2,274 matches
-
pe aici și nu vreau să o mai uit, păstrând la fel momentul fericirii sau necazul de lângă noi, în albumul familiei lăsat pe un raft prăfuit de timp și uitat de noi. Cu ajutorul cuvintelor îndrăznețe îmi aștern gândurile nespuse și neștiute, de cei ce mă vor, tresărindu-le inima de dor. Las totul moștenire la cei ce vor veni după ce voi pleca în zbor în lunga mea călătorie cu gândul să expun lucrările pe simezele de la Sfântul Petru, din pridvor. La
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fără să te afli „în conștiința maselor largi“. E, întradevăr, mai greu pentru creatorii de artă - având în vedere că un ingredient de bază în constituția acestora este orgoliul -, dar nu imposibil. Poți să creezi foarte bine în cămăruța ta, neștiut de nimeni (sau cel mult de un grup restrâns de prieteni), și să ai astfel acces la ceea ce se numește „lumea spiritului“. Poți fi un funcționar amărât care după orele de program se dedică înfrigurat scrisului și care, în floarea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
copii. În 1974 a publicat impresii de călătorie în volumul Ochii și lumea (1974, Iași, Editura Junimea), care dezvăluie două fațete inedite ale dramaturgului, acelea de grafician și de om de artă pasionat. A mai publicat un volum de memorialistică Neștiuta strălucire (Iași, f.a.) Dincolo de activitatea de creație, scriitorul Andi Andrieș a fost un om al cetății culturale, în care s-a manifestat ca om activ și de inițiativă. Era un mare iubitor și colecționar de artă. A fost membru fondator
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
multe ori spunând: ,,Ești o proastă, o momâie, o vacă!” Cuvintele acestea aveau să cântărească cel mai greu în decizia ei. Avea de gând să pună capăt acestei relații, definitiv și irevocabil. Ah! Dar cine poate prevesti viitorul? ,, Câte spații neștiute ai de străbătut, câte întorsături are viața, de câte ori aceasta te poate ridica și coborî, câte cărări trebuie să străbați ca să ajungi la drumul mare?”, se întreba ea ascunzându-și ochii triști și negri sub pleoape. Dacă i-ar fi păsat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
câmpii? - Voiam să-ți spun că atâtea stele sunt pe cer, câte suflete fără pereche există pe pământ! O stea care sclipește de acolo de sus, din oceanul de deasupra noastră, este sufletul meu chinuit. Cine știe în ce colț neștiut se află? Mi-am chinuit tinerețea și existența alături de tine și am pierdut de fiecare dată. N-am reușit să te cunosc. Cine ești tu de fapt?! De ce urăști atât de mult femeile? Am înțeles că fosta ta soție te-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bruma de liniște de care avea nevoie. Nu era nevoie decât de o scânteie ca întreaga scenă să atingă punctul culminant. Iubirea care o încoronase, acum o crucifica. Valentin își pierduse de mult...statutul de soț. Laturile lui ascunse și neștiute de nimeni o răniseră mult și foarte des. Dragostea își făurește singură moneda ei. Ea nu stă în acel metal de pe deget, sau într-o bucată de hârtie, care nu face decât să îți schimbe un statut, ca apoi, să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
jupuiască pomul de flori. De ce vă uitați așa la mine?! se miră el. Să las florile aici, pe crengi?! Nu... Chiar moș Toader, ba și tehnicianul, spune că soarta florilor e să aducă fericire celor care le primesc. Altfel, aici, neștiute de nimeni, ar înflori, s-ar ofili și s-ar scutura. Vreți să vă dau și dumneavoastră o cutiuță? Nu, Tomiță, mulțumesc, n-am ce face cu ea. Aș ține-o toată ziua în buzunar. Poate, la plecare. Eu sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi spus că am să pot supraviețui despărțirii și tuturor acestor chinuri de negrăit?“ Fii tare și demnă, ține fruntea sus, căci nu m am abătut nici de la demnitatea, nici de la mândria celor de la Crușeț, oricât de modești și de neștiuți ar fi ei. Iubește-mă și scrie-mi mereu cărți poștale, chiar dacă nu răspunzi la cele două oficiale ale mele. Scrie-mi, totuși, o scrisoare în care să-mi spui că ai rămas fiindcă iubești pe cineva și pentru studiile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de mâncare, timp în care îi povestesc evenimentele din seara anterioară și din timpul nopții. Nu se miră apropos de ego-ul lui Jorge și adăuga că plantele dintotdeauna au avut grijă de noi și ne-au protejat; sunt aliații noștri neștiuți și fideli. Un gând pasager îmi trece rapid prin minte și mă amuză: conversăm normal despre ceva ce pare anormal. Oricare dintre amicii mei din Anglia ar fi convinși că mi-am pierdut „uzul rațiunii” dacă ar auzi un fragmențel
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și-n Dogville, pare a fi aceea de a demonstra o teoremă-șoc despre natura umană. Teorema din Dogville era ceva de genul ăsta : dacă o comunitate va avea la mîna ei o persoană perfect victimizabilă întru totul neajutorată, întru totul neștiută, întru totul dependentă de mila străinilor , comunitatea respectivă o va victimiza negreșit. Teorema de aici ar suna cam așa : dacă-i faci pe niște oameni să creadă că toate porcăriile pe care le suportă sînt dictate de la distanță de o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
hotărât să-mi dedic timpul liber celor marginalizați de societate. Deoarece eram și sunt convins că fiecare om are dreptul la demnitate, am considerat că aceasta este o obligație morală față de toți cei pe care societatea îi lasă să moară neștiuți de nimeni și fără demnitate. Împreună cu fratele pastor Vali Bădescu și alți 6 voluntari din zona Ploiești, am ajuns în deșertul Kalahari. Aici am găsit oamenii boșimani... De fapt, este mult spus ,,oameni”! Ca să ajungi la ei ai nevoie de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
largă decât aceea a criticii literare. Prin urmare, ce înseamnă în contextul receptării operei lui Caragiale „simț enorm și văz monstruos” ? Să ne imaginăm o lunetă ! La un capăt lucrurile sunt minuscule, ființele au devenit insignifiante, pixelii unei existențe discrete, neștiute. Totul în lumea de la acest capăt al lunetei devine o pledoarie pentru „insuportabila ușurătate a ființei”, pentru mediocritate, pentru omul fără însușiri. La celălalt capăt al lunetei cele mai mici detalii sunt deodată exhibate, astfel încât le putem vedea structura internă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
curajos În New Haven. Mi-a propus să montez acolo Sonata spectrelor de Strindberg. Regiunile Întunecoase ale subconștientului sunt la greci aduse la suprafață prin imagini clare, care odată recunoscute și Înțelese ne ajută să găsim un echilibru sănătos cu neștiutul din noi. Prin contrast, Strindberg pare să ne lase Într-un dezechilibru nerezolvat, În mijlocul tenebrelor. Citind piesele lui Strindberg, rămâneam cu un sentiment tulburător, neplăcut. Mă Întrebam de ce e nevoie să trimitem de pe scenă mesaje pline de otravă, să umplem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vieții. Drama unui om, drama unei umanități. Conflictul lui Ștefan cu sine; conflictul lui cu lumea, conflictul lui cu destinul. Câmpul de bătălie nu este numai exterior, ci și în conflicte interioare, în adâncul sufletelor unde se dau bătălii tăcute, neștiute, dar nu mai puțin devastatoare, care, uneori, le depășesc chiar pe cele exterioare. Eroii meditează, își pun întrebări, caută răspunsuri la problemele existențiale, care sunt ale lor, dar nu mai puțin și ale noastre: în acest sens, "Patimile" devine un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țintesc în mine. Ochii în patru, Alexandre! Otrava în vin, e dulce... Lovitura de pumnal pe la spate e fulgerătoare, ca mușcătura de viperă... Orice aprod, orice cămăraș, pentru o pungă de galbeni, poate curma și viața unui Cezar. Vrăjmașul dinlăuntru, neștiut, e mai periculos, că mușcă pândiș, ca vipera. Junghiul zi și noapte tovarăș credincios să-ți fie! Și ochii în patru... Ai grijă de tine, mânzule... Să cuteze numai! se grozăvește Alexandru. Ștefan își scoate pumnalul de la brâu: Mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
străfulgeră un gând. O săgeată rătăcită în bătălie din spate. Nu se știe de cine slobozită, nu se știe de unde, propune Alexa. Nu... nu... Și-aiasta-i încă cu primejdie. Sângele mânjește, lasă urme. Lovitura trebuie să vină pe furiș, tăcută, nevăzută, neștiută, fulgerătoare, ca mușcătura de năpârcă mortală. Un praf, un prăfuleț cât o buburuză, o înghițitură strecurată... Am cercat-o: a doborât un taur. Otrava! Câte capete încoronate n-au fost trimise în iad cu un prăfuleț cât o gânganie... Sfântă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vin!! strigă din nou și deschide ochii. Vin!!... Ce spui?! strigă Ștefan înnebunit. Vin?!?! Chiar vin?!?!... se aprinde el, dar brusc se întunecă și glasul se stinge. De unde știi? Haida-de, Sihastre! Păi nu spuneai că n-ai a face cu "Neștiutele Cărări"?... Au ești "profet mincinos"? Daniil zâmbește cu îngăduință: De unde știu?... Știu! Vor buciuma! Când ai trăit mult, vezi și nevăzutul cu ochii minții... Ștefan, muncit, frământat: Nu știu ce să cred... Aș vrea să te cred. "Oaste de strânsură"... Oricum, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și foamea, la fel, ceva a despărțit temporar cuplul. Îndemnat de o pornire rea, bărbatul pleacă, respingând brutal rugămințile femeii. Apoi, nemaiștiind nimic de ea (și de copilul lor), regretă. Urmează căutarea, speranța regăsirii, așteptarea zadarnică, rătăcirea istovitoare pe drumuri neștiute, ajungerea într-un loc unde e ademenit să intre ca să se odihnească și să se restaureze. Când, în sfârșit, femeia Marie Madeleine, ̀ împreună cu fetița, Marthe, ajung la poarta acelui loc (mănăstire ? închisoare ? falanster ?), ele nu pot intra, el, Jean
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din viața mea în care n-am simțit nevoia să dorm. Și pe front, în linia I-a tot am ațipit. Pe un coridor, în incinta gării, cânta la fluier un moșneag, cu părul și barba complet albe. Un artist neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat în zdrențe. Purta pe obraz și pe frunte urmele învechitei mizerii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
eseu despre Libertățile poetice. Până la mine, nimeni nu s-a gândit s-o traducă și s-o publice. 27 februarie. Am visat că un copil mă amenința cu un cuțit, nereușind să mă atingă. O amenințare din exterior? Dușmanii mei neștiuți? În J.-J. Rousseau (Les rêveries du promeneur solitaire) există sfatul de a nu lupta cu dușmanii, ci mai degrabă a-i folosi, după sfatul înțelept al lui Plutarh. Cum să-i folosim pe dușmanii noștri e o mare artă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
comunității. Mi se strecura în suflet o teamă bolnavă, altceva decât teama din tranșee, o teamă amplificată poate și de oboseala atâtor zadarnice speranțe. Intrasem cu tot cu viața și sărăcia noastră într-o mlaștină unde pașii se înfundau în neștiut până la dispariție. Am intrat. Stătea lipit de tocul ferestrei bătând cu un singur deget în clapa lemnului. Un minut-trei. Afară mașina, aceeași mașină sau una asemănătoare cu cele care, sub perdeaua nopții se opreau în porți stârnind disperarea. - De ce nu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
au promis cu superlativele cele mai frumoase, dar odată ce și-au văzut boii la car, au uitat de promisiuni, ocupându-se de răfuieli, recompensări pentru cei ce-au sprijinit direct și indirect succesul partidului respectiv, afaceri personale, ca multe altele neștiute de românii de rând, dar care încet și sigur au rămas fără serviciu, ajungând șomeri. Pentru ca afacerile a celor de la putere să prospere și să aducă venituri de milioane și miliarde de lei, mulțimea flămândă a fost îmbătată cu apă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
au promis cu superlativele cele mai frumoase, dar odată ce și-au văzut boii la car, au uitat de promisiuni, ocupându-se de răfuieli, recompensări pentru cei ce-au sprijinit direct și indirect succesul partidului respectiv, afaceri personale, ca multe altele neștiute de românii de rând, dar care încet și sigur au rămas fără serviciu, ajungând șomeri. Pentru ca afacerile a celor de la putere să prospere și să aducă venituri de milioane și miliarde de lei, mulțimea flămândă a fost îmbătată cu apă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
s-a desfășurat într-o perioadă bogată pînă la exces în evenimente deosebite, dintre care unele au provocat mari zdruncinări, cea dintîi cauză a catastrofelor ce s-au abătut astăzi asupra lumii. Fiindu-mi dat norocul să adun anumite informații neștiute pînă acum de public și unele declarații venind din partea unor personaje de vază capete de afiș fie-mi permis să sper că cititorul va găsi o oarecare plăcere urmărindu-mă pe drumul străbătut prin hățișul acestor amintiri. Starea actuală a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
existam decât ca un nume - greu de rostit - pe coperta unei cărți... Recunosc că nu eram animat de ambiția de personaj schillerian a lui Cioran care se simțea prea mare într-o țară prea mică! Țară mică și o limbă neștiută de nimeni. Dar e mai complicat. Mie, orice s-ar spune, mi se pare româna mai puțin uzată decât franceza și, deși nu sunt ceea ce se cheamă un stilist, mă simt mai bine când scriu în românește. În ciuda faptului că
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]