / 249 Capitolul 6. Clasificare și non-clasificare 255 6.1. Tipuri de adjective / 256 6.2. Clasificarea: sintaxă și enunțare / 258 6.3. "Biet" / 261 6.4. Locuțiunea adverbială "din nefericire" / 263 6.5. Adjective
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a demonstrativelor și cea a adverbelor se face fie în funcție de poziția corpului enunțătorului, fie prin raportarea la un alt element din cotext. D. Maingueneau observă tendința povestirii clasice de a oferi o rețea cât mai transparentă de referințe spațiale, spre deosebire de monologul interior din romanul modern, unde referentul unui deictic poate rămâne opac și poate trimite la "reprezentări ale conștiinței". Atunci când Eul se multiplică (Cette fois, La Dernière bande, Berceuse, Impromptu d'Ohio) sau se dizolvă treptat în monologurile personajelor beckettiene, deicticele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
referințe spațiale, spre deosebire de monologul interior din romanul modern, unde referentul unui deictic poate rămâne opac și poate trimite la "reprezentări ale conștiinței". Atunci când Eul se multiplică (Cette fois, La Dernière bande, Berceuse, Impromptu d'Ohio) sau se dizolvă treptat în monologurile personajelor beckettiene, deicticele capătă o opacitate maximă ce poate fi accentuată și de lipsa punctuației: Când te-ai adăpostit de ploaie tot iarna atunci tot ploaia de data asta la Muzeul Portretelor la adăpost de frig de ploaie de pe stradă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la prezentul lingvistic. În această clasă nu sunt incluse doar elementele cu funcție de "complemente circumstanțiale", ci și mărcile de "timp" înscrise în morfologia verbală a indicativului: "Doar paradigmele indicativului pot avea o valoare deictică". Deicticele temporale sunt dominante în tehnica monologului interior. În cazul narațiunii literare, este necesară stabilirea relației între locul și momentul enunțării. Observația ne amintește de cronotopul bahtinian, dar și de faptul că teatrul clasic a elaborat o adevărată "rețetă" de scriitură ce sugera debutul in medias res
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tip bahtinian. Într-un spectacol de calitate, această polifonie este potențată de gradul înalt de semioticitate al fiecărui obiect, gest, element de decor, fond muzical sau variație de ecleraj. Această polifonie, esențială în teatru, justifică o mai atentă tratare a monologului ce dezvăluie, cel mai adesea, identitatea multiplă sau cu potențe de multiplicitate, proprie unui personaj. Un exemplu binecunoscut: pe drumul de întoarcere spre palatul stăpânului său, Sosie (din Amphitryon-ul molieresc) își imaginează cum își va juca rolul de mesager în fața
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
întoarcere spre palatul stăpânului său, Sosie (din Amphitryon-ul molieresc) își imaginează cum își va juca rolul de mesager în fața reginei. El este, rând pe rând, mesager în calitate de brav luptător, regină și alter ego admirativ. Don Rodrigue este, în primul său monolog din Cidul, o ființă scindată: fiul, apărător al valorilor clanului aristocratic trebuie să înăbușe ezitările tânărului îndrăgostit etc. Pentru a reda aceste forme subtile ale polifoniei teatrale, actorul este mult mai mult decât un simplu locutor. De pildă, un rol
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
deicticelor spațiale nu se face chiar imediat sau nu se face chiar deloc, în special în romanul contemporan, care uneori își ia mari libertăți față de constrângerile narațiunii tradiționale. Într-o povestire sau într-un fragment de povestire care folosește tehnica "monologului interior" nu se face diferența între narator și personaj. Acest tip de narațiune exclude a priori posibilitatea ca naratorul să expliciteze referentul ambreiorilor. În momentul în care, în Roșu și Negru, Doamna de Rênal îl întreabă pe Julien, pe care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Însă în cazul în care nu există un narator, textul trebuie să găsească un mijloc pentru a explicita referințele deictice fără a ieși din conștiința subiectului. Acest lucru obligă uneori textul să recurgă la construcții deloc firești. De pildă, în monologul interior din Les lauriers sont coupés: Seara în care am scris acestea este seara în care o întâlnisem, pe bulevard, pe acea fată cu ochii mari, cu privire neclară, mergând, lîncezind, cu hainele ei de muncitoare săracă, pe sub copacii goi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trei proceduri. Cel mai impersonal roman sfârșește întotdeauna prin a lăsa loc deicticelor temporale, cu condiția ca personajele să se exprime în discurs direct. Însă există și texte în care domină reperajul deictic. Este cazul acelora care țin de tehnica "monologului interior" (infra, cap. 5), în care conștiința unui narator-personaj organizează totul pornind de la prezentul său: E întuneric pe stradă; totuși, nu-i decât șapte și jumătate; mă voi întoarce acasă; voi ajunge cu mult înainte de nouă pentru Știri. Bulevardul nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
să șteargă orice urmă a prezenței sale. Este vorba, în special, de textele la perfectul simplu, cu non-persoană, în care nu intervine naratorul (cf. infra, cap. 2: conceptul "povestirii non-ambreiate"); coincidența dintre nivelul narațiunii și nivelul povestirii. Este și cazul monologului interior. Acestea sunt procedee extreme. Cel mai adesea textul înlănțuie dispozitive de compromis. Să luăm în considerare, de exemplu, romanul lui Barbey d'Aurevilly, Un prêtre marié (1865). În Introducere, naratorul, care se exprimă la persoana întâi singular, face o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de un ecou îndepărtat 96. După cum este de așteptat, acest fragment de "povestire" nu conține deictice. Nu prezintă nici mărci ale subiectivității, în sens uzual: interjecții, enunțuri întrerupte, elemente apreciative etc. Situația e cu totul alta în cazul începutului din monologul lui Figaro: Femeie, femeie! Ființă slabă și amăgitoare. Orice animal pe lume e mânat de instinctul lui al tău e oare să înșeli ? Când o rugam, de față cu stăpână-sa, mă respingea cu încăpățînare... Contelui în schimb, în timpul ceremoniei
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care să o putem delimita a priori. În plus, prin folosirea în incidentă a substantivelor de calitate, atribuirea acestor substantive unui individ trebuie să fie justificată printr-o legătură semantică între acest individ și predicatul care îi este atribuit: în monologul lui Figaro, Contele nu este perfid decât asociat unui enunț în care "râdea citind". Astfel, substantivul de calitate este strâns legat de subiectivitatea enunțiativă și de actele de enunțare individuale. Este de ajuns să apară acest tip de substantive pentru
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
și eu, ea și-o fi închipuit, înțelegeți ce vreau să spun. Cineva intra în magazin, ar fi trebuit să aștept, n-am așteptat, lucrurile au rămas neschimbate cum se spune însă ele nu rămân niciodată așa165. Romanul constă în monologul neîntrerupt și haotic al unui enunțător nedeterminat, bănuit de a fi ucis un copil. În acest fragment, el povestește o conversație pe care a avut-o cu farmacistul din sat. Vom nota aici prezența marcată a modalizării autonimice: atunci când vor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Am pus în italice fragmentele pe care considerăm ca aparținând discursului direct liber. În exemplul (a) este vorba despre un scurt dialog, în exemplul (b) despre o frază atribuită tinerei care a plecat. În acest text, în întregime construit pe monologul unei bătrâne singuratice, vorbele celuilalt nu sunt clar ierarhizate în raport cu instanța care narează, nu sunt spusele unor personaje exterioare, ci provin din mintea naratoarei; tocmai discursul direct liber permite evitarea plasării ei în poziție de naratoare, în sensul obișnuit al
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
simplu ar fi, pentru a se evita alunecarea într-un documentar brut sau, dimpotrivă, într-o estetizare deplasată, să se recurgă la forme interioare / exterioare din lumea personajelor, deci la tehnici intermediare de discurs raportat sau de narațiune. 5.13. Monologul interior Poate părea surprinzător că facem referire separat la tehnica monologului interior. Nu este o formă de discurs direct pe care personajul o adresează propriei persoane? Dacă este așa, atunci aceste gânduri ale eroului din Crinul din vale, de Balzac
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
brut sau, dimpotrivă, într-o estetizare deplasată, să se recurgă la forme interioare / exterioare din lumea personajelor, deci la tehnici intermediare de discurs raportat sau de narațiune. 5.13. Monologul interior Poate părea surprinzător că facem referire separat la tehnica monologului interior. Nu este o formă de discurs direct pe care personajul o adresează propriei persoane? Dacă este așa, atunci aceste gânduri ale eroului din Crinul din vale, de Balzac, aparțin monologului interior: În fața acestei priveliști, am fost cuprins de o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]