3,831 matches
-
zîmbet zeflemist văzînd că Arminda se apropie cu trei chifle, iar Julius ar vrea să se poată obișnui, să poată bea ceaiul așa și acum. În tăcerea Armindei, care s-a așezat În sfîrșit și ea și-și bea ceaiul nemișcată, ca o moartă, printre plescăiturile lui Carlos, care-și soarbe ceaiul Înghițind odată cu lichidul și bucățile de pîine pe care le-a lăsat să se moaie și mușcă Îmbucături uriașe murdărindu-și mustața și mestecă de zor, plescăiturile acestea sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ai vărsat, Julius, ai vărsat tocmai cînd Carlos voia să plece, a trebuit să mai fumeze o țigară În timp ce Arminda Își dădea seama că ceaiul nu-ți făcea bine și-ți ștergea gulerul cu o cîrpă udă și tu stăteai nemișcat, o vedeai pe Guadalupe făcînd cîțiva pași și apropiindu-se de tine, te-a privit apoi cu luare-aminte, dar parcă tot de departe și era surdă. Jos, pe marginea drumului Încă neterminat, puseseră o pancartă: PROPRIETATE PARTICULARĂ, slavă Domnului, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainte de a putea atinge viteza maximă, le vedea În ultima clipă. Juan Lucas pătrunsese În sectoarele unde Încă nu se construise nimic, În locurile cele mai Întunecoase de pe colina Monterrico și Susan probabil că Închisese ochii, fiindcă stătea mută și nemișcată, lăsîndu-și mai departe părul să zboare pe spate În bătaia vîntului. — Ne-am rătăcit, Îi spuse Juan Lucas pe neașteptate. — Mai rătăcește-te Încă o clipă, darling. Spunînd aceste cuvinte, Susan se Întorsese să-l privească pe Juan Lucas; vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așezată pe marginea lagunei, jucîndu-se cu mîna În apă, s-a apropiat Juan Lucas, de un secol nu mai auzisem vorbindu-se spaniola, probabil că era Santiago: Julius m-a trimis să fac cunoștință cu tine, Susan, Santiago?, stai puțin nemișcată, rămîi așa cum ești, Susan, mi-a crescut din nou părul, darling, lung ca acuma, mămico?, da, Cinthia, tata ți-a spus asta? să lași să-ți cadă mereu pe frunte o șuviță de păr? să repeți gestul ăsta? să ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de sub picioare, băieții lui Îl găsiră dintr-odată foarte bătrîn și mort de frică. Jose Antonio Bravano se aplecase ușor peste masă, fața lui albastră sau verde sau roșie se ivea strălucitoare alături de cea de a treia nevastă, care stătea nemișcată lîngă el; ochii Îi străluceau de parcă ar fi fost bolnav, Îi ura, era sătul de atîtea glume nesărate la masa din stînga. Cei care urmăreau scena se așteptau la ceva rău. Tatăl fraților săi trase primul și ultimul cartuș, lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
individ care spunea că vrea să aibă grijă de mașină. Ăsta era cît pe-aci s-o facă să moară de spaimă, biata suedeză vru să strige după ajutor. Dar nu mai avu curaj nici să strige și tipul stătea nemișcat lîngă mașină, cu bereta lui soioasă de marinar și cu hainele Îngrozitor de murdare. Răsărise ca din pămînt În Întunericul nopții; firma luminoasă de la Freddy Solo’s Bar, care se aprindea și se stingea mereu, Îi dădea o culoare verzuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și era legată la cap cu o basma de mătase albă: nu putu deci să-și dea șuvița minunată pe spate, nu era nici o șuviță de data asta și continua să se gîndească la o explicație pentru Julius, care stă nemișcat În fața ei o să se răcească ceaiul pe care un chelner de la hotel i-l adusese pe un serviciu fin de argint. Luă o felie de pîine prăjită, o unse cu marmeladă englezească de portocale și i-o dădu lui Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să vedem dacă ne pregătești o masă vrednică de faima dumitale. Abraham făcu o plecăciune unduindu-și tot trupul, se flamba de parcă un curent electric l-ar fi străbătut din cap pînă-n picioare. Fericit de complimentul lui Juan Lucas, rămase nemișcat, pe jumătate Întors, drept, cu fața-mbujorată și lingînd o Înghețată, așteptînd să mai primească laude de la stăpînul cel nou și fercheș. Juan Lucas fu cît pe-aci să-i trîntească un: ești dat naibii! iritat sau: ai o freză foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vrut așa... Da, doamnă, da, doamnă, da, doamnă. Îi curgea sîngele bietului Cano. A căzut de pe creanga de sus și a trebuit să-l ducă la spitalul săracilor. Acolo i-au pus atele și a trebuit să stea cu brațul nemișcat. Julius s-a ținut după bunicuță prin niște coridoare Îngrozitoare unde erau pe jos numai plăci de faianță și era un frig umed. S-a lovit de o măsuță foarte urîtă și era să dea jos un ghiveci cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putea coborî deocamdată. Purtarea lui Bobby o speriase Îngrozitor, după propria ei expresie, deși Julius nu observa pe fața ei nimic care să semene cu filmul de groază pe care-l văzuse În urmă cu cîteva zile. Amîndoi se opriră nemișcați În fața ușii de la dormitorul lui Bobby și Susan Îl rugă să deschidă, spunîndu-i: te rog, nu mă chinui și apoi, În engleză, că o să Înnebunească de durere. Ultimele cuvinte le spusese cu atîta suferință În glas, Încît Julius se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și mai multă zăpăceală, pînă cînd În sfîrșit au reușit să le aducă la cunoștință că o găsiseră pe Arminda moartă În călcătorie. „Doctorul trebuie să fie În drum spre casă“, spuse Juan Lucas, dîndu-se jos din Jaguar. În timp ce Susan, nemișcată pe locul ei, Își sprijini coatele pe genunchi, apoi Își ascunse fața În palme. Se mișcă abia cînd și-o aminti pe Arminda călcînd cămășile lui Santiago, curînd după nuntă. Au trebuit să Îndeplinească o serie Întreagă de formalități, Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întoarse să privească fotografia Cinthiei. Rămase Încremenit cu ochii ia ea. Pentru a treia oară muzicanții atacară primele măsuri ale unui cîntec la modă, dar desigur că abia Își acordau instrumentele și Julius nu se mai duse la fereastră. Stătea nemișcat, ascultînd-o pe Cinthia și muzicanții Își acordau instrumentele, jos, pe terasă. Nu trebuia să se Întristeze, nu trebuia să fie atît de tulburat cînd se organiza o petrecere... Ar fi trebuit să coboare, chiar dacă nu era Încă nimeni, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se uitau lafereastra durmitorului pe care urmau să-l ocupe la etaj. — Hai sus! exclamă deodată Santiago. Upstairs! Îi traduse prietenului său, arătînd spre fereastra dormitorului. Porniră amîndoi, urmați de Bobby; nici nu și-au dat seama că Julius rămăsese nemișcat lîngă piscină. Fața lui oglindea neliniștea unui invitat cuprins de dureri de stomac, așteptînd nerăbdător deznodămîntul social de importanță capitală al unor crampe care-l apucă tocmai la masă: chiar atunci surprinsese iar acel fel ciudat de a privi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sus și Santiago și Lester ieșiră zburînd unul după altul pe fereastră și pătrunseseră ca niște săgeți În apa. Ieșiră la suprafață liniștiți și Înotară pînă la marginea bazinului ca să iasă, erau În chiloți. După ce ieșiră afară, statură cîtva timp nemișcați, amîndoi În aceeași poziție, cu mîinile În șold și uitîndu-se satisfăcuți la apă. Bobby ti admira de sus și Julius Îi observa de pe partea cealaltă a bazinului: erau niște tarzani, niște atleți, fiecare mușchi se desena perfect cînd respirau adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nopții, asemeni avionului care zbura spre Europa și care-i Îngădui să spună cu atîta convingere darling, de ce nu mergem În Europa? Julius termina și el un lung dialog ivit În Întunericul dormitorului; stătea mai departe Întins pe pat și nemișcat, fără să poată face nimic pentru a-l evita. Mămico, dă-mi cheia de la pușculița mea, te rog. Da, darling, ia-o. Îndată ce Susan Îi dădu cheia, Julius ieși glonț, fiindcă se simțea iar covîrșit de momentul acela dificil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se vedea cu totul, rotundă și fierbinte de parcă mi-ar fi făcut-o un fier de călcat. Copiii ceilalți erau acum un fel de mâz gălitură colorată, iar fulgii de zăpadă se opriseră din căderea lor la ferestre și pâlpâiau nemișcați. Și Petruța, în liniștea clasei, și-a așezat doar ușor palma pe marea pată, mai ușor decât ar fi fost atin gerea unui fulg, și atunci pata mea a pălit cu încetul, contururile i s-au șters și culoarea a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
șoc. Presimțeam deja un mister. În aer pluteau întrebări ascunse, ambiguități, surprize. - Cum ați ajuns aici, domnule Costash? - Te rog nu pune întrebări. Ai înțeles? - Bine. Asta a fost tot. Apoi s-a lăsat liniștea, o liniște absolută. El stătea nemișcat, respirând adânc. Aparent nu-l interesa persoana mea, totuși voia ceva de la mine. Era o tăcere nefirească, fără a fi stânjenitoare. Deodată se mișcă brusc. Îl priveam din profil. Ce voia omul acesta? Își bătea joc de mine sau... Am
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-se pe terasă unde i se făcu imediat frig. -Vrei să-mi dai capa, te rog? -Poftim? -Adu-mi, te rog, capa. I-am adus imediat capa și i-am pus-o pe umeri. Ea mi-a prins ușor mâna, rămânând nemișcată. -Nu vreau să fiu rea! Mi-a zis apoi: -Acolo, zise ea, întinzând evantaiul, acolo locuiesc. -Dar acolo e marea? Locuiești acuma pe un iaht? -Da, răspunse ea. -Ce curios!... Ne aflam exact unul lângă celălalt, parfumul ei mă îmbăta
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de când se știa ea. Dar niciodată unul ca ăsta. Folosi radioul, ca să nu adoarmă. Dădu peste o emisiune aiuristică despre cele mai bune metode de a-ți proteja animalele de companie de apele otrăvite de către teroriști. Toate vocile acelea dezaxate, nemișcate în întuneric, se infiltrau înăuntrul ei, șoptindu-i ce ajunsese: singură pe o șosea pustie, la jumătate de milă de propriul ei dezastru. Ce copil iubitor fusese Mark - îngrijise în fel și chip de spitalul lui de râme, își vânduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lăsară să-l vadă din nou pe Mark, nu-l mai recunoscu. Persoana la care o conduseră a doua oară zăcea în comă, cu chipul descompus, străin. Ochii nu i se deschiseră când îl strigă pe nume. Brațele îi atârnau nemișcate, chiar și atunci când i le strânse. Cadrele spitalului veniră să-i vorbească. Îi vorbeau de parcă ar fi fost bătută-n cap. Îi stoarse de informații. Alcoolemia lui Mark fusese puțin sub limita legală din Nebraska - trei sau patru beri băute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
presiunea din creier. Nu reacționa la nimic. Dar acuma își revine, afirmă solemn Rupp. Se întoarse spre Mark și-i dădu un pumn în umăr. Nu-i așa, Gus? Îți revii total. O să fie iar ca pe vremuri. Mark zăcea nemișcat, privind fix. Karin izbucni: — Voi îl vedeți într-o formă mai bună decât a fost de când... Ne-am interesat, insistă Duane. Își scărpină mușchii tatuați. Ne-am ținut la curent. Dinspre pat țâșni un șuvoi de foneme. Brațele lui Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi urară însănătoșire grabnică. Deci pot să-l aresteze, își zise ea, zâmbind larg și făcându-le cu mâna în semn de salut. Vine o înălțare care nu-i întotdeauna moarte. Un zbor care nu se termină întotdeauna frânt. Zace nemișcat în timp ce trece prin toate luminile imaginabile, iar razele-l pătrund de parcă ar fi apă. Se solidifică, dar nu tot deodată. Se depune ca sarea când marea se evaporă. Descuamându-se imediat ce se încheagă. Din când în când, este dus de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin îl întrebase pe Mark: Voi doi sunteți împreună? Mai nou e femeia ta?, dornică să-l știe protejat, oricât de puțin. Mark se mulțumise să mormăie. Chiar dacă ar fi, nu și-ar da seama. Bonnie îi povesti unui Mark nemișcat totul despre slujba ei cea nouă, o schimbare față de viața ei obișnuită de chelneriță. Crede-mă, am dat peste slujba de vis pentru orice femeie. Nici într-un milion de ani n-o să ghicești ce fac. Eu nici măcar nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poate că încă e în stare să simtă: ceva pe șosea care m-a distrus. Dar reparația îl aduce înapoi, la spoiala de gânduri și cuvinte. Uneori, mânia lui era așa de mare, că îl înfuria până și să stea nemișcat. Atunci, terapeuții îi cereau să plece. Să ajute făcându-se nevăzută. Se instalase în Farview, în casa modulară a fratelui ei. Îi hrănea câinele, îi plătea facturile, mânca din farfuriile lui, se uita la televizorul lui, dormea în patul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
face tot ceea ce se impune în caz de dezastru. Dacă ar putea măcar să-l sune pe omul ăsta, din când în când. Daniel o întrebă despre viața ei de dinainte de accident. O întrebă cu voce joasă, de parcă ar fi zăcut nemișcat pe un câmp, uitându-se prin binoclu. M-am descurcat, îi răspunse ea. Am aflat multe despre mine însămi. Se pare că am ceva talent pentru lucrul cu oamenii nervoși. Descrise toate responsabilitățile pe care le avusese la slujba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]