2,938 matches
-
suflul care îi cuprinde ori de câte ori, prin vorba lor, îndeplinesc cu succes, si nu arareori, lucruri însemnate, fără să știe nimic din tot ce spun" (1976, p. 413). În fine, deoarece implică o discuție privitoare la agenți de natură definită, i.e. muzele, voi lua în discuție cazul dialogului Phaidros într-o subsecțiune următoare. Totuși, mai trebuie precizat aici că atât de influență se arătă teoria lui Platon și atât de convingătoare par tezele sale în privința inspirației, încât, până la ivirea lui Schleiermacher și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ipostazele personificate include o serie de agenți expliciți, având o identitate independența, cu toate ca mistica și subiectivă din punct de vedere aperceptiv. Acești factori au o esență supranaturala și numără, printre ei, următoarele figuri: Dumnezeu, îngerii, demonii, sfinții, profeții, spiritele și muzele. Pentru a facilita analiza, le-am împărțit în cinci subcategorii. 2.3.2.1. Dumnezeu Ființă considerată supremă se manifestă rar în cazul lui Blake, dar revelația oferită de ea este unul dintre cele mai stimulatoare aspecte ale creativității profetice
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
is more Spiritual than London Heaven opens here on all sides her golden Gates her windows are not obstructed by vapours ... voices of Celestial inhabitants are more distinctly heard & their forms more distinctly seen [...]" (E: 710). 2.3.2.5. Muzele Nebunia extatica indusă de muze este descrisă în termeni plastici de Platon în dialogul Phaidros. Socrate explică acolo că există trei versiuni de tulburare de origina divină: cea oraculara (sau mantica), cea cathartica și telestică (rezultat al unor abluțiuni rituale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Heaven opens here on all sides her golden Gates her windows are not obstructed by vapours ... voices of Celestial inhabitants are more distinctly heard & their forms more distinctly seen [...]" (E: 710). 2.3.2.5. Muzele Nebunia extatica indusă de muze este descrisă în termeni plastici de Platon în dialogul Phaidros. Socrate explică acolo că există trei versiuni de tulburare de origina divină: cea oraculara (sau mantica), cea cathartica și telestică (rezultat al unor abluțiuni rituale) și cea provenită de la muze
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
muze este descrisă în termeni plastici de Platon în dialogul Phaidros. Socrate explică acolo că există trei versiuni de tulburare de origina divină: cea oraculara (sau mantica), cea cathartica și telestică (rezultat al unor abluțiuni rituale) și cea provenită de la muze. Iată în ce termeni este definită ultima versiune: "Al treilea chip al nebuniei și-al sfintei posedări ne vine de la Muze. Dacă se înstăpânește asupra unui suflet gingaș și curat, el îl stârnește și-l exalta, și-l mâna către
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
origina divină: cea oraculara (sau mantica), cea cathartica și telestică (rezultat al unor abluțiuni rituale) și cea provenită de la muze. Iată în ce termeni este definită ultima versiune: "Al treilea chip al nebuniei și-al sfintei posedări ne vine de la Muze. Dacă se înstăpânește asupra unui suflet gingaș și curat, el îl stârnește și-l exalta, și-l mâna către cântări și felurite poezii; datorită chipului acesta, nenumărate fapte ale străbunilor capătă vesmântul frumuseții și luminează mintea și sufletul urmașilor. Însă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
curat, el îl stârnește și-l exalta, și-l mâna către cântări și felurite poezii; datorită chipului acesta, nenumărate fapte ale străbunilor capătă vesmântul frumuseții și luminează mintea și sufletul urmașilor. Însă cel care, lipsit de nebunia ce vine de la Muze, ajunge la poarta poeziei încrezător că va pătrunde aci prin nimic alta decât meșteșugul sau, este un poet nedesăvârșit, iar poezia lui numai cumpătare pălește în fața celei hrănițe de sfântă nebunie" (1983, p. 441). În acest dialog, interpretat atât că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
din Ion, cât și ca o revenire asupra diatribelor estetice din Republică 91, Platon respinge orice formă de creativitate care implică rațiune și participare personală. Voința estetică a poetului apare că subordonată total controlului exercitat de agenți superiori, adică de muzele divine. Invocația către muze apare în versurile introductive din poemul blakean Milton. Atitudinea lui Blake față de muze poate fi citită în oglindă celei a lui Pindar, cel care, ne amintim, vrea să traducă într-un limbaj inteligibil idiomul secret al
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ca o revenire asupra diatribelor estetice din Republică 91, Platon respinge orice formă de creativitate care implică rațiune și participare personală. Voința estetică a poetului apare că subordonată total controlului exercitat de agenți superiori, adică de muzele divine. Invocația către muze apare în versurile introductive din poemul blakean Milton. Atitudinea lui Blake față de muze poate fi citită în oglindă celei a lui Pindar, cel care, ne amintim, vrea să traducă într-un limbaj inteligibil idiomul secret al muzei sale: "Profețește (manteueo
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de creativitate care implică rațiune și participare personală. Voința estetică a poetului apare că subordonată total controlului exercitat de agenți superiori, adică de muzele divine. Invocația către muze apare în versurile introductive din poemul blakean Milton. Atitudinea lui Blake față de muze poate fi citită în oglindă celei a lui Pindar, cel care, ne amintim, vrea să traducă într-un limbaj inteligibil idiomul secret al muzei sale: "Profețește (manteueo), Muză, iar eu voi fi tălmăcitorul tău (prophateuso)" (Russell și Winterbottom, 1972, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
divine. Invocația către muze apare în versurile introductive din poemul blakean Milton. Atitudinea lui Blake față de muze poate fi citită în oglindă celei a lui Pindar, cel care, ne amintim, vrea să traducă într-un limbaj inteligibil idiomul secret al muzei sale: "Profețește (manteueo), Muză, iar eu voi fi tălmăcitorul tău (prophateuso)" (Russell și Winterbottom, 1972, p. 4). Într-un discurs dintre cele mai originale și mai rezistente la convenționalism, eul creator blakean le implora pe "fiicele lui Beulah" să-i
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
apare în versurile introductive din poemul blakean Milton. Atitudinea lui Blake față de muze poate fi citită în oglindă celei a lui Pindar, cel care, ne amintim, vrea să traducă într-un limbaj inteligibil idiomul secret al muzei sale: "Profețește (manteueo), Muză, iar eu voi fi tălmăcitorul tău (prophateuso)" (Russell și Winterbottom, 1972, p. 4). Într-un discurs dintre cele mai originale și mai rezistente la convenționalism, eul creator blakean le implora pe "fiicele lui Beulah" să-i posede mâna dreaptă, conectată
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
arm / From ouț the Portals of my Brain, where by your ministry / The Eternal Great Humanity Divine planted his Paradise / And în it caus'd the Spectres of the Dead to take sweet forms / În likeness of himself [...]" (E: 96). Muză este, din nou, menționată în maniera indirectă (exemplu elocvent de retorica oblica) într-o scrisoare adresată Dr. Trusler și datata 16 august 1799, în care Blake pune crearea ilustrațiilor sale pe seama unui agent superior și-l citează pe Milton că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
he says That the Muse visits his Slumbers & awakes & governs his Song when Morn purples The East" (E: 701). Zânele intra, la rându-le, în această subcategorie de factori inductori 92. K.M. Briggs, o specialista în temă, notează că, spre deosebire de muze însă, zânele nu trăiesc sau acționează independent, ci în comuniune cu oamenii: "Multe ființe își urmează viețile și destinele fără vreo dorința de interacțiune cu umanitatea, nerăbdătoare doar să evite contactul uman. Zânele nu procedează astfel" (1977, p. 95). Un
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
trebuie spus că am făcut distincție între formele sale indefinite, în care statutul ontologic al agentului rămâne neclar, si ipostazele sale personificate, care includ figuri dintre cele mai variate, precum Dumnezeu, îngerii, demonii, sfinții, profeții, spiritele unor persoane decedate și muzele. De asemenea, am precizat că, la Blake, nu ar trebui să ne grăbim să afirmăm că un factor sau altul este cel dominant, ci, mai degrabă, să ne concentrăm asupra conjuncției subtile dintre aceștia. Am ajuns, astfel, la conceptul de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Și este important că arhaismul este imemorial. Caracterul sacru, divin al fabulei, este strîns legat de acest arhaism imemorial". Istoria fabulei, așa cum apare în "Prefața" din 1668, plasează acest gen la originea mitică a omenirii, după modurile epopeii (darurile Caliopei, muza poeziei epice) și ale fabulei (minciunile lui Esop). De unde și legătura cu natura divină a fabulei: E ceva atît de divin, încît multe personaje ale Antichității i-au atribuit lui Socrate cea mai mare parte dintre fabule, alegîndu-l pe unul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
din moment ce este o fabulă: cu toate acestea, prin minciună se pot scoate la iveală adevăruri esențiale și primordiale. Versul din Epistola către Monseniorul Delfin: Totul vorbește în opera mea, chiar și peștii, este mult dezvoltat în Epilogul Cărții XI: Astfel Muza mea, la malul unui val pur, Traducea în limba zeilor, Tot ce spun sub ceruri Ființele ce împrumută vocea naturii. Tălmaci ai multor popoare, Îi fac actori în opera mea; Căci totul vorbește în univers; Totul are un limbaj al
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
că este de natură să ne îngrijoreze, dar este sortită de la bun început eșecului, arată Constantin Crăițoiu, adâncind mai departe criza valorilor în care ne aflăm. Lectură plăcută, densă, critică, cu exemple oferite chiar de activitatea autorului, iată câteva dintre "muzele" care recomandă autorul și lucrarea sa către cititorul din branșă, sau pur și simplu, parte a publicului interesat de înțelegerea propriei oglindiri în lume. Radu BALTASIU București, noiembrie 2011 Capitolul 1 Cunoașterea sociologică a culturii 1.1. Evoluția semnificațiilor termenului
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Nopțile Patriarhului. Ed. Polirom, Iași, 2011 (Publicat în revista „Dunărea de gos”, Galați, nr. 117, 2011, p. 22-23) Andrei Cornea Printre povești impertinenteși apocrife De la Platon cetire... ne putem crea poveștile noastre (subiecte avem... Slava Domnului!...), pentru amiază, „șoptite de muzele ieșite din minți și însoțite de cântatul greierilor miezului de vară...”, pentru miezul de noapte, „inspirate de Lunăși de duhurile zănatice ale nopții” și pentru asfintit, „despre nemurirea sufletului discipolilor strânși roată în jurul lui...” o spune, degajat, filosoful Andrei Cornea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
religios, politic culminând cu un crimen laesae maiestatis, ar explica verosimil motivele relegării. Aceste motive au, ca pretext, opera erotică ovidiană, iar ca hipotext, activitatea civică și politică a poetului. Ovidiu însă, sub mantia moralei slobode, ascundea focul sacru al muzelor care l-au înălțat din contingent la perenitate. El reprezintă, în ultimă instanță, un destin paradigmatic al omului liber în conflict cu teroarea istoriei. METAMORFOZA POEZIEI. Augustus poruncise ca Ovidiu să plece din Roma, ca relegat, într-un timp când
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a adus poetului necazuri și bucurii: "Carmina nil prosunt. Nocuerunt carmina quondam / primaque tam miserae causa fuere fugae" (Pontica IV, 13, 41-42), sau "Gratia, Musa, tibi: nam tu solacia praebes / tu curae requies, tu medicina venis" (Tristia IV, 10, 117-118). Muza dobândește, așadar, sens existențial și poetul are această conștiință. Pentru Ovidiu, poezia este un miracol și are o triplă funcție: una terapeutică, alta salvatoare și, în sfârșit, alta metafizică dobândirea nemuririi. Ocurențele termenilor carmen și musa conferă această configurație. Importante
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tamen ipse meo comitor fruorque / Caesar in hoc potuit iuris habere nihil" (Tristia III, 7, 47-48). Proclamarea autonomiei conștiinței artistice ne amintește de motivul rămas în germene în Fasti: "Est deus in nobis". Zeul care locuiește în sufletul său e Muza. Sufletul său devine în exil o catedrală în care motivele poetice au rezonanță de orgă. Imaginarul său poetic sublimează și mitizează ipostaze umane și le înalță la nivel universal. Prin creația sa de exil, care reflectă starea sa de surghiun
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acest lucru, din moment ce afirma: Pace, novem, vestra liceat dixisse, sorores: Vos estis nostrae maxima causa fugae 74. Maxima causa a exilului ovidian consta, cum am sugerat până aici, în acest mod complex de a vedea viața (Weltanschauung), insuflat lui de Muze. La Ovidiu, care în mod aparent și formal se situa pe linia tradiției greco-romane, acest mod de a vedea viața era însă rupt de istoria trecutului și lipsit de posibilitatea de deschidere spre înalta lume spirituală care se anunța în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acest legendar Eumolpus care, potrivit unora este un rege al Traciei, fiu al lui Neptun și al Chionei, și care s-a stabilit în Atica, unde a primit lecții de la Orfeu, iar potrivit altora ar fi un atenian, fiu al Muzelor sau al lui Orfeu 218 în genealogia întocmită de sulmonez regelui Cotys se face simțită aceeași intenție de a polemiza, deja remarcată: originea nobilă a lui Cotys este de viță veche, spre deosebire de alte personaje care nu au deloc sânge nobil
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
moravurile (mores) și i-a îndulcit duritatea. Mai mult, Cotys a devenit un poet ilustru, Orfeu nemaifiind singurul poet al Traciei. Pe timp de război îl caracterizează curajul, iar pe timp de pace finețea. Și în ceea ce le privește pe Muze există un fel de alianță (aliquid foderis) între Ovidiu și Cotys: ambii sunt admiratori fervenți ai aceluiași cult. Poet, către un alt poet, Ovidiu întinde brațele implorând ca pământul trac să fie favorabil exilului său. O ultimă precizare: cauza exilului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]