2,311 matches
-
naivi de la noi chiar cred că asemenea declarații sunt sincere. În realitate, sunt declarații de circumstanță care ascund un adevăr dureros pentru noi. Iar acesta este că majoritatea celor de la Bruxelles, dar și din alte părți, sunt pur și simplu nedumeriți și nu înțeleg cum este posibil ca România să devină un cazan politic în fierbere la doar două luni după aderarea la UE. Care este cauza care face ca într-o țară cu o atât de mare majoritate proeuropeană, cu
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
mâța-n sac, faci ciocu’ mic, că trebuie să se pronunțe justiția. Da’ la mine nu... |la zice că m-a văzut, ălălalt îmi bagă nu știu ce dracu’ în buzunar și m-ați și scos vinovat! Cel numit Cornel interveni, ușor nedumerit: — Are și omul dreptate. Dacă zice că e prezumție de nevinovăție, ce ne băgarăm noi? Lasă să se frece el cu judecătorii acolo... Așa-i, dom’le, așa-i! sări repede Aurică. Tot respectul! Uite, dom’ comisar, se întoarse el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Ar putea oare un erou privi liniștit cum i se răpește în moarte logodnica ? ! - II 2). Atitudinea lui e explicabilă o dată ce, așa cum remarcă Ifigenia, eroul nu poate înțelege o biruință care se desăvârșește prin moarte. Ahile e cu atât mai nedumerit de faptul că fata refuză fericirea terestră cu cât își dă seama că ea îi împărtășește iubirea (De ce-mi tulburi bucuria vorbind în neștire despre o lume care nu e a noastră ?... Nerostite fericiri ne așteaptă aici) și imploră
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din Paris, le spun: - Dragii mei domni, nu reușiți să faceți mare lucru pentru suflete, pentru că nu aparțineți secolului vostru; sunteți mereu în trecut; ne vorbiți mereu de Betleem, de Nazaret, de Calvar; toate acestea sunt foarte îndepărtate! - Mă privesc nedumeriți și atunci reiau: Hei bine! Se spune că trecutul conduce spre prezent, dar deseori se întâmplă să pierdem calea. Domnul nostru nu mai stă în iesle și nici pe cruce; de ce nu-L arătați sufletelor acolo unde este El: în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
fără să jignească sau să abuzeze pe puterea oferită de poziția de cadru didactic. Într-o lume în care ierarhiile erau bine stabilite de orânduirea comunistă, la ora dumnealui "era democrație". Așa spunea el, "stâlpul reacțiunii"', iar noi ne uitam nedumeriți unii la alții în timp ce "bomba care a dărâmat Kremlinul" se rezolva cu atâta naturalețe la tablă, iar "rezerva antitanc" ne scotea pe fiecare din bucluc. „Problemele nu erau sănătoase la minte“, iar amenințarea "vezi că-ți vâr creta pe gât
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
că pe mine nu m-a strigat doamna învățătoare și ridicându-se neîntrebat a zis cu voce tare: Cu ea cum rămâne? Și m-a arătat cu degețelele lui mici. Atunci, abia am fost observată și întrebată cum mă numesc. Nedumerită învățătoarea s-a dus la secretariat să verifice dacă sunt înscrisă la școală cu acte. Venind în clasă mi-a zis că sunt prea mică pentru școală și că trebuie să mai aștept... doar un an mai precis și voi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
început să se întețească și chiar un strat de brumă se așează pe iarbă, tot mai des, sus în văzduh se observau stoluri de păsări. Ele plecau spre ținuturi mai calde, având de străbătut un drum lung și anevoios. Eram nedumerită că, sub streașina noastră, rândunica încă mai era lângă pui. Tata, observând-o, a zis, mai mult pentru sine: Oare, când ne va părăsi rândunica noastră? Apoi, deodată văzu cum mama își chemă puișorii, îi îndrumă să se așeze în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mână și-am fugit cu ea acasă. Nu m-am oprit până-n bucătărie. Ai mei, tocmai serveau prânzul. Am pus chiroșca pe o farfurie de pe masă și le-am zis: Mâncați o chiroșcă de orz, cu crănțăneală! M-au privit nedumeriți și m-au întrebat de unde am luat-o. Le-am spus toată povestea și s-au arătat c-au înțeles-o. N-am putut să uit acele vremuri și-mi stăruie și acum destul de vii în minte. "Cine-și uită
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
clopote. Aurel era mai sprinten, Gheorghe bun de gură și toți trei am reușit să-l lămurim. Doamne, când a început să tragă clopotele cele mari, am crezut că ne-asurzește! Ne-am dus mâinile la urechi și ne holbam nedumeriți unul la altul. Abia așteptam să înceteze, Gheorghe, fiind mai mare, a încercat și el să le tragă, prinzând destul de repede secretul lor. Eu cu Aurel nu ne am încumetat. Ne era de-ajuns că le-am auzit atât de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
noastre. Asakusa Sâmbătă, 23. 08. 2008 Este ziua de naștere a lui Alex. Așa că m-am trezit de dimineață, m-am făcut frumoasă, apoi am coborât la micul dejun. Băieții, Alex și Dragoș, au observat schimbarea și m-au privit nedumeriți. Le-am spus că m-am făcut frumoasă pentru aniversarea lui Alex, căruia i-am urat mulți ani, fericiți. Surprins, Alex mă privește, întrebător, cu imenșii săi ochi albaștri în care se scaldă stelele. Da, da! Zic eu! Te-am
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
foarte clar. Pe parcursul timpului, din când în când, copiii mi-au reproșat severitatea din perioada copilăriei lor, așa că am considerat că a sosit clipa „noului început”. Clipa de grație pentru mine! Avându-l ca martor pe Shinya, care ne privea nedumerit (cunoaște doar câteva cuvinte românești), am cerut iertare copiilor mei, zicându-le: Îmi reproșați multe lucruri din timpul copilăriei și adolescenței voastre și nu e prima oară când o faceți. Lăsați trecutul! Dacă voi considerați că v-am greșit, îmi
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dosul mâinii peste gură. Aplecată ușor deasupra capului meu mi-a șoptit la ureche: Nesimțitule! Scena s-a consumat rapid. Gestul mamei, aplecată asupra creștetului meu, a fost considerat drept unul de tandrețe, de ocrotire. Eu, însă, înțepenisem. Eram consternat, nedumerit și revoltat. O singură întrebare scurtă îmi vâjâia prin creier: De ce? De ce? Ce se întâmplase? Unde am greșit? Eu doar îl avertizasem pe fratele meu că, în imediata apropiere a sicriului, era o zonă periculoasă. Prin urmare, eram convins că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ad-hoc, am împuns cu vârful la baza bobului infim. Nimic. După mai multe încercări neizbutite, minuscula excrescență a fost dislocată, iar în locul ei a rămas un gol de mărimea unei gămălii de chibrit. Acum Maica Domnului se uita la mine nedumerită și îndurerată, vrând să mă întrebe cu ce greșise față de mine, de ce am schilodit-o și am lăsat-o fără un ochi? De ce i-am sluțit și i-am desfigurat chipul? Pruncul se strânsese și mai mult la pieptul Mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în râșnița dinților mei, undeva, în niște celule decrepite, senzația campestră a melanjului dintre cele două alimente, ca o reminiscență aluvionară a unor clipe din viața mea păcătoasă, trecătoare și inutilă. Și mă întreb acum, la apusul existenței mele ticăloase, nedumerit și înfricoșat: Unde am greșit, Doamne? Și cu ce? Când? Eram șase copii nevinovați, lipsiți de apărare, ca puii de prepeliță ai lui Brătescu-Voinești, alături de mama, cuprinsă de groază la gândul că ni s-ar putea întâmpla ceva și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
despre furculiță... ei nu aveau nicio treabă cu așa ceva!... Finlandezul, când am făcut cunoștință, de vreo trei ori mi-a repetat numele. N-am reușit să înțeleg nimic din înșiruirea aia imposibilă de consoane, așa că, în final, am scăpat un nedumerit: - Da... am înțeles! - dar emisesem o mică și nevinovată minciună. Superficial, l-am categorisit ca fiind o ființă rece - Popor nordic, mi-am zis în sinea mea - ne zâmbeam și... cam la atât se reducea conversația noastră. Mama însă, ne-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
e ceva care să mă deranjeze, doar că... Mă gândeam... Adică... Pfff, oftează el tot mai îngându- rat. Aș fi vrut să încerc ceva nou. Ceva nou, ce ? — Aș vrea să abordez cântecul francez de acum. — Tangouri ? ! au sărit amândoi, nedumeriți. — Tangourile, exact ! Tangouri, romanțe, da ! Melodiile care îți fac până și sufletul să tremure de bucurie. — Înțelegeam dacă ne spuneai de jazz, dar tango, amice ? Nu e de parcă nu s-a mai încercat, nu prea a prins valul la noi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și puțin prea mari, căci slăbise îngrozitor, care se chinuia pentru câteva melodii, ducându-și tot mai des batista la gură pentru a tuși și uneori a scuipa și sânge. Când decadența după ani de glorie a început, Cristian Vasile nedumerit a crezut că-i o glumă. Dar nu era decât realitatea vie. Prietenii de chefuri, de localuri, nu-l mai căutau și nici angajamentele. Nici chiar pentru plăci nu mai era solicitat. Glasul generos începuse să se stingă, urmarea alcoolului
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu cu „mulțimea”, ci cu „imaginea” ce i s-a oferit mulțimii despre el. Această „mulțime” - de colegi, dar și cei străini, „indiferenți” și care nu pot trăi cu o „enigmă umană”, cu un „revoltat”, cu cineva care „nu Înțelege” - nedumerită, de fapt Înfometată, neliniștită de orice „strică” desenul previzibil și dinainte comandat al ordinii sociale și al tipului de reacție pe care „cetățeanul” trebuie să-l „respecte”, trebuia „hrănită”, nu-i așa, astâmpărată, la rigoare adusă la ordine: să nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
criticii de vârf ai generației mele și ai momentului; fiecăruia dintre opurile citate i s-au adus critici negative, radicale - evident, se sublinia mereu „talentul” autorului sau capacitatea sa de a creiona personaje memorabile! -, iar până la urmă, autorul, confuz, parțial nedumerit, dar și, Încă o dată, singur În brațe cu „noile” sale idei sau obsesii, a conchis că, ce să-i faci, „drumurile noastre” se pare că se vor despărți!... Iar faptul că trei dintre titlurile sale romanești, publicate la Paris Într-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prea avut probleme cu melcii pe-aici. Stăteam acolo, zgâindu-mă la grădinar. - Prea mare pentru o râmă, hm? am oftat eu. Asta chiar îi pune capac. Foarte încurajator. Grădinarul se ridică în picioare, privirea fiindu-i acaparată de brazdă, nedumerit. - Și miroase ciudat... - Poți să mă scapi de ea? am întrebat, întrerupându-l. - E foarte ciudat... mormăi el, ca și tine, mă înștiință expresia feței lui. Poate e câinele ăla care vă face atâtea necazuri. Dădu din umeri, neputincios. - Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se puteau vedea niște pete uriașe, unde vopseau albă se cojise, lăsând la iveală stucatura roz de dedesubt. Omar ținea în mână un pahar de cafea cu gheață de la Starbucks și cu ochelarii de soare împinși pe frunte, părea total nedumerit. Prima impresie era că vopseau se cojea la întâmplare (să fi fost oare zgomotele pe care le auzise Robby în toiul nopții?), dar cu cât te uitai mai mult la petele circulare, cu atât mai mult începeau să apară ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
plină de spume, și s-a avântat din nou asupra noastră. Când m-am întors mi-a căzut lanterna, făcându-l pe Robby să strige alarmat. Am ridicat lanterna și am îndreptat-o spre arătare, care s-a oprit - aparent nedumerită. Afară, lătratul lui Victor devenise isteric. Arătarea s-a repezit din nou spre noi. Și atunci iar mi-a scăpat lanterna. Becul s-a spart, înecându-ne în întuneric, în timp ce arătarea venea peste noi. Am înhățat mâna transpirată a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
le Dimitriu, Am primit cu plăcere urările Dv. cu ocazia Anului Nou 1980 pentru care vă mulțumesc. Asemenea vă doresc Dv. și familiei ani mulți, plini de sănătate și mulțumire. Cât privește (...) cataloagele sucevene În care figurează fratele meu, sunt nedumerită. Activitatea fratelui meu și-a desfășurat-o În Fălticeni, ca fiu al acestui oraș, și Fălticenii trebuie să-i recunoască, sau nu, această calitate. Vă rog să mă iertați dacă pun problema greșit . Încă o dată, „La mulți ani”. Cu stimă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
anonimat. Nu lipsește concertul de salut al gazdelor - un ansamblu folcloric multietnic de copii, care cântă în mai multe limbi. Observ cum scriitorii gruzini tresaltă la ritmuri caucaziene. Urmează „Kalinka”: scriitoarea din Kaliningrad, Valentina Soloviova, întotdeauna binedispusă, exultă; balticii privesc nedumeriți, vădit surprinși să audă aici, în nordul Franței, melodii patriotice sovietice. Andrei Bodiu ne zâmbește cu înțeles, iar eu cu Vitalie comentăm malițios spectacolul sub privirile stupefiate ale lui Nicolae Prelipceanu, care spune ceva cu năduf, excedat și el de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am trăit-o, și atunci are o replică instinctuală de respingere - No, I can’t believe, I can’t imagine!. Și Andrei Bodiu a avut mari probleme când a încercat să dea un scurt telefon la Brașov. Când e surprins, nedumerit sau derutat de ceva, Andrei te privește intens și tace... Mergem la o expoziție de tipărituri și cărți vechi. Obișnuita cuvântare introductivă, interminabilă, cu traduceri în engleză și franceză, deși nu este nevoie de așa ceva - toate exponatele au comentarii bilingve
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]