4,685 matches
-
din inimă nu-l schimba, În negrul rătăcitor de ecouri Roua stelară din culorile toamnei, Să curețe candela vie. De la fereastra divină a luminii Să nemurească clopotul icoanei... Picuri de timp și de iubire Să vindece neputințele din noi. POMUL NEMURIRII Aluat din iubire și lumină, Urcăm anevoie pe treptele Cerescului Templu. Înveșmântați cu vise și doruri, Prin strălucirea norilor, căutăm Nestinsa și misterioasa Comoară. În interiorul nostru cresc scântei, Văpăi, daruri lumești și poate... Trepte spre izvorul nemuririi. Pomul nemuririi, Omul
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
din noi. POMUL NEMURIRII Aluat din iubire și lumină, Urcăm anevoie pe treptele Cerescului Templu. Înveșmântați cu vise și doruri, Prin strălucirea norilor, căutăm Nestinsa și misterioasa Comoară. În interiorul nostru cresc scântei, Văpăi, daruri lumești și poate... Trepte spre izvorul nemuririi. Pomul nemuririi, Omul, făptură Cu trup firav și stricăcios, privește Și se-ndreaptă cu nesocotință Către lacrimile luminii. DIN INTERIORUL SINELUI Aleargă, aleargă... dorul, Ziua-soarele, noaptea-stelele Ne zâmbesc ca o minune. Nu-i suficient timp să iubești, Lumea toată s-
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
POMUL NEMURIRII Aluat din iubire și lumină, Urcăm anevoie pe treptele Cerescului Templu. Înveșmântați cu vise și doruri, Prin strălucirea norilor, căutăm Nestinsa și misterioasa Comoară. În interiorul nostru cresc scântei, Văpăi, daruri lumești și poate... Trepte spre izvorul nemuririi. Pomul nemuririi, Omul, făptură Cu trup firav și stricăcios, privește Și se-ndreaptă cu nesocotință Către lacrimile luminii. DIN INTERIORUL SINELUI Aleargă, aleargă... dorul, Ziua-soarele, noaptea-stelele Ne zâmbesc ca o minune. Nu-i suficient timp să iubești, Lumea toată s-o îndrăgești
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
la picioare, Răni și poveri vei învinge Cu frumusețea și tăria inimii. Din interiorul Sinelui curg Tandrețea, armonia și liniștea. De cauți vei găsi, de ceri vei reuși. De dăruiești... vei primi Sărutul clipei ce naște bucuria, Zborul nestins și nemurirea. CĂLĂTOR SPRE STELE Prințul norilor, zboară Cu dorurile înfrunzite În casa luminii, ecou Tainică făclie cerească. Candelă vie, de speranță! A-ndepărtat frigul clipelor Plânsul suferinței, vântul... Aleargă prin divine întinderi, Vorbește cu stelele, cu luna... Coboară semne și umbre
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
divine, cete de cântăreți, Pe nuntași să-i veselească. Ziua aceea de lumină și bucurie Aș vrea să nu se termine vreodată. Spre tine, spre mine, spre voi, Iubiților mei, se aduc în dar, Nestinsele și preasfințitele taine ... PE RUGUL NEMURIRII (d-lui Cristian Petru Bălan) Părticică din rai, picătură din neant, Gând pribeag în aventura lui Cronos, Mereu prin valurile încercării-pion, Rătăcitor prin misterioase infinituri, Căutător de leacuri salvatoare ... Uneori arogant și încrezut și ... Nerecunăscător Marelui Stăpân ... Iartă-ne, Doamne
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
-ntelepciune Față i se luminează După faptele lui bune. El rămâne înaintea Judecaților supus Și de toate cele rele Îl ferește chiar Iisus. Chiar în clipa crunt-a morții El găsește izbăvire Și în veacul care vine Se imbraca-n nemurire. Fericirea este Domnul Și cei ce se tem de Sfanțul Pe cei răi și cu păcate Îi acoperă pământul. Zilele le șanț că umbră Și se risipesc în van Ce folos c-aduna dânșii Viata-ntreaga ban cu ban? Și-
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.VIII – NESTATORNICIA VIETII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340146_a_341475]
-
este de asemenea de remarcat linia continuă pe care o urmărește autorul și aici, în ceea ce privește spiritualitatea înaltă moștenită și păstrată de-a lungul timpului de populația acestor locuri. Credința monoteistă a strămoșilor daci în Zalmoxes, zeul suprem care a propovăduit nemurirea, a facilitat ulterior „asimilarea creștinismului, datorită asemănărilor de esență existente”, fiind clar că misiunea de propovăduire a cuvântului Evangheliei înfăptuită de Sfântul Apostol Andrei a întâlnit pe aceste locuri o populație pregătită (sub raportul moștenirii spirituale, dar și din punctul
PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340107_a_341436]
-
focuri în inimile noastre, Și-asemeni unui val din marea vieții Ne-mprăștiem în picături albastre. Și alergăm desculți să privim răsăritul, S-aprindem cu el vise care nasc iubire, Visăm la malul mării căutând infinitul Pe drumul nostru către nemurire. Zidim castele de visuri în soare Și plantăm flori de gânduri în grădină, Ne este fiecare clipă sărbătoare Și calea inundată de lumină. Când trece vara din calendarul vieții Ne îndreptăm busola spre apus De-ar fi negociabili anii tinereții
VARA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340150_a_341479]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > PE ORA FIXĂ A IUBIRII... Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1501 din 09 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe ora fixă a Iubirii... Când nori cu chipul nemuririi și-or răsturna prin stele carul, aș vrea să-mi fie minutarul pe ora fixă a Iubirii Și de m-or întreba, ''ce poți să spui acum în prag de seară că lași sau iei făr' de povară...'' ei, zeii
PE ORA FIXĂ A IUBIRII... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340169_a_341498]
-
dintre toate îmi este cel și cel mai drag, cu gândul meu făcut șirag, să las la fiecare-n parte trezirea dintru zorii zilei -ah, n-am scăpat vreun Răsărit- în lumea asta....ce-am iubit? Și-or râde zeii nemuririi căci n-am avut vreo rușinare și-am să le spun...''eu, am dansat și dintre cate le-am aflat, aș vrea să iau cu mine-o floare'' Să am în lumea ce-o să vină parfum, iar ca s-o
PE ORA FIXĂ A IUBIRII... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340169_a_341498]
-
poartă, când fi-voi dintre vii plecată am să-o-nfloresc în ochi, Lumină; De-acolo-n ceas sortit de zori, din imprecizia firii mele, voi ninge tei și albăstrele pe crengi, cu ochii-mi, uneori! Când nori cu chipul nemuririi și-or răsturna prin stele carul, ce-aș vrea?! ...să-mi steie minutarul pe ora fixă... a Iubirii... Shanti Nilaya Referință Bibliografică: Pe ora fixă a Iubirii... Shanti Nilaya : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1501, Anul V, 09 februarie
PE ORA FIXĂ A IUBIRII... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340169_a_341498]
-
secunda Cea în care ai să vii. Să pot spune numai lumii Că tu ești aleasa mea. Să-ngenunchi în fața firii Și să-ți dărui inima. Să plesnească-n două clipa De atâta fericire. Să ne dăruiască nouă Dreptul sfânt la nemurire. Să-nchinăm pocale pline De speranțe, împliniri. Să ne doară de iubire Sufletele de trăiri. Să uităm ce-a fost trecutul Nimeni nu-l poate schimba. Să privim solemn în față Dreptul de a ne avea. S-asezăm pe temelia Ce
FLORIN CEZAR CĂLIN de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340201_a_341530]
-
Să-ți alint cu drag secundaCea în care ai să vii.Să pot spune numai lumiiCă tu ești aleasa mea.Să-ngenunchi în fața firiiși să-ți dărui inima.Să plesnească-n două clipaDe atâta fericire.Să ne dăruiască nouăDreptul sfânt la nemurire.Să-nchinăm pocale plineDe speranțe, împliniri. Să ne doară de iubireSufletele de trăiri. Să uităm ce-a fost trecutulNimeni nu-l poate schimba.Să privim solemn în fațăDreptul de a ne avea.S-asezăm pe temeliaCe în ani am construit.Tot
FLORIN CEZAR CĂLIN de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340201_a_341530]
-
adie te ating cu clipa timpului aripă pe ape clapa pianului iar scrie un zbor amețitor, decor în pripă, tu pleci, tu taci, pictez iar zorii și despletesc a aripii iubire o lebădă îmbrățișează norii și eternul iarăși cade în nemurire, e poarta închisă chiar de-ai să revii îmi tremură iar mâna pe o pană de acum am tâmplele argintii nu pot să-ți scriu, căci sufletul mi-e rană. Referință Bibliografică: de-ai să revii / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare
DE-AI SĂ REVII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377327_a_378656]
-
Autorului prin parcul vechi ce-i cu statui uitate mai umblă noaptea numai umbra ta, femei de-a pururi, gol de dezbrăcate se plimbă iar prin găurile de stea, plutesc și norii pe un albastru plin cu umbre și cu nemuriri de șoapte în care dulci-amare, femei de noapte vin să-și vândă la tejgheaua morții câte un strop de lapte, își poartă în straiță uscăciunea goală și beau cu moartea câte un pocal de vin, se mulg din țâță în
FEMEI DIN NOU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377335_a_378664]
-
19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Iubito... Vino iar înspre-nceputuri... Să retrăim ai netrăirii zori - Imaculate orizonturi albe Să-mprăștie ai neputinței nori. Iubito... Să-ncolțim din nou sub ploaie... Doi ghiocei albi, firavi, exilați Pe-o insulă a nemuririi noastre, Îndrăgostiți, pereni, necugetați. Renaște-vom feriți, sorbind lumină Din cupe pline cu amor nestins Trăind dual, frumos, gustând din tihnă... Doi Zei în al iubirii paradis. Iubito... Vino iar înspre-nceputuri.... Amorul nostru fără de sfârșit Întoarce-va mereu clepsidra
VINO de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377376_a_378705]
-
e o primăvară, Aleg viața și aromele aleg, Și se resimte-n lume zvon de vară; Și prin câmpii, cu iarbă verde Se scaldă , în lucida oază, mierea, Albinele ce zboară, nimeni nu le vede, Iar ele văd , dansând cu nemurirea. Cu fluturii , culoarea florilor o gustă, Se-ascund de zâmbete și voci, Și nu se aud, și nici nu se-nfruptă Din seva care e un fel de aur dulce. La răsăritul zilei e-atât fior, Că se deschide soarele
DE DRAGUL LUI; IMAGINEA ALBINEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377396_a_378725]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SFÂNTA CRUCE Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Sfânta și cinstită cruce Semn divin de nemurire, Ne ești pavăză-n răscruce Și toiag spre mântuire. Sfărâmând în lanțuri moartea, Iadul s-a predat prin tine Descuindu-ne cetatea Raiului - printr-o minune. Patru brațe țin puterea Dumnezeului cel veșnic, Lemnul vieții și durerea Trupului ce arde
SFÂNTA CRUCE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377462_a_378791]
-
tot ce-am trăit. Privesc în urmă cu încântare parcursul vieții ajuns un strop, înțelegând că orice-ncrâncenare, întotdeauna avut-a scop. Și pricep asăzi rostul, menirea ce au dat roade pe-al vieții trunchi, spre-a nu mă-ntorce în nemurirea care mă-așteaptă, trist și-n genunchi. 18 ianuarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Și pricep / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2211, Anul VII, 19 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate
ŞI PRICEP de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377536_a_378865]
-
siclam? V-ați oprit vreodată să priviți natura Ce se oglindește sub frumoasa zare, Din înaltul munte ce se dă deadura Coborând regește către-ntinsa mare? V-ați oprit vreodată să priviți aripa Unei paseri albe ce brăzdează cer, Ducând nemurirea și cărându-și clipa Din neantul lumii spre-al său efemer? V-ați oprit vreodată să-ascultați tumultul Ce astupă codrul sub frumosu-i cânt, Zumzăitul vieții ce își strânge cultul Printre ramuri crețe plânse spre pământ? N-avem timp din râvnă
UNDE FUGIM... SPRE CE? de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377543_a_378872]
-
Popean Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului Sunet de amiază Bat clopote, cad frunze, Arămiul pune stăpânire pe sufletele noastre. Trec clipe, mii și veșnicii,te-ntreabă: -tu oare ce vei fi? Pământ sau Nemurire. Bat clopote, cad frunze, Cobor în arămiu, Trec clipe,una și una Trec clipe,mii și mii, Eu oare ce voi fi? Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Sunet de amiază / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul
SUNET DE AMIAZĂ de VALER POPEAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377599_a_378928]
-
cu capu-n jos în lumea noastră de văpaie, nu versul este esențial, ci disperarea ce mă apasă, călare ai fugit cu-n cal ‘nainte ca să-mi fi mireasă, te levitez cu a mea durere, și patu-mi este desfăcut, desculță, nemurirea-mi cere să te iubesc, ca la început, dar totuși stau destul de sus în blocul meu fără etaje, în care eu am presupus c-am să mă spânzur prin garaje, și fumegă, când se destramă, un vis prin noaptea de
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
vrei cu capu-n josîn lumea noastră de văpaie,nu versul este esențial,ci disperarea ce mă apasă,călare ai fugit cu-n cal‘nainte ca să-mi fi mireasă,te levitez cu a mea durere,și patu-mi este desfăcut,desculță, nemurirea-mi ceresă te iubesc, ca la început,dar totuși stau destul de susîn blocul meu fără etaje,în care eu am presupusc-am să mă spânzur prin garaje,și fumegă, când se destramă,un vis prin noaptea de lumină,iar gândul meu
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
adie te ating cu clipa timpului aripă pe ape clapa pianului iar scrie un zbor amețitor, decor în pripă, tu pleci, tu taci, pictez iar zorii și despletesc a aripii iubire o lebădă îmbrățișează norii și eternul iarăși cade în nemurire, e poarta închisă chiar de-ai să revii îmi tremură iar mâna pe o pană de acum am tâmplele argintii nu pot să-ți scriu, căci sufletul mi-e rană. Citește mai mult ruină, capul mi-e o țeastă,o
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
dispreț,nu te sărut de vânt adiete ating cu clipa timpului aripăpe ape clapa pianului iar scrieun zbor amețitor, decor în pripă,tu pleci, tu taci, pictez iar zoriiși despletesc a aripii iubireo lebădă îmbrățișează noriiși eternul iarăși cade în nemurire,e poarta închisă chiar de-ai să reviiîmi tremură iar mâna pe o panăde acum am tâmplele argintiinu pot să-ți scriu, căci sufletul mi-e rană.... XVIII. E ZIUA TA FEMEIE, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2250
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]