2,523 matches
-
au scos-o la iveală. La 20 de secole de la dispersiunea lor, după ce a atins, odată cu Revoluția franceză, acea egalitate prestigioasă care i-a învoit să ajungă în prima linie, în ierarhia societății, poporul israelit a fost obiectul unei persecuții nemiloase, ucigașe, care intenționa să-l elimine ca rasă din neamul omenesc. Biserica, oricât a fost de conștientă de responsabilitățile autentice ale celor mai mari exponenți evrei, în domeniul activității anticatolice, nu a ezitat să ia, în numele carității creștine, apărarea celor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
-l ții două săptămâni încheiate, și toate hainele lui și ale infirmierei, cu care fusese în contact, St. John să fie dezinfectate științific, într-un spital unde se fac asemenea treburi. Mai mult decât atât nu se poate face. Este nemiloasă cruzimea să vrei să ții un copil nevinovat, care a fost adus din România ca să se bucure de soarele bun din Sud, să-l ții claustrat într-un oraș”. Regina își convinge rudele că „după două săptămâni întregi în care
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
a cumpărat un stog de paie, fân și popuri de strujeni. Vitele noastre au ieșit cu bine din iarnă. Au avut hrană destulă. Lucrurile s-au îndreptat, au rămas doar în amintirea noastră, căci " Focul este slugă bună, dar stăpân nemilos", spun bătrânii satului. Distrugeri naturale . Omenirea a fost deseori afectată de efectele dezastruoase a unor fenomene naturale care, apărute prin surprindere, au creat un număr mare de victime și de distrugeri de bunuri și valori materiale. Aceste fenomene naturale cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vremuri de restriște, care s-au înscris dureros în memoria poporului român. La vremea când s-a produs dezastrul (invadarea Basarabiei) eram copil, iar amintirile se estompează. Secvențe de scene trăite revin în mintea mea și readuc în actualitate spectrul nemilos al războiului. Am reconstituit tabloul evenimentelor de atunci, din povestirile părinților mei și a celor care au fost alături de noi. Familia noastră compusă din tata, mama și doi copii, a trecut prin două refugii, părinții fiind salariați de stat. Împreună
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
La 1 martie 1944 frontul depășise deja Nistrul. Nu mai este timp de pregătiri. Mama a pus într-o valiză câteva schimburi. Din nou la drum! Totul a rămas intact în urma noastră. Goneam din nou nebunește, mânați de un destin nemilos, plin de spaime. Ajungem la Bălți. În gară, o aglomerație infernală. Singura garnitură trasă la peron era inaccesibilă. Oamenii se înghesuiau, se îmbrânceau. Nu mai era loc nici pe acoperișul vagoanelor. Și dintr-odată începe să urle sirena. Alarma aeriană
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
pus mâna pe bastonul ei de corn, a ieșit din cămăruță și i-a aplicat bietului animal o lovitură de băț cu atâta ură, încât, de durere, s-a întins cu burta la pământ. Văzând cine i-a aplicat corecția nemiloasă, și-a adunat ultimele puteri și s-a târât anevoie spre adăpost, la locul lui, sub prispă. Dar-ar naiba-n tini di strâmbăturî afurisitî! Ti omor amu! Îț crăp capu'! Auzâtu-m-ai, dihanii flocoasî??! Eu n-am mai asistat până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la un ritual de o cruzime înfiorătoare. Mă simțeam atât de copleșit, de neputincios și inutil, încât lacrimile îmi șiroiau pe obraji fără voia mea. Monstruos! Din poziția în care se afla acum Haiduc de pe botul făcut țăndări de loviturile nemiloase ale călăului se dezvelise un rest din maxilarul altădată întreg, lăsând să se vadă un rânjet sarcastic, aruncat speciei umane pentru metodele barbare de "eutanasiere". Pleoapa ochiului stâng pe jumătate ridicată crea o fantă prin care Haiduc trimitea, post-mortem, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și diabolic toată suflarea Terrei. "Soarele s-a topit și a curs pe pământ." Îngrozitor!! Munți de lavă vulcanică incandescentă, rostogolindu-se din înaltul zenitului asupra unei planete minuscule, căreia o forță malefică, având puteri discreționare, ilimitate îi semnase deja nemilos, cu sânge rege de asasin profesionist, tragicul certificat al extincției veșnice... Transformată într-o cochilie carbonizată, Planeta noastră hălăduia printre galaxiile infinite ale Universului, căutându-și propria identitate pierdută într-un mod atroce și definitiv... Era sfârșitul! Într-un limbaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe platforma de scândură, erau rezemate cu spatele de peretele vagonului. Țile stătea pe o țolică la căpătâiul bunicii lui dragi. Era cel mai afectat dintre toți de îmbolnăvirea bunicuței lui, de suferințele mereu mai mari și de perspectiva din ce în ce mai nemiloasă a plecării ei pe drumul fără întoarcere. Stătea acolo, o mogâldeață așezată pe cojocelul de oaie, lângă putinica din lemn de brad, scoțând la intervale rare niște gemete abia perceptibile. Moș Butu, asemenea lui Priam, îndureratul patriarh al Troiei, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
jumătate de kilometru, asemenea unei anaconde gigantice stând nemișcată în așteptarea prăzii, copii, femei și bătrâni înaintau somnambulici și lunatici sub soarele arzător al Câmpiei Bărăganului spre ciutura fântânii cu cumpănă, pentru a-și potoli setea. Soarele, ca un dictator nemilos, își trimitea oastea de săgeți furibunde spre creștetele celor din coloană, într-o încercare sarcastică și disperată de lichefiere a creierelor. Siluetele înalte ale femeilor, cu capetele ascunse sub marame negre, te duceau cu gândul la priveghiul de rezonanță istorică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
abia reușeam să aducem căldarea pe ghizdul fântânii și să o golim apoi în ale noastre. Imaginați-vă doi copii, care abia terminaseră unul clasa a patra și celălalt clasa a cincea, cărând prin praful fierbinte al drumului și dogoarea nemiloasă a soarelui, fiecare, câte o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături dureroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori. În timp ce noi eram prinși în procesul muncii, vecinii noștri, precum și rarii trecători de pe drum, se uitau cu simpatie și apreciere la cei patru copii care, sub dogoarea soarelui nemilos, disciplinați și cuminți, efectuau, cu abnegație și seriozitate, o muncă ce nu era tocmai adecvată vârstei lor. Se opreau în loc timp de câteva secunde, pentru a se convinge că scena e reală, și se pomeneau vorbind singuri: Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
conștiincioase la buna desfășurare a traficului rutier comunal. Încâlciți printre tulpinile lor, ciulinii aventurieri din toamna trecută, accidentați și schilodiți în urma impactului vijelios, cu permisele de conducere ridicate din cauza excesului de viteză, așteptau de multă vreme, cu înfrigurare disperată, sentința nemiloasă a "incoruptibililor" agenți de circulație. Grea situație... Peste toată vegetația limitrofă drumului, se depusese un praf maroniu-gălbui, ca o mantie protectoare împotriva atacurilor perfide și periculoase ale dezlănțuirii solare. În apropierea satului, am cotit-o spre locașul celor "adormiți întru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mâna dreaptă făcea deasupra moartei semnul sfintei cruci cu sticla, din care gâlgâia vinul roșu, simbol creștin al sacrificiului suprem. La o distanță cam de vreo 10 metri de scena pe care v-am relatat-o, ascunzându-se de vipia nemiloasă a soarelui în coroana unui vișin umbros, doi guguștiuci dezbăteau, în graiul lor, spinoasa problemă a perpetuării vieții într-o altă lume, în alt univers. Vezi, draga mea, ce viață chinuită a mai avut și babica asta. Și cu ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Raiul pe Pământ este chiar acolo unde se află ei. La începutul războiului, însă, tatăl este evacuat împreună cu familia la Craiova și pus la dispoziția inspectoratului de poliție de acolo. Întâmplările sunt nu doar realiste, plauzibile, ci de-a dreptul nemilos de reale. Bombardarea Craiovei îi duce pe membrii familiei la Romanești, lângă râul Amaradia, unde copiii asistă la o apocaliptică ieșire a acestuia din matcă. Iată descrierea catastrofei prin ochii copilului care era atunci autorul: "O pisică înnebunită de groază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
abia reușeam să aducem căldarea pe ghizdul fântânii și să o golim apoi în ale noastre. Imaginați-vă doi copii, care abia terminaseră unul clasa a patra și celălalt clasa a cincea, cărând prin praful fierbinte al drumului și dogoarea nemiloasă a soarelui, fiecare, câte o căldare de 10 litri pe o distanță de 100 de metri. Era epuizant. Brațele noastre erau prea slabe pentru asemenea muncă. Schimbam căldarea dintr-o mână în cealaltă, ne dureau umerii și aveam bătături dureroase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să scap de sub lăcate durerea-n pieptul țeapăn nu se curmă cu cât încerc să ies de sub strânsură cu-atât se cască rana mai ușor și-n oase simt o crâncenă arsură iar zborul slobod e amăgitor îmi intră zgura nemilos în gură și-n juru-mi fluturi cu duiumul mor (Brașov/Galați, ianuarie 2014) Mihaela Albu M-ai întrebat și despre sintagma "mari necunoscuți ai culturii române". Am formulat-o ca titlu pentru un ciclu de conferințe pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lângă gara Bonneville, spre Fresno, și toată drama ce a urmat cu expulzarea fermierilor, după ani grei de muncă, ajungând muritori de foame. Acum Întâlnim ferme mai frumoase, cu clădiri și instalații moderne, padocuri frumoase. Tăvălugul istoriei a trecut crud, nemilos, și peste toate suferințele de epopee ale pionierilor și peste aceste crude zile descrise de Fr. Norris În „Caracatița”. Stilul spaniol al celor mai multe clădiri ne face să credem că nu mai suntem pe pământul Statelor Unite. Luăm masa În fața unui restaurant
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nechibzuință, prin toleranța răului, prin guvernare pătimașă, fără scrupul în jefuirea bunurilor publice, au îndepărtat această instituție de inimile tuturor. Statul apare acum ca ceva tiranic, ca un exploatator al nevoilor noastre, ca ceva dușman, ca o bestie nesăturată, cruntă, nemiloasă, sângeroasă și nedreaptă”. După război, „s-au înmulțit partizanii partidelor politice, au crescut averile particularilor, au călătorit mai mulți în străinătate, sunt mai mulți sinecuriști, sunt mai multe automobile în țară și mai multe localuri de perdicție unde îmbuibații din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
va denunța admirația față de înaltele virtuți artistice ale operei lor. Sadoveanu, spune Pamfil Șeicaru, s-a conturat, încă de la primul volum, așa cum va fi în tot ce a publicat ulterior, ca "un neîntrecut povestitor, un liric evocator al peisajului Moldovei". Nemilosul pamfletar ține să precizeze: Problema moralității în artă este de multă vreme înlăturată din examinarea și valorificarea unei opere, dar tendințele, atitudinea scriitorului în fața vieții sociale pot fi prea bine clasate drept reacționare sau revoluționare". El credea, pe bună dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe care le trăim". Cu Paul Goma am intrat, cum spune Virgil Ierunca, "în rîndul lumii". Adunarea și publicarea polemicilor și pamfletelor din Dimpotrivă (1994) își află noima "în restaurația intensificată în vremea din urmă". Între primii aflați în vizorul nemilos al criticii se va afla G. Călinescu;, prins ca în insectar, el este redus la dimensiunile unui "curtean în mînă c-o lalea", pentru constantul lui oportunism, pentru opacitățile sale critice, dar nu mai puțin ideologice; toate punctate cu obiectivitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
savante boroboațe și sofisticate erori" (N.S.). În închisoare, chintesență de viață, cum o definește proaspătul convertit, descoperă fericirea zburdălniciei, seriozitatea ce ni se cere este de a fi virtuoși, cinstiți, atenți la durerile altora, dar nu acri, mereu încruntați și nemiloși executanți ai diverselor regulamente trecătoare. Domnul ne cere în Împărăția Lui să nu intrăm dacă nu vom fi precum pruncii ei care sînt de o neastâmpărată veselie. O fericire a voioșiei, a seninătății și detașării, a înțelegerii nu lipsite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
era în toi; o "istorie literară" a... jumătății-de-adevăr și, fatal, cealaltă jumătate fiind minciună". Aproape nu există familie care să nu fi avut măcar o rudă, mai mult sau mai puțin apropiată, care să nu-i fi trecut printre furcile nemiloase ale aparatului comunist opresiv. De ce ne facem că uităm, de ce ne mințim numai pentru ca o mînă de nemernici să-și primească pensiile consistente în liniște, netulburați și să ne rîdă, tot ei, cu nerușinare în față, în timp ce oasele atîtor martiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Toma Arnăuțoiu. Condamnarea la moarte a Elisabetei Rizea va fi comutată la douăzeci și cinci de ani de muncă silnică. Cînd era dusă la anchetă se ruga: "Ajută-mă, Doamne, să nu spun nimic", nu se ruga să scape vie din mîinile nemiloase ale călăilor. Ale călăilor care astăzi, cei care mai trăiesc, își duc un trai liniștit, cu pensii consistente și fără ca nimeni să-i tulbure prin a fi chemați în instanță, spre a da socoteală de faptele lor abominabile. "La 14
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sale?! Evident, ca și Întregul Occident, dar nu Întotdeauna pentru aceleași motive, noi, mulți, sute și sute de mii, l-am aplaudat pe micul tiran, fost dur secretar al c.c. al partidului, general de securitate și furibund contra proprietății rurale, nemilos față de cultură, cînd În august ’68 și-a ținut surprinzătoarea cuvântare din balconul c.c., Înconjurat de staff-ul lui politic, reproșând fără echivoc Rusiei sovietice și Pactului de la Varșovia alianța dură militară a țărilor comuniste din care și noi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]