2,578 matches
-
pe oștenii buimăciți de somn, i-au măcelărit, foarte puțini scăpând din ei în cetate. Au adus, apoi, șapte mașini de război în fața zidului proaspăt făcut și, după câteva zile și nopți de bombardament cu grele pietroaie, l-au dărâmat. Năvălind apoi prin spărtura făcută, i-au determinat pe ostași să depună armele, după care, luând pe toți nobilii și clericii cu averile lor, i-au scos în câmp și i-au ucis până la unul. Au atacat apoi catedrala, în care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Perugia, o cruciadă „verbum cruciș” împotriva tătarilor, și a celorlalți păgâni ce li s-au alăturat, în momentul în care Nogai se afla sub zidurile Constantinopolului. Era din nou teama că mongolii, întovărășindu-se și cu alți păgâni, ar putea năvăli în pământurile creștinilor, vecine cu regatul Ungariei, care nu era decât Transilvania, căci pe teritoriul din Carpați și Dunăre erau stăpâni deplini. Deocamdată însă, Nogai nu avea de gând să atace Ungaria și nici Transilvania, căci își lăsase în Balcani
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu țarul bulgar Terteriu, trecerea vlahilor din Tracia în nordul Dunării, prin Bulgaria, el nu indică nici măcar un singur cuvânt despre această problemă. Ceea ce rămâne valabil din istorisirea Cronicii moldo-ruse, este că în timpul lui Ladislau Cumanul, în anul 1284, au năvălit tătarii în Transilvania și Ungaria și că regele i-a scos din Panonia și Transilvania cu oastea sa, alcătuită din unguri, dar mai mult din români ortodocși, care alcătuiau majoritatea populației, fapte verificate de altfel și prin documente. Nu este
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
că românii sunt sătui de suzerani. Pierderea bătăliei de la Posada, în care a pierit aproape întreaga armată feudală maghiară, a fost urmată de consecințe amare pentru românii din Transilvania. Drept represalii, mongolii, în alianță cu românii din Țara Românească, au năvălit, în anul 1331, peste munți, au prădat și au pustiit localitățile românești și săsești întâlnite în cale și au rămas în acea regiune timp de doi ani. Privită pe plan românesc, victoria de la Posada a demonstrat existența, deja în plină
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
atâta timp cât era reținut în luptele de apărare ale Maramureșului și Transilvaniei și de organizarea unei ofensive pentru alungarea invadatorilor la est de Carpați. După coroborarea informațiunilor narative cu cele documentare, se poate stabili acum cu certitudine că tătarii, care au năvălit în Transilvania, în anul 1334, sunt aceia din sudul Basarabiei, din ținuturile Cetatea Albă și Chilia, pe unde prădaseră trupele lituaniene cu un an mai înainte și erau conduși de către Altamos Dimitrie, emirul de Cetatea Albă și Cadlubach, oglanul de la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
diplome regale. Însemnările de la Curtea regală din Buda, inserate de către Ioan de Küküllo (Târnave) în cronica sa păstrată astăzi în mai multe variante, scriu că prima a avut loc în „anno Domini millesimo trecentesimo qudragesimo quinto”, după campania din Lituania. Năvălind tătarii în Regatul Ungariei, mai adesea în părțile de margine ale Transilvaniei și la secui, regele însuși a trimis pe viteazul și războinicul bărbat Andrei, fiul lui Laczk, voeivodul Transilvaniei, în contra acestor tătari cu nobili secui și cu oștire puternică
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Transilvaniei că Basarab valahul și fiul său au creat prejudicii Coroanei ungare, deținând în mod infidel Țara transalpină, tocmai în momentul în care papa Inocențiu îi îndemna pe episcopii Poloniei să propage o nouă cruciadă împotriva lituanilor și tătarilor, care năvăleau continuu de trei ani. Nu știm cu ce argumente va fi convins episcopul Dimitrie de Oradea pe Alexandru Basarab să devină aliat în luna martie 1355. Fapt cert este că, în primăvara acestui an, regii Ungariei, Poloniei și Braslavului, au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trăia, în 1401, în Podolia. Totuși, cronicarul polon Strykowski vine să întărească ipoteza că Jurg a fost otrăvit, afirmând că a fost îngropat la Vaslui, unde el a văzut în 1575 și mormântul. Pentru a-l răzbuna, oștile lituane au năvălit în Moldova, în decembrie același an, și la Siret au ucis doi călugări franciscani, pe Luca și Valentin. Ele au fost însă înfrânte de moldovenii conduși de Petru, fiul lui Mușat, care ocupase tronul țării, ca urmaș legitim. Într-o
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
îndreptat spre Trembovla, dar oastea regală, adunată din ordinul regelui, i-a respins. Cazimir, menționează Dlugosz, fusese înștiințat la timp de Mengli-Ghirai - a Caesare Tartarico Cziswolhano, Megli-Geren, filio Eczi-geri amico et confederato suo tempestive veloci nuncio avisatus. Ultima coloană însă, năvălind în Moldova, a fost bătută strașnic de trei ori de moldoveni. Folosindu-se de locurile favorabile, Ștefan a ucis mulți tătari și a prins viu pe însuși fiul lui Mamak. O sută de soli a trimis acesta la voievodul Moldovei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
stăvili înaintarea acesteia spre Suceava, de unde fugise chiar Doamna, la Hotin. „Deși în așteptarea turcilor la Dunăre - scrie Dlugosz - el (Ștefan) nu s-a înspăimântat, ci având o inimă de o vitejie uimitoare și de necrezut, vesel și neobosit, a năvălit fără frică asupra armatei tătarilor și a zdrobit-o și distrus-o cu mari pierderi. I-a urmărit apoi pe fugari cu atâta foc, încât a ucis mai mulți din fugă decât în luptă. Au fost cuprinși fugarii de o
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
am venit cu un cal”. Textul nu mai are nevoie de comentarii. Dezastrul oastei lui Eminek, produs de călăreții moldoveni, este evident. Peste acestea, adaogă el mai departe, în lipsa lui Mengli-Ghirai și a sa din Solhat, Ahmed, marele han, a năvălit în Perecop, a pus han al Crimeii pe Nur-Daulet, fratele lui Mengli-Ghirai, iar guvernator, în locul său, pe Gianibek (Zenebec). Unii istorici cred că pătrunderea lui Ahmed han în Perecop ar fi fost pusă la cale de Cazimir. Dar, intervenția marelui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
proiecte mărețe: înființarea unui seminar pentru formarea preoților catolici indigeni și un gimnaziu latino-german la Craiova, o episcopie catolică la Râmnicu-Vâlcea, etc. Dar aceste proiecte nu s-au mai putut realiza deoarece a izbucnit războiul ruso-austriac (în 1736). Austriecii au năvălit în Muntenia, au ocupat între alte localități și Târgoviște. Mai apoi, pe lângă foamete și boli, bieții oameni s-au trezit și cu turcii, care s-au năpustit distrugând totul, și, în stilul lor au pus foc peste tot. Multe biserici
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
e cât se poate de simplă, explică Oscar Commettant, călător prin Statele Unite: e de-ajuns ca o young lady, o fată tânără să farmece un tânăr domn, făcându-l apoi să-și piardă controlul. În acel moment, ca din întâmplare, năvălește tatăl, fratele sau soțul cochetei, care ajunge exact la țanc pentru a constata fapta ofensatoare. În această situație, dacă nu vrea să se vadă târât prin tribunale, amorezului prins în flagrant nu-i rămâne decât să o ia de soție
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
statuia aceea; și era albă în întuneric și am știut că n-am să pot niciodată vorbi despre ea. În urma mea au venit cei doi tineri tăcuți, au avut și ei noroc de un minut al lor și apoi au năvălit cei din autocare și a fost un vacarm îngrozitor. Au început să exclame ceva pe limba lor și să fotografieze, deși nu știu dacă este voie, dar oricum nu are importanță pentru că fotografia nu înseamnă nimic am mai văzut eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
iar gara mi se pare de-a dreptul ostilă. Aflu aproape îndată că peste cîteva minute sosește trenul de Geneva, ce număr are, la ce peron trage. Sunt doar în Elveția, informațiile sunt clare, precise și sigure. În apropierea mea năvălește un grup de bărbați de diferite vîrste, avînd în comun o deosebit de bună dispoziție. Se vede că sunt puțin băuți, că sunt prieteni, că vin de la chef. Singura siluetă feminină din întreaga gară este cea a unei fete înalte, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
vagon și dispare într-o secundă. Urc mai încet, încovoiată, sacul de călătorie mi se pare deodată nespus de greu. Îl las pe culoar și plec în căutarea unui compartiment liniștit, soarta scoțîndu-mi în cale tocmai pe cel în care năvăliseră cheflii de pe peron. Dacă-ți cauți prietena, să știi c-a plecat de aici! Slavă Domnului că s-a dus! Se așezase în fața mea. Drept în fața mea și zău că n-avea chiloți. Dacă vrei, rămîi cu noi, Doamnă. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
propriilor plete, copila țîșnește spre zare cu strigăte ascuțite, rotind amenințător urag-ul: Ih! Iih! Iiiih! Ihiiih! își cheamă caii din cele patru zări, se alătură lor, apoi ajunge să-i mîne din spate. Și herghelia se îndreaptă spre noi, puhoi, năvălind apocaliptic, ca-n vremea străbunului Gingis-Han, în valuri sure, negre, roaibe sau bălane, tropăind din copitele niciodată potcovite, nechezînd, cabrîndu-se, fremătînd... Și micuța urmașă a lui Ogodai-Han se oprește din galopul ei nebun, într-o cabrare spectaculoasă, cu părul răvășit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Rareori am fost atât de mulțumit că m-am întors acasă. Urmează zile și săptămâni de îngrijorare, lumea încep să-și facă provizii de alimente, panică etc. 10 octombrie 1968. Lumea a început să se liniștească, așa că, văzând că nu năvălește nimeni peste noi, m-am calmat și eu puțin. Toamna am fost pe la Breaza, pe la Brebu, am făcut 6 sau 7 studii în zece zile. Nu am fost liniștit, am stat mereu cu grija în gând ce vremuri! * Anul 1970
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
îi era imobilizata, iar în stânga ea nu avea mare putere. Observa o creangă plină de spini lângă tufiș, se aplecă și o ridică rapid ,proiectându-i-o individului în plină față de mai multe ori la rând. Sângele începuse să-i năvălească individului pe ochi, pe nas,pe obraji, arată exact ca o mască, dar el nu renunța nicidecum la pradă lui. Lăură îl lovi atunci puternic cu piciorul drept în testicule, el se ghemui de durere, dar tot nu-i dădu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
zise dl. Pogor, te rog să-mi dai o talancă. De oi sau de boi? întrebă evreul. Ba de boi, s-a grăbit dl.Pogor să răspundă”. După lectură, se trecea în sala în care masa era întinsă. Mai precis năvăleau în sala cu pricina „și se așezau după voie - după cum precizează Negruzzi. Nici un loc de onoare ori rezervat, nici o deosebire între junimiștii bătrâni și tineri, fundatori, Caracudă, Cei nouă, toți se așezau după placul lor unde voiau și cum voiau
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
mieu (II 4). Înfrântă, ea se întoarce la rolul de profeteasă și le anunță troienilor dezastrul iminent : Osânda vi-i aproape. Vă cer zeii cei morți./ Cei cari în adâncuri neîmpăcați pândesc,/ Vă cer și zeii cari în cer au năvălit [...] N-ajută nicio luptă și nicio rugăciune !/ Vai, vai întâia moarte acuma s-a rostit/ Vin toți după acela pe care-l soarbe marea (II 4). Strigătul ei este pentru compatrioți un semn al rătăcirii celei încercate de durerea de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prorociță, Kasandra, căreia stăpânul Phoibos i-a iscat porniri de nebunie. Hecuba se străduiește s-o împiedice pe fata ei să se poarte precum o bakchantă pradă delirului și reia analogia când Casandra țâșnește din cort cu torțe în mâini : năvălește către noi, ca o menadă rătăcită. Corifeul vrea să oprească dansul tinerei iraționale, gata să ajungă în tabăra dușmană : Fiica ta, regină, are mintea rătăcită. Nu poți s-o potolești ? Hecuba ar pune capăt elanului celei cuprinse de o smintită
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acesta. Cu toate că, în general, respectă fidel desfășurarea evenimentelor din cronica liviană, dramaturgul român apro fundează uneori prezentarea personajelor și în altă direcție decât cea sugerată de autorul antic. Astfel, Tullia, care și-a îndemnat odinioară soțul să-i ucidă tatăl, năvălește pe scenă cu înfățișare de nebună, chinuită de urlete doar de ea auzite și de viziunea unei femei uriașe, îmbrăcate în negru, cu părul atârnând ca niște șerpi, cu o mătură în mână (I, p. 35-37). Tulburarea consoartei lui Tarquinius
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
chinezească, cum behăie ironic: "Asta era deci măsura dumneavoastră?" "Du-te dracului!", zise ea fără să se întoarcă. Acum se află în mijlocul mulțimii. O tânără măslinie iese dintr-un butic și, răvășind totul în cale un veritabil ciclon fata asta! -, năvălește spre ea pulverizând un parfum care o face să tușească. Se clatină și își apără fața cu mâinile. Fata nu încetează să-și descarce revolverul olfactiv, râzând ca de o glumă bună: "Nu vă mișcați, sunteți ..." Agasanta făptură încearcă chiar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
identifice antisepticul cu care se spăla), Nastia nu inversa mai puțin ordinea priorităților. Sexul mai întâi, dragostea venea pe urmă, dacă venea. Și apoi, beția se prepară tehnic, chiar așa! Nu aștepți nici să-ți cadă din cer, nici să năvălească peste tine, n-are importanță de unde, n-are importanță cum, obligându-te să-i satisfaci imediat toate pretențiile. Firește, firește, dar locotenentul trăia încă, nu mă îndoiesc, pe un norișor ideal pe care o bunică, indolentă cu siguranță, fantastă cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]