2,868 matches
-
și dădu ordine echipajului. Se auzi zgomotul greu al lanțului ancorei care se ridica. Nava se desprinse Încet de chei și, cu pânzele umflate de vânt ale singurului catarg, ieși În larg. - Vreau să ies pe punte! Se auzi vocea neliniștită a lui Alexandru. Trebuie să ies pe punte! Deja nu mai are nici o importanță... Gabriel Înclină capul afirmativ. Tânărul urcă repede scările, ieși pe punte și alergă spre pupa. Corabia se depărtase foarte puțin de mal, iar căpitanul Morovan continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu reprezintă imperiul, ci o parte a Asiei. O parte a Asiei care a rămas un vis. O himeră. Care a murit acum două sute de ani, o dată cu Gingis han, al cărui strănepot se află În această sală. Amir devenea din ce În ce mai neliniștit, pe măsură ce traducea. Așadar, totul fusese un vis? Yassa? Cucerirea Europei? Revenirea la legea din străbuni a triburilor mongole? Cu ce gânduri se Întorsese Anda, după atâția ani? - Cine ești? Întrebă, sec, Mahomed. - Am avut multe nume. O vreme, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu se iviseră Încă, dar nici nu puteau fi prea departe. Trecuse cu puțin de ora cinci dimineața, iar noaptea părea a fi Înghețat, lipită de bolta senină și Înstelată. Doar caii simțiseră apropierea zilei. Caii din herghelia Erinei fornăiau neliniștiți, ca și cum ar fi știut că Începe o zi neobișnuită. Se auzeau câte un nechezat nervos și dinspre pădure, unde se aflau caii Apărătorilor, păziți de străji atente, care știau valoarea unui asemenea animal la vreme de iarnă și de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că, În acea dimineață, drumul spre casă Începea. * - Mergem de cinci ore, Angelo... spuse Alexandru, nedumerit. Caii sunt obosiți. Căruțele abia se mișcă prin zăpezi. Ar trebui să ne oprim. - Caii nu sunt obosiți, Alexandru, răspunse bătrânul luptător. Sunt doar neliniștiți. În curând ne vor sosi prieteni. - Mesajele spun că În curând ne vor sosi dușmani. Că toate văile Dravei și Moravei sunt Înțesate de turci. Nu e nici o cale de ieșire. - Alexandru! se auzi vocea Erinei, care călărea În mijlocul Apărătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tăcere absolută”. Giuliano Încrucișă brațele. Observatorul transmise ultimul ordin al comandantului, Încrucișând steagurile. Tăcere absolută. Câteva secunde, care părură ceasuri Întregi, nu se auzi decât ritmul marșului ienicerilor, apropiindu-se primejdios de linia Apărătorilor. Pe creasta opusă, Mihaloglu Își reglă neliniștit luneta. În mod cu totul neașteptat, cea mai rapidă reacție fu a Cuceritorilor. Un val de săgeți țintite cu precizie opri avansarea ienicerilor. Apoi, artileria lui Francisco lovi ariergarda lui Mihalogu, acoperind de fum Întreaga vale. Iar apoi se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înapoi. Solul Cuceritorilor ajunse primul, sări din șa și Îngenunche În fața lui Amir. - Am vești, stăpâne! - Spune! zise, scurt, Amir. Te-a trimis Marele Maestru? - Nu, stăpâne. M-au trimis războinicii aflați sub comanda lui Midhat. Amir deveni și mai neliniștit. Midhat era unul din cei mai buni luptători cu iataganul și comanda un grup de cincizeci de Cuceritori. Îi fusese Întotdeauna loial lui Amir și, acum Îi era loial Marelui Maestru. - Stăpâne, Midhat mi-a spus să te Întorci degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Între douăzeci și șaizeci de ani, Își spusese căpitanul), dar privirile lui trădau inteligența și deținerea de secrete. Un om care deține informații secrete are cu totul altă privire decât un om care Își duce viața liniștit. O privire iute, neliniștită, de om important, hăituit, grăbit să-și Îndeplinească misiunea, bucuros că și-o poate Îndeplini fiind, Încă, În viață. Mesagerul ajunsese În fața lui Oană, iar aceasta era deja o victorie. Dură doar câteva clipe până când căpitanul Își aminti despre cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ușurat. Lăsă furca pe jos și, cu mâinile goale, porni mai departe, printre șirurile de ieniceri. Se auzea deja vocea preotului din sat, psalmodiind Cetania Morților. Lumina scădea Încet dincolo de codri, iar lumânările din jurul catafalcului aruncau străluciri galbene și, parcă, neliniștite. Aerul mirosea a tămâie, a frunză de fag și a iarbă Încălzită de-a lungul unei zile de zăpușeală. Erina Își ascunsese părul sub pălăria cu care țăranii se apărau de soare, la muncile câmpului. Purta haine bărbătești, puțin ponosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca să fie scos din luptă. Sau salvat de la o moarte sigură, la Valea Albă. O escortă de ieniceri se apropie de căruța În care erau legați, iar doi dintre ei Îl ridicară pe căpitan și Îl aduseră jos. Erina privi neliniștită cum Oană se Îndepărtează, În mijlocul escortei. Se Îndreptau spre cortul sultanului. 1 august 1476, ora 19.00, Voroneț Cei doi călători descălecară În fața chiliei de lemn a sihastrului. Alexandru lăsă caii În marginea poienii, la păscut. Ajunseseră târziu, mergând pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întoarse calul. Privi spre pădurile dinspre Apus, unde se retrăsese mica oștire a lui Ștefan. Era o poziție proastă pentru turci, dar numărul lor era covârșitor. Prinderea voievodului nu putea lua, de acum, mai mult de două ceasuri. Era, totuși, neliniștit. Apariția Marelui Maestru la doi pași de sultan arăta că acesta era vulnerabil. Cum se putuse, oare, Întâmpla? - Ce cauți aici? Întrebă, sec, sultanul. Ștefănel nu se miră de tonul folosit. Pe teritoriul Moldovei erau În tabere diferite. - Simplu. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e un capăt de drum. Observ că cei doi frați Oană au dispărut. Nimeni nu-mi explică unde. Ceea ce este deja un răspuns. Când nimeni nu știe nimic, se află În derulare o misiune secretă. Căpitanul Cosmin Oană pare ușor neliniștit. Fac o plimbare pe malul fluviului. E un peisaj odihnitor și majestuos În același timp. În Italia avem mări, dar n-avem Dunăre. Marea e infinit și frământare, dar Dunărea e curgerea lentă, puternică, sigură de sine. Dunărea e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înfrângă din nou Moldova. Apoi, aceea de a Îmbarca suita sultanului pentru Întoarcerea la Istanbul. Așadar, căpitanul Morovan plecase În Întâmpinarea acelei flote. Ce putea Însemna asta? Am Întrebat câți oameni se aflau la bord. Pescarii m-au privit puțin neliniștiți, dar unul din ei Își aminti că m-a văzut lângă măria sa Ștefan. Deci eram om de Încredere, chiar dacă vorbeam limba română uneori incorect. Adică vorbeam italiana, ceea ce, pentru oamenii de aici, nu e decât o română ușor greșită. Acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu doar trei cuvinte. Erau o familie, se bucurau de veștile bune și le trăiau Împreună. Începură să mânânce, când pe drumul care cobora din pădure se auzi tropot de cal. Erau doar doi, poate trei cai. Erina se uită, neliniștită, la Cosmin, apoi la Ștefănel. Nici unul din ei nu tresărise. Deci cei care se apropiau erau prieteni. Călăreții se opriră În fața curții și descălecară. Căpitanul se ridică de la masă, coborâ fără grabă treptele cerdacului, iar vocea i se auzi spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îmi neagă dreptul de a-l, cum spune el, „face praf“, și anume „de sus în jos“. Acum își strânge pleoapele ca niște fante înguste, strânge din buze și și le strâmbă, își schimonosește gura într-o poziție oblică și neliniștită și lucrează la strâmbătura asta, în vreme ce stă totodată aplecat deasupra cărților, plecat departe, imposibil de ajuns din urmă. Îl văd citind. E singurul lucru pe care-l face fără să se plictisească. În acest timp își astupă amândouă urechile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
generale, al cunoașterii filosofice, al resuscitării credinței, ca și în domeniile practice. La cursuri se puteau învăța greaca veche, latina, dar și esperanto. Cercurile de lucru se dedicau algebrei și matematicii superioare. Spațiul de manevră pentru speculațiile avântate și gândirea neliniștită se întindea de la Aristotel, prin Spinoza, până la Heidegger. Ceea ce nu înseamnă că formarea profesională era neglijată: viitorii procuriști erau familirizați cu contabilitatea dublă, constructorii de poduri cu problemele de statică, juriștii cu subterfugiile, economiștii de mâine cu legile orientate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
însă nu am schimbat cu ele nici un cuvânt. Mai târziu, când Gründgens a pus în scenă Muștele lui Sartre într-un cinematograf transformat în teatru, ca spectator mi s-a părut că văd pe scenă obiectele pasiunii mele: în mijlocul corului neliniștit, costumate în insecte. Pe urmă m-am înghesuit din nou între funcționarele de birou sau de la telefoane, care mă înghesuiau și ele pe mine și mă torturau dureros și voluptuos totodată. Abia îmi mai amintesc de chipurile lor. Dar una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asfințitul soarelui și care, de aceea, știe că un bolovan rostogolit pe deal în sus nu rămâne acolo, a atins, pentru mine, statura de sfânt demn de a i te închina. Un erou dincolo de speranță și disperare, pe care bolovanul neliniștit îl face fericit. Un om care nu renunță niciodată. La Paris am început, chiar dacă numai în treacăt și parcă pe sub mână, să încerc să iau decizii politice, așadar, în cursul dezbaterilor de bistrou, cu și fără Katz, să adopt puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
călătorit cu trenul interzonal, fără Anna, la Köln, unde mama mea zăcea pe moarte în spitalul Sankt Vinzent. Încet-încet, m-a recunoscut. Voia să fie sărutată de fiu. Iar eu am sărutat buzele ei strânse de durere, fruntea, mâinile ei neliniștite. Patul ei pe rotile fusese mutat din salonul cu mai multe locuri într-o debara care era folosită drept cameră pentru muribunzi: o văgăună fără ferestre, în care nici măcar nu era atârnat crucifixul pe perete obligatoriu. Sus de tot, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lingeriei, rochiilor, care nu sufereau o cută. Hallipa în tăcere, dar plictisit, primea toate reclamațiile ei și ale personalului și, avîncl nevoie de toți, căuta a stabili pace. De altfel, prezența Elizei nu-1 ușura prea mult. Lenora se arăta tot neliniștită când lipsea și de îndată ce venea tot nemulțumită de prezența lui. Motivul pentru care Doru socotea pe Lenora grav bolnavă era tocmai respingerea din ce în ce mai mare pe care i-o arăta lui. Nimeni ca el nu putea ști ce absurdă era o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cap ca niște marionete trase de sfoară, arătându-și neîncrederea. Încerc în zadar să trag geaca peste... Îmi amintesc. E o geacă până în talie... Și mă grăbesc spre școală, cu privirile în pământ... Acesta e satul... acesta era murmurul sălii, neliniștit... Îmi fac mare curaj... nimeni nu mă poate opri din mers. Ajung în holul școlii și aud niște glasuri ciudate, ce par răbufnite dintr-o tavernă veche... Stau la ușă cu hârtia în mână și nu îndrăznesc să intru... Stau
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
sa în acel loc însemna un mister de neânțeles, dar de la ei poate va afla măcar câteva informații cu privire la situația sa actuală. Bărbatul și femeia se aflau tot în locul unde-i lăsase. Amândoi reveniți la viață îl urmăreau cu priviri neliniștite. El nu dorea să le facă vreun rău, ci numai să-i sperie puțin. Îi privi gânditor. Într-un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens colorate încât păreau luminoase. În mod sigur Venus era un paradis pentru botaniști. Dar frumusețea grădinii nu-l reținu prea mult. Neliniștit, reveni în apartament. Ce să facă până la întoarcerea lui Crang? În living, se uită prin cărțile de pe rafturi. Mai multe titluri îi reținură atenția. "Aristotelianismul și istoria nearistoteliană a planetei Venus" "Egocentristul dinspre nearistoteliana Venus". "Mașina și constructorii săi". "Detectivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se ridica puțin, privea în jur, își freca ochii cu palmele și se culca din nou. Sentinelele se plimbau printre nenumăratele șiruri de oameni adormiți. Mașini zburătoare survolau imensa tabără, patrulând și ținând sub amenințarea armelor lor împrejurimile, părând la fel de neliniștite ca și soldații. Două santinele se apropiară și dispărură chiar prin "fereastra" prin care priveau Gosseyn și Thorson. În timp ce se apropiau, unul îi vorbi celuilalt într-o limbă pe care Gosseyn n-o mai auzise vreodată. Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tot caietul în care colegul Pițigoi văzuse niște ștersături ce i s-au părut suspecte. În câteva zile acel caiet a dispărut cu totul, ceea ce a determinat o vizibilă agitație în comportamentul păgubașului. Dar ce ai, Georgică? Te văd cam neliniștit, puțin cătrănit de la o vreme și cam tulburat!.. Dar și destul de abătut!.. Impresie falsă, Pițigoi! Mai degrabă plictisit aș putea spune, de curiozitatea asta a ta bolnăvicioasă de codoș ce ești. Caută-ți altă orbită că, în ce mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un singur gest al stăpânului șatrei, ca întreaga așezare să se transforme într-o sărbătoare fără egal. Însă acel semnal, spre stupefacția tuturor, întârzia să se arate. Nimeni nu avea cum se împotrivi hotărârii mai marelui obștii. Acesta își arunca neliniștit, din când în când ochii spre capătul luncii de unde trebuia să răsară avocatul, invitatul său, la marele eveniment al șatrei. El voia să-i arate distinsului oaspete că țiganii au o tradiție demnă de a fi respectată și prețuită, mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]