2,353 matches
-
neguri și gheață, de apăsarea unei morți animale și vegetale ce se arată, iată, suprem Învinsă de principiul și forța Viului. A lui Dionysos, zeul cântului, al dansului, al vinului și al exuberanței de a fi, al unei Încrederi calme, nepăsătoare, invincibile În forțele Renașterii, ale Viului, ca și ale tuturor prerogativelor ce sunt legate de acesta!... Prezența, victoria și dominanța Iraționalului, o altă formă Înaltă a cunoașterii, o falsă negare a Rațiunii, o șansă a omului cuminte de a Înțelege
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
moartea accidentală sau absurdă nu mai poate să-mi „strice planurile și ambițiile”. Ea, când va veni, distinsa și, cum se spune, macabra Doamnă - Nemții o masculinizează, este acel bărbat grav, cu coasa, care-l urmează pe călărețul puternic și nepăsător din faimoasa gravură a lui Dürer! - va veni oricum „prea târziu”, dacă o vedem ca pe o forță care ne strică desenul vieții. Un mare autor spunea că tragic, la drept vorbind, nu este sfârșitul existenței, moartea, ci Întreruperea unui
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În haine de oraș. O lume fluidă, nesigură, unde lucrurile nu prea sunt luate În serios. Pentru scriitorul francez, mentalitatea cu totul neoccidentală ar fi mai curând o calitate, lecția pe care românul o oferă occidentalului: adaptabilitatea, indulgența, optimismul, trecerea nepăsătoare prin istorie. Exact ceea ce o irită pe scriitoarea britanică! Până la urmă, rămâne faptul că românii sunt percepuți ca fiind altceva, un popor animat de alt spirit decât cel al națiunilor occidentale: o anumită „ușurință“ de a trăi Îi separă de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
A. M-am întors spre Aimee. Nu-i decât Jayster. - Lasă-mă întâi pe mine să ies, mi-a sugerat Aimee, grăbindu-se la oglindă, să se-asigure că totul era acolo unde trebuia. Dar am deschis ușa, drogat și nepăsător cum eram, iar Jay era acolo: cu părul geluit, pantaloni negri și o cămașă portocalie Helmut Lang. - Aha, m-am gândit eu că o să te găsesc în baie. Apoi Jay își întoarse privirea spre Aimee și zise, după ce o măsură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
valoarea lui este imperisabilă, dar și cumva mortuară. Totuși, încercarea de a-i concura pe marii maeștri, în mod sigur, nu le face bine. Am remarcat, de pildă, lângă două dintre pânzele lui Velázquez pictori localnici executând copii pe șevalet, nepăsători la mulțimea de gură-cască de la spatele lor. Copiile erau destul de reușite, dar nu perfecte: ele nu izbuteau să reproducă modelul în deplinătatea lui, care rămâne inimitabil, cum irepetabilă este fiecare tușă de penel. Nimeni, oricât de iscusit ar picta, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
preschimbe în evanescență precoce după deces? Credeați că Egiptul faraonilor, cu mormintele și piramidele lor, înseamnă o dezmințire de la această regulă? Ea a ocupat spațiul și timpul, fără a-l sacrifica pe unul celuilalt, așa cum facem noi ăștia care acceptăm nepăsători ca edificiile noastre high-tech să fie făcute praf și pulbere după nici treizeci de ani. Nu trebuie să aducem la disperare Clubul Mediteranean, de acord. Ce-i drept, coloșii muți de la Gizeh, medium obez și fără mesaj, ne impresionează fără
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
văzută pe harta-mozaic a Țării Sfinte, cea mai veche dintre toate, datând din secolul al VI-lea, și care face mândria bisericii ortodoxe din Mandaba, orașul învecinat în care mai există câțiva creștini. Tumulul în șantier pe care-l priveam nepăsător nu este nici mai mult nici mai puțin decât locul de pe care profetul Ilie s-a înălțat de viu la cer, pe carul său de foc, după ce a lovit fluviul cu mantia sa pentru a-i împinge apele îndărăt (Cartea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vântului, a codrului... Cum îi vine nebunia, adică, încet-încet... Viața maicei mele. 24 Oct. 08. De când îmi aduc aminte, până la moartea ei; vorbesc și despre Mitică, fratele meu care a murit, și despre nașterea lui Vasilică 13, despre temperamentul de nepăsător al tatei ș.c.l. Buzdugan persian; cu orice fier la capăt hamger pumnal scurt, lat, încovoiat. Buzdugan cu cap de diavol, sau cu ghioagă ghimpoasă. Cararea pietroasă țipa rănită de cuele de fier ale cismelor. La pod la Dumbrăvița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pânii stricate care venea din urmă arăta o nepăsare teribilă cașicum ar fi voit să spuie că țopârlanul, dacă n-are pâne, să mânânce cozonac. Grâul necojit și nebătut la piuă, care a produs enterita, pe dânsul l-a lăsat nepăsător și rece. Doctorul, care a îndrăznit să facă această observație, că stomahul chiar al unui țăran, nu poate digera asemenea alimente, a fost pedepsit cu închisoarea, și d. colonel a adăogat că soldatul, dacă vra să mânânce grâul fără coajă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
românești. Pentru președinte, Victor Ponta este, în bătaie de joc ”dottore” , ”pisicuț”; Crin Antonescu ”adormit” și ”repetent” ; în timpul studenției Dan Voiculescu ”Felix”, informator și apoi agent al Securității. În schimb, se supără când cineva îl deranjează, făcându-l băutor, afemeiat, nepăsător față de marile probleme ale țării. Din preajma lui Traian Băsescu, au pelcat consilieri de elită, făcând parte din elita intelectuală, precum Andrei Pleșu, soții Săftoiu, Cosmin Gușă, care n-au maai putut suporta jignirile și numeroaseșe șicane de la Palatul Cotroceni. Singura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al băncii, sau pentru a se înveli și a se ocroti de privirile curioase ale mulțimii de turiști care mișunau prin piață și nu se sfiau să îl privească cu interes nemascat. Am fost uimit să constat că polițiști treceau nepăsători pe lângă el, fără să-i zică ceva. Doar câțiva turiști străini, cu multe femei în grup, s-au oprit mai demonstrativ să-l pozeze și filmeze, fără însă să facă comentarii. Mi s-a părut chiar că aceștia fuseseră avertizați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ar însemna și o încheiere de conturi. Nu, nu mi-am încheiat nici un cont până acum, ci dimpotrivă mi-am deschis vreo alte câteva , în care mai am de îndesat niscaiva povești de viață prin care am trecut nu chiar nepăsător și nici măcar întâmplător. Cât privește orizonturile mele literare, acestea sunt, în mare, acelea pe care le-ai întâlnit în cărțile mele de până acum, pe care mi le-am dorit pe linia cărților care au făcut literatura să fie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întrebării, orice eșuare e, de fapt, o împlinire. Cum te simți, din această perspectivă, la 60 de ani, dragă Gellu Dorian? Viața mea este o sumă de eșecuri. Insă din aceste eșecuri, am ieșit așa cum sunt acum, mai călit, mai nepăsător la rugina pe care mi-o aruncă peste armura mea de inox cei din jur. Ținutul Botoșanilor, ca loc de dus viața, este, așa cum spui, un țărm. Insă un țărm fără ieșire la mare, la ocean, ci la niște ape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spaima lui în privința unui iminent sfârșit. Până acum au fost nenumărate "apocalipse" în prag de a se întâmpla. Câteva numai în ultimul deceniu. Cea de anul trecut a creat chiar o fobie, a împărțit lumea în disperați, în grijulii, în nepăsători, în credincioși și necredincioși (așa a fost de când e lumea, de fapt credința s-a născut pentru a-i separa pe necredincioși, pe cei ce s-au așezat în afara lumii, sau pentru a-i converti la credință, la cursul firesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
față vechea fabrică Nicolina, la un moment aniversar (se împlineau atunci 80 de ani de activitate) ? După alți 50 de ani, prologul acesta ar suna complet diferit. Trecătorii grăbiți văd, în spatele Pieței agroalimentare Nicolina, un teren viran. Cei tineri trec nepăsători și doar cei trecuți de prima tinerețe se opresc de multe ori, privesc în gol, iar uneori o lacrimă stingheră scapă din strânsoarea pleoapelor. Sunt printre cei puțini ce își mai amintesc de perioada de glorie a fabricii, ce ocupa
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să evolueze într-un ritm propriu. 4. Alți călători străini și români pe meleagurile hușene Călătorul care sosește pe meleagurile hușene, poposind pe dealul Dobrina, rămâne impresionat de priveliștea ce i se oferă. Armonia locurilor nu-i va fi lăsat nepăsători nici pe călătorii de odinioară. Încă din secolul al XVI-lea, misionari catolici au venit să cunoască situația parohiilor din Țările Române. Alte impresii au fost notate de negustori și călători străini, în drum spre Constantinopol (era drumul cel mai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a face cunoscută poporului muzica autentică. La 16 ianuarie 1916, a avut loc în sala Teatrului din Huși un concert de vioară în interpretarea marelui artist, adevărată sărbătoare pentru hușeni, într-o conjunctură nu chiar fericită. Presa nu a trecut nepăsătoare peste sărbătoarea oferită: „vor trebui să producă și în muzică o adevărată renaștere și să stabilească în această artă caracteristica și tendințele spiritului curat românesc”. Într-un alt articol, superlativele se revărsau asupra artistului: „Muzician desăvârșit și de mare talent
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
arbore o oferă celui chemat de a servi, prin astfel de lucrări, Omului. Costel Iftinchi este unul dintre aceștia.” „Clipe împotriva morții” de Gloria Lăcătușu În tabără la Gărâna Participând la diferite expoziții în calitate de sculptor, nu am putut să trec nepăsător pe lângă tablourile expuse pe simeze, care de fiecare dată mă priveau și îmi zâmbeau datorită sutelor de tonuri viu colorate, ce mă obligau să zăbovesc în fața lor, zâmbind fără să vreau la mesajul pe care autorul mi-l transmitea cu ajutorul
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
reprezentativă. Sunt sute și mii de documente din care litera s-ar transforma în voce, un glas de care avem nevoie pentru că nu ne putem prețui negăsind un loc acestui fond supus eroziunii timpului indiferent și, mai grav, eroziunii omului nepăsător și ignorant. ANASTASIE FĂTU, PRECURSORUL MEDICINII ȘTIINȚIFICE LA IAȘI ȘI ÎN MOLDOVA Anastasie Fătu face parte din generația acelor învățați români care s-au afirmat ca mari personalități cultural-sociale îndată după revoluția de la 1848. Păstrând amprenta ideologică a acestei revoluții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
special, unii aducând vorba, cu multă bunăvoință, despre ceva ce li s-a părut că ar fi harul narativ al autorului. L-aș fi avut, dar nu știusem, precum eroul lui Molière. Firește că această întâmpinare nu m-a lăsat nepăsător. Ba pot spune că m-a încurajat să scriu și alte texte de aceeași factură: și evocatoare, și critice. Le-am adunat în cartea de față, care le reia, distribuindu-le altfel în sumar, și pe acelea din secțiunea finală
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la urma urmei, ce ne pasă nouă? Momentul acela, după câte știu, n-a venit niciodată. Odată Sorin a fost văzut însă la brațul unei doamne tinere, micuțe, cu părul castaniu tuns scurt, sporăvoind amândoi și râzând cu mare poftă, nepăsători de ni meni. Se vedea cât de colo că se simțeau minunat împreună. Seara, la cămin, au urmat, bineînțeles, tachinările. — Cine era tipa? — Ce tipă? — Tipa de azi dimineață, mergeai cu ea la braț pe bulevard, cine era? Privirile întâi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-ta ești chemat să o deschizi. Fii, dar, omul epocei; fă ca legea să fie tare, iar tu, Măria-ta, ca domn, fii bun și blând, fii bun, mai ales pentru aceia pentru cari mai toți domnii trecuți au fost nepăsători sau răi. Nu uita că, dacă 50 de deputați te-au ales domn, însă ai să domnești peste două milioane de oameni! Fă, dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace și de dreptate: împacă patimile și urele dintre noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu duceau lipsă. După o masă bine stropită dată în onoarea lor în apartamentele mele de burlac, se încinsese un joc năstrușnic, la care galbenii treceau cu grămada dintr-un buzunar într-altul cât ai scăpăra din degete. Iar eu, nepăsător ca de obicei, mă amestecam în vorbele și șăgile 75 lor, îmi pipăiam din când în când cele două fâșicuri cu galbeni din buzunar, dar nu luam parte la joc. Fă-ne cinstea gazdei, îmi zise Cananău cu aer ademenitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că n-o să primească tocmai cu brațele deschise, când o vedea în casa lui cinci guri de oameni și alte cinci guri de câni, care de al răsăritul soarelui n-au îmbucat 141 nimic. Ceilalți tovarăși ai mei, veseli și nepăsători, mergeau fără leac de grijă și își lingeau de mai înainte buzele, gândindu-se la oalele cu smântână și la puii fripți ce-i așteptau. Când am ajuns în capul țarinei, am întrebat pe jitarul 142 care ne-a deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trecute: păreau un grup de tineri joviali, fără griji. Victor îl privea discret pe Stelian, măsurându-l: ce diferență uriașă era între cel de aseară, care-l impresionase cu discursul său curajos, profetic parcă, și adolescentul acesta întârziat care pălăvrăgea nepăsător și își savura savarina, lăsând impresia că nici un gând mai serios nu i-a străbătut vreodată creierul. De la cofetărie s-au dus pe malul fluviului. S-au jucat aruncând cu pietre în apă. Au mai vorbit nimicuri. Apoi, când Stelian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]