2,425 matches
-
sunt mi-am zis Oamenii de la Intervenții! Am alergat Într-un suflet să deschid. Era domnișoara bătrână Paulina. Era Cap de pește-sabie. Era Urâtoteca, Aschimodia! Mă privi umed (ca de fiecare dată), cu fața ei osoasă, scursă Într-un nas nefiresc, și-mi ceru, cu o voce nesigură, "nițică sare" și "nițeluș griș pentru găluște". Iam spus foarte politicos că nu am decât sare, moment În care femeia a Încercat să intre peste mine, În casă, ca și cum eu i-aș fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Și am făcut-o Într-un mod barbar, Încercând să i-l smulg hoțește (așa procedam câteodată, când el Întârzia, mai mult din glumă, să-mi dea vreun lucru râvnit de mine). Milu, Însă, și-a retras mâna cu o nefirească iuțeală, m-a săgetat cu privirea (o priviri străină mie până atunci), spunându-mi cu o voce dură, pe care nu i-o știam: cere-mi orice, domnule, dar inelul ăsta nu pot să ți-l dau sub nici un chip
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
clădiri cu obloane mari, se aude o voce de bărbat strigând interminabil “Ma-ri-ciii-caa...Ma-ri-cicaaaaa...” Lumina puternică a amiezii Îmi conturează umbra foarte clar, proiectând-o viu pe asfaltul Încins al trotuarului. E de un negru foarte Întunecat, aproape ireal. Consistența nefirească a umbrei mele mă derutează pentru Început, dar mă și provoacă. Sar de pe un picior pe altul, ridic și cobor mâna cu repeziciune, Însă umbra, lipsită de originalitate, mă copiază Întocmai. Țopăi ca un ied, mă scălâmbăi, desfac dintr-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un anume fel - pe spate, cu capul atârnându-i Într-o parte și cu un picior Îndoit. Din tot trupul se ridicau lumânări strâmbe de fum. Dumnezeule, cred că e un... Înger!, rosti Pistruiatul sugrumat, surprins de propria-i voce, nefiresc de schimbată. Am văzut unul asemănător În cartea de rugăciuni a bunicii, dar n-am știut că... S-a atins de fire, șopti Goanță tulburat, privind Înmărmurit, Înroșit de emoție și cu gușița umflată. Libelula s-a apropiat Încet-Încet și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-ți recunoști propriile mâini sau chip. Uite ce e, știu că Richard, soțul meu, nu are cum să știe dacă lui Emily Îi place broccoli sau nu, dar acest lucru e firesc. Faptul că o mamă nu știe asta e nefiresc... — Chiar așa, spune judecătorul notând cuvintele „nefiresc“ și „mamă“ și subliniindu-le. Bineînțeles, se grăbește să spună femeia, temându-se să nu fi spus deja prea multe, bineînțeles că nu vreau să-mi răsfăț copiii. O vedem că se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ce e, știu că Richard, soțul meu, nu are cum să știe dacă lui Emily Îi place broccoli sau nu, dar acest lucru e firesc. Faptul că o mamă nu știe asta e nefiresc... — Chiar așa, spune judecătorul notând cuvintele „nefiresc“ și „mamă“ și subliniindu-le. Bineînțeles, se grăbește să spună femeia, temându-se să nu fi spus deja prea multe, bineînțeles că nu vreau să-mi răsfăț copiii. O vedem că se oprește din vorbit. Pare să se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
autohtone ale așa numitei dictaturi muncitorești. O condamnare pe motive politice era inevitabilă. Oamenii marii așezări rurale, localitate a cărei importanță, În noile condiții, crescuse brusc, Începură să arunce cu vorbe grele În familia Ochenoaiei. Erau Înfierate legăturile și combinațiile nefirești dintre membrii familiei precum și trecerea cu vederea și adoptarea unei atitudini permisive față de „chiaburii” locului, deveniți dușmani ai poporului, care sug sângele celor cinstiți și sărmani, exploatându-le forța de muncă, despre o Înavuțire suspectă În raport cu câștigul și veniturile familiei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Ochenoaia Își trezi cu delicatețe, Îngrijorare și cu teamă nepotul, Își luă sacoșa cu micul lor bagaj și nepotul de mânuță pentru a coborî din tren. În gara Itești nici țipenie de om, noaptea era fără lună, Întunericul și liniștea nefirească dar mai ales o umbră, imaginară sau aievea, care semănă la contur cu „ganu’” din tren o făcu pe viteaza Ochenoaie să intre În panică, să sufle din ce În ce mai greu, să ocolească pe după clădirile micuței halte de cale ferată, cu gândul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
to’mai deseară pe noapte! Ț-am făgăduit să te nvăț ceva și vreau să-mi țin ...cuvântul! Vrei? O amețeală ciudată puse stăpânire pe Va și nu-și putea explica din ce cauză dârdâia emoționat, În timp ce inima Îi galopa nefiresc. Din mulțimea sentimentelor contradictorii care Îl Încercau cu intensități diferite, au Învins la modul strict natural și firesc cel al setei de cunoaștere și teama de necunoscut, chemarea pentru toți și pentru toate cele care compun imensitatea lumii vii: Vreau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spus toate vorbele urâte nespuse la timpul lor, Va a fost Împins de Maricuța de pe prispa Înaltă, așa fără preaviz, băiatul s-a lovit rău-rău, Victor a aplicat o palmă de jandarm pe fața roșie de furie, femeia a țipat nefiresc de lung și acut de durere și de neputință, a venit un milițian care a oferit două variante inconvenabile: Partea asta de sat este sectorul meu și eu am nevoie de liniște! Vă potoliți sau vă iau la post și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
amoroase. Excepțiile nu vor face, desigur, decât să Întărească regula. Ne referim cu precădere la scriitorii-artiști homosexuali care aleg, la un moment dat al carierei lor, boema. Ce se cuvine Însă reținut la capătul acestor constatări e că, oricât de nefiresc, de contradictoriu ar părea, mulți dintre scriitorii dandy frecventează fascinați mediile boeme sau sunt, mai ales În prima tinerețe, boemi de-a dreptul. Cafenelele „Momus” sau „Tabourey”, bordelurile, camerele sordide de hotel, birturile și restaurantele de mâna a doua, atelierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În atitudinea lui, ea nu descoperea nici dorul de țară, nici imaginea greutăților vieții de pribeag. Pentru ea, tata încetase a mai fi el însuși din ziua când plecase Warda, iar întoarcerea concubinei nu schimbase nimic. Ochii aceia absenți, vocea nefirească, atracția spre țara rumilor, obsesiile care-l făceau să acționeze fără brumă de înțelepciune, toate lăsau să se creadă că Mohamed era sub efectul unei vrăji. Ea ținea să-l descătușeze, chiar de avea să-i ia la rând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
jur, spuse Uri, care examina apartamentul ca și cum ar fi fost locul unde se turnase un film. —Uită-te cu atenție. Spune-ne dacă observi ceva neobișnuit, ceva care nu e la locul lui. Orice. Maggie nu remarca nimic: locul era nefiresc de ordonat. Impecabil era cuvântul corect. Cu gândul la succesul avut la casa Guttman, îl întrebă pe Eyal unde lucrează tatăl său. El îi arătă biroul din colțul camerei de zi și se duse să verifice dormitorul. —Hey, Eyal, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aruncat nemulțumit privirea pe ceasul de la bordul mașinii și iritarea mea a virat subit În stupefacție: arăta exact aceeași oră! Am strivit Între dinți un neacademic ei, drăcia dracului și am respirat adânc, silindu-mă să mă desprind din moleșeala nefirească pe care nici măcar revelația perplexă că dormisem buștean peste patru ceasuri nu izbutea s-o risipească pe deplin. Taciturnul conducea impasibil, dar Îmi supraveghea atent, cu ochii lui ca o imensitate verde, fiecare mișcare În oglinda retrovizoare din interior. Ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
uralele mele lăuntrice de satisfacție ușurată. Ochii, cei dintâi, i-au redevenit mobili și funcționali, i-a rotit prin Încăpere ca și când s-ar fi aflat pentru prima oară acolo și Încerca să se familiarizeze cu ambientul. A coborât mâna atârnândă nefiresc În aer și s-a lăsat obosit pe spătarul fotoliului. Simțeam aproape fizic cum oasele și articulațiile i se desțepenesc lent, iar relaxarea Îi irigă treptat corpul și Îi Încurajam caraghios În gând Întoarcerea la viață: hai, băiețică, hai, copăcel-copăcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
O explozie uriașă a zguduit Centrul. Am simțit o arsură În piciorul stâng, apoi mi-am pierdut cunoștința. 39 În salon s-a așternut o liniște pâcloasă și tremurătoare. Adam Adam nu făcea nici o mișcare, Încremenise aplecat Într-o poziție nefirească, prizonier, parcă, al amintirilor lui tenebroase. M-am temut că i s-a făcut iarăși rău și cred că nu eram departe de adevăr. A găsit forța să se remonteze pentru un timp scurt, a apăsat butonul soneriei prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zeilor și într-o lume desăvârșită (pentru că abia a luat naștere) corespunde nostalgiei stării paradiziace. Această dorință a omului religios de a se întoarce periodic înapoi, strădania lui de a retrăi o situație mitică, cea de la începuturi, ar putea părea nefirești și umilitoare în concepția modernă. Această nostalgie duce inevitabil la repetarea neîncetată a unui număr limitat de gesturi și de comportamente. Se poate spune chiar, până la un anumit punct, că omul religios, mai ales cel din societățile "primitive", este prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
frumoșii stâlpi și aerul acela de tainică și smerită măreție din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum, a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau să-l tragă într-o parte, după cum icneau sub chingile cu care erau încinși. Au văzut că-i urmăream. Unul, masiv, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Sunt capcane mult mai ademenitoare, pe care mi le deschide coborârea și în care mă las de bunăvoie prins. Am plecat de la Bibliotecă buimăcit, dezorientat. Am rătăcit pe străzile din jurul Cișmigiului, m-am lăsat jucat de această lumină a dimineții nefirești de blânde pentru un miez de iarnă, fără zăpadă. Am privit vârfurile plopilor aureolați de un aur mătăsos. Am mers fără gând până am ajuns aici, la „Colombo“. Cafeneaua de demult e acum o mizeră cofetărie. Nu mă interesează asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mine. Mi-am luat geamantanele și am plecat... 19tc "19" Biblioteca, acum, când scriu aceste rânduri, mi-a dat și această putere de a le scrie. Ester m-a făcut să trăiesc, aproape trei ani, alături de ea minunea dragostei libere, nefirească aproape în libertatea ei. Nu m-a făcut totuși să-mi înfrâng moștenirea cu care am venit spre ea. Știam că va izbucni cândva, știam că nu eram pregătit pentru ea. Biblioteca, abia, m-a făcut liber. Fără anumite lecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta cu Ofsted, văd ce obosită e. Mereu se duce sus în camera ei, să se consume stând întinsă cu durerile ei de cap. Și trebuie să trag iar de ea ca să coboare de la masă, deși mi se pare cam nefiresc. În orice caz, iată-mă, deci, înapoi în drum spre supermarket și spre casa de marcat interzisă - nu, nu interzisă: casa pe care nu o folosește nimeni care știe cum stă treaba. Un soi de perversitate din partea mea; o provocare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în orice caz, nu despre tulburarea emoțională care mă cuprinsese la tribunal -, însă, la fel, când m-am trezit în dimineața următoare, nu simțeam că aș fi avut parte de o noapte deosebit de liniștită sau de energizantă. Mă simțeam ușor nefiresc, de parcă un lucru indecent s-ar fi petrecut în orele de întunecime, ceva în care aș fi fost implicat cumva, dar de care nu-mi aminteam. Dar nu gândul la revelația din ziua trecută era cel care mă deranja - ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dar la jumătatea drumului l-am văzut pe Ben ieșind din bucătărie. Știam că dacă-l văd în halul în care sunt o să-l sperii și mai tare, așa că m-am oprit și am urcat iar, simțindu-mă prostește de nefiresc. Eram îngrozită că mama sau tata ar putea ieși din dormitor să mă vadă cum mă furișez înapoi sus și să-și imagineze că-ncercam să trag cu urechea la ușă. Când am ajuns în siguranță la mine în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ultima vreme că era deja îngrijorată înainte să sune Holly. Nu știu ce simt pentru tata. Toată povestea mi se pare atât de suprarealistă că mă trezesc privind-o din exterior, de parc-ar fi un film sau așa ceva. E atât de nefiresc, pentru că nu-l pot judeca pe el ca fiind aceeași persoană: parcă i-a fost invadat corpul de altcineva și dacă într-adevăr e implicată o altă femeie, ceea ce pare a fi din ce-am auzit, atunci lucrurile sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
M-am gândit că fie e vorba de vreo muzică de fundal de la vreun thriller, fie bate cineva la tobă la un marș, poate la câteva străzi distanță. Dar, dat fiind că nu se oprea, am început să mă simt nefiresc și am dat televizorul mai încet ca să încerc să-l izolez. Imediat ce am dat mai încet vorbăria zgomotoasă, sunetul și-a schimbat caracterul sau măcar s-a schimbat felul în care îl percepeam. Deși bătaia era încă una lentă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]