2,473 matches
-
teza lui Maiorescu asupra formelor fără fond, tânărul Xenopol era convins că progresul „nu poate consista decât În acțiunea practică, În o combatere a răului sub toate formele lui, sub aceea de minciună și demoralizare, sub aceea de scepticism și nepăsare“. Se poate spune că elanul meliorist din anii formației, decisivi, s-a păstrat de-a lungul Întregii sale existențe, una de cărturar generos și infatigabil În strădania lui de a-și sluji țara. „Căci, mai la urmă, eu nu sunt
Prelegeri academice by Acad. ALEXANDRU ZUB () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92347]
-
altora, pentru că așa cum spunea chiar Freud, ”nu vom avea timp destul cât să le facem pe toate”! De aceea dorim ca prin faptele noastre să dovedim că vom schimba soarta naturii și că vom încerca să reparăm ceea ce alții, cu nepăsare au distrus. Vom încerca să păstrăm trandafirul viu, pentru a ne bucura în armonie de el împreună cu copiii noștri. Educația ecologică a devenit o necesitate și la Colegiul Silvic ”Bucovina”. Pornind de la această premisă considerăm că putem contribui prin activitățile
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Grămadă Adelina, Șeșureac Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93171]
-
cu autoritatea de a rezolva toate disputele conform legii stabilite"41. Fiecare om în starea naturală este judecător și executor al legii naturale și, prin urmare, pune "prea multă ardoare în privința cazurilor proprii, în aceeași măsură în care neglijența și nepăsarea îi fac [pe oameni] prea lipsiți de atenție în privința pricinilor altora"42. O condiție a păcii este ca judecătorul pricinilor să fie recunoscut pentru imparțialitatea lui și să aibă autoritatea de a rezolva toate disputele în conformitate cu legea dată. Odată ce lumina
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
care majoritatea pasagerilor au ținut să petreacă cele două ore din urmă, trăite pe vapor. Am istorisit această întâmplare cu scopul de a sublinia atitudinea omului în fața încercării prin suferință. Nenorocirea i-a trezit dintr-o stare de indiferență, de nepăsare față de Dumnezeu și de rugăciune. Cine ne poate ajuta în vreme de încercare? Cine ne poate ușura sufletul în fața primejdiei? La cine să alergăm? Unde putem afla leacul tămăduitor pentru rănile noastre sufletești dacă nu la Hristos Fiul lui Dumnezeu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Iar eu, cu lenea mea și cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat prea curată lumina Ta și Te-am izgonit de la mine prin toate lucrurile cele de rușine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu nepăsarea, cu neiubirea de frați și cu ținerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu desfrânarea, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără de saț, cu beția, cu multă vorbire, cu gândurile cele rele și viclene, cu obiceiurile cele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cu duioșie. Ceea ce rămâne despre țara lor din scrierilor a lor este asemeni unei chirurgii: se arată tumorile, chisturile, excrescențele, anomaliile tocmai pentru a elibera trupul țării lor de exotica povară a prostiei, a încremenirii, a inadecvării, a trivialității, a nepăsării, a proastei administrări. Ei înțeleg că sunt responsabili pentru viitoarele modelări ce vor să vie. - Intelectualii propagă uneori în mase antimodele. Printre cei care scriu, sunt oameni talentați, excepționali, unii chiar geniali. Personalitatea lor are forța de a exala convingere
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
noimele"". Ceea ce se vede aici transpare prin ochii altuia posibil, prin vederea matutinală a celui cu totul altul. Nu coordonatele imaginare, difuze, ale unei scene utopice; vădirea este revelare prin răsturnare, Imaginea inversată a lumii lăsate în grija de sine. Nepăsarea nu e nepăzire, ci detașare, starea de dinaintea curgerii și a zidirii, desprindere a naturii de chiar începutul care nu e în timp. O stare a neivirii, a preapariției în care nimic nu are față decât Cel-pururi-de-față. E chipul cu care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
2013, p. 296. 76 Datat 10 sept. 2008, în Memoria frunzelor, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2010, p. 31. 77 Vol. Centura de castitate, Editura Cartea Românească, București, 2007, p. 27. 78 Cf. Platon, Republica, 621 a-c. Uitarea e însă și nepăsare (Platon vorbește mai întâi de "râul Nepăsării" și apoi de Lethe ca fiind "râul de uitare"), accentul căzând nu doar pe simpla amnezie, ci pe nepăsarea ori indiferența față de adevăr, în ultimă instanță pe uitarea de ființă. 79 Nichita Danilov
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
2008, în Memoria frunzelor, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2010, p. 31. 77 Vol. Centura de castitate, Editura Cartea Românească, București, 2007, p. 27. 78 Cf. Platon, Republica, 621 a-c. Uitarea e însă și nepăsare (Platon vorbește mai întâi de "râul Nepăsării" și apoi de Lethe ca fiind "râul de uitare"), accentul căzând nu doar pe simpla amnezie, ci pe nepăsarea ori indiferența față de adevăr, în ultimă instanță pe uitarea de ființă. 79 Nichita Danilov, op. cit., p. 92. 80 "A rupe, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
2007, p. 27. 78 Cf. Platon, Republica, 621 a-c. Uitarea e însă și nepăsare (Platon vorbește mai întâi de "râul Nepăsării" și apoi de Lethe ca fiind "râul de uitare"), accentul căzând nu doar pe simpla amnezie, ci pe nepăsarea ori indiferența față de adevăr, în ultimă instanță pe uitarea de ființă. 79 Nichita Danilov, op. cit., p. 92. 80 "A rupe, în consecință, o dată pentru totdeauna, cu metaforele ce reprezintă conștiința ca un cerc luminos în jurul căruia n-ar exista pentru
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
până și dintre propriile-i contururi înspre un abandon sedimentar. Ea are, și în același timp nu are, loc: dislocarea și depunerea decurg cu o indolență exasperantă, ce evocă mai mult dezertarea și pierderea neglijentă de sine. Grija supremă și nepăsarea se confundă în ea. Și totul se petrece foarte jos - sub nivelul apei, în domeniul unei derive bazale cu referențiale vraiște. Insondabilă vâltoarea peste care se arcuiește, încrezător, un zâmbet. Arhitecții tocmai discutaseră între ei, pe drum, de muchiile vechilor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe care e capabil să o suporte, în vreme ce, pe deasupra lui, glisează furtiv centrul de greutate al unei sarcini cu mult mai mari, de-a lungul șenilei flexibile, preocupate să însumeze în ființa ei contribuțiile umile și multiple ale zalelor cu nepăsare de perceptor. Ea se insinuează precum o fundație artificială și efemeră între medii cu organizare eterogenă; flexibilitatea și rigiditatea se susțin una pe alta, părând a face concesii terenului înșelător numai spre a asigura avansul cât mai netulburat al unui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cred în locul care mi se acordă în această ierarhie. Ce, pedepsirea lui Paris a compensat lipsa aheilor de lângă femeile lor vreme de zece ani? Războinicilor le-a păsat de pactul lor masculin într-atât încât în numele lui a înflorit hâd nepăsarea față de cele ce le susțineau economia libidinală printr-un pact deloc mai prejos. Îți zic, Elena din Troia ar fi venit singură înapoi la Menelaus dacă, în loc de război, aheii ar fi făcut dragoste cu femeile lor pe măsura zelului marțial
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și concentrarea vectorilor luminiscenți asupra unui focar uman extrem de rezilient, și nu propriu-zis prin efracție. Ce se întâmplă cu omul în cazul în care supraviețuiește cumva pierderii grijii, care pare a fi racordul lui ultim la lume, și se abandonează nepăsării? Plasat la marginea superioară a locuinței pe care o protejează, paratrăsnetul nu are loc în sfera preocupărilor cotidiene, ci la extremitatea ei - un limb pământesc în frământul de alt calibru al celestului. El locuiește nelocuibilul, partea cea mai expusă a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vagi bănuieli sporindu-le, a le trata cu toată seriozitatea traducându-le în decizii, înseamnă pentru el a-și exhiba somptuar tezaurul fără fund al negației. A refuza ca un nabab ce stă pe o grămadă de aur dătător de nepăsare... Asta da, domnie! În direcția ei, cel numit Rică (de la "Spărgerică") se lăsa deseori furat de visare. Numai că, de obicei, realitatea îl trăgea abuziv înapoi, afară din reverie, înșfăcându-i ființa din pântecul dulcii libertăți onirice și înfășându-i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a o schimba, intrigat de tenacitatea ei provocatoare, dar trăiește în continuare cu ea, imunizat la trădarea-i. N-o duce bine, însă răul cu care s-a învățat și-a pierdut incisivitatea proprie numai surprizei. Cum poate încăpea atâta nepăsare în ticăloasă? Câtă moarte lasă viața să transpară cu impudoare și impunitate? Și de ce moarta chemată afară nu răspunde, cu toată ploaia de înjurături și pumni abătută asupră-i? Te pomenești c-ar vrea tandrețe, și flori, și jurăminte, și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
natura intimă a victimei. Un sfârșit decurgând firește, cu susur molcom de sevă a repausului, din înțelegerea propriei necesități, o metamorfoză de fruct ce se desprinde oportun de ramură de prea copt ce e. Abia adormind alături de fiară, sforăind cu nepăsare în urechea ei, eroul ar fi sprijinit-o eficace să-și înțeleagă pe deplin, inexorabil, redundanța și banalitatea la care au redus-o învingerea fricii de frică de către el. La trezire, monstruozitatea Minotaurului ar fi pălit instantaneu dinaintea mult mai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
urechea ei, eroul ar fi sprijinit-o eficace să-și înțeleagă pe deplin, inexorabil, redundanța și banalitatea la care au redus-o învingerea fricii de frică de către el. La trezire, monstruozitatea Minotaurului ar fi pălit instantaneu dinaintea mult mai monstruoasei nepăsări eroice față de moarte, afirmate cum nu se poate mai vehement de gestul alunecării în somn a eroului. Doar afișând nonșalanța supremă tauromahia devine artă inconfundabilă cu lupta pentru supraviețuire; numai în somnul artistului artificiul artei lui s-ar disimula la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
materialele de umplutură verbală mobilizate în pripă de interlocutori și îndesate robace în calea pericolului silențios de respirările lor aritmice. "Înțeleg. E normal să-ți pese", își dădu cu părerea Ondine după ce fu pusă în temă. "Tu nu ești omul nepăsării", mai adaugă ea după câțiva pași, privind înspre larg. Cum el nu răspunse, ecoul propriilor cuvinte continuă să cutreiere o vreme mintea femeii. Abia rotocoalele lor repetate îi sugerară autoarei că pronunțarea suna, poate, prea sentențios. Ultimul lucru pe care
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rarefiind-o până la limita impracticabilului. Întrucât păreau dătătoare de drum către ea, el le primea ca pe un șirag de nestemate strâns ghem și aproape binefăcător, dacă n-ar fi făcut să răsune în ecouri ample vastitatea singurătății lui. Abia nepăsarea din ele, indiferența deplină la efectul imediat asupra ascultătorului, le făcea atât de prețioase. Nu aveau nevoie de primire spre a se dărui; verace și discret, ființau la superlativul lor absolut - și atât. Cât despre Ian, strângând ghem în sinea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și de mizerie, la un pas de moarte, dar „plescăind din buze de plăcere” să verse „ropote de Înjurături, din acelea birjărești, lungi și Întortocheate ca un descântec Împotriva frigurilor, bălmăjit din cele mai murdare expresii”. Pretutindeni domnea dezordinea, ignoranța, nepăsarea și cruzimea. Singurul mod de a se exprima al acestor oameni era văicăreala: „niște ratați, nevropați și pesimiști, oameni de prisos”. Cuvântul „paria”, notează Cehov, definește perfect „omul decăzut, ajuns la ultima limită, prăvălit pe treapta de pe care n-ar
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
vreme, ca cel mai înverșunat „dușman al regatului ungar”. El era temut de rege pentru că urmărea independența românilor, așa de numeroși și, mai ales, așa de necesari ca ostași ai Coroanei ungare, dar, pe care regele îi lăsa morți cu nepăsare pe câmpiile de bătălie, ca pe câni. Așa privită problema, e greu de admis teza recent lansată că, prin turburările din 1349 din Maramureș, Bogdan ar fi devenit o unealtă în mâinile rutenilor și lituanienilor în scopul de a împiedica
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în ele". Există multe neveste și tinere virtuoase, care așteaptă cu credință revenirea bravilor ostași. Însă se întâmplă adesea ca soldații să se simtă neînțeleși de familiile lor. Chiar și atunci când nu-și acuză nevestele sau surorile de frivolitate și nepăsare, soldații le poartă pică pentru că acestea nu pot înțelege confuzia profundă din sufletele lor. Pe front, relațiile cu femeile sunt, cu siguranță, și mai dificile. În timpul cantonamentelor de refacere, petrecute în satele de la marginea frontului, soldații se înghesuie să o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la acesta. Fără îndoială, consideră cuvântul prea frivol. Sărutul dintre cei doi nu are legătură cu primele înfiorări ale iubirii, ci este un sărut al morții. Ne aflăm la mare depărtare de saloanele mondene, de flirturile flușturatice și pline de nepăsare. Totuși, și aici este vorba tot de un joc al seducției, chiar dacă este unul morbid. Și, lucru inedit, acesta nu este condamnat, cum se întâmpla cu flirtul perioadei Belle Époque, ci, dimpotrivă, este proslăvit. El se înfățișează ca o ultimă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ferestrei, să ne privească. M-am gândit atunci că mă purtasem ca o fetiță. Nu era deloc dezgustător. Drept să spun, îmi pare rău că nu era englez. Pentru că era un băiat tare chipeș". Din afirmațiile fetei transpare o oarecare nepăsare, un soi de voioșie frivolă. Însă Micheline era pe atunci doar o adolescentă, iar Ocupația nu luase încă turnura opresivă pe care avea s-o capete în lunile și anii viitori. Începând din 1941, prezența ocupanților germani este din ce în ce mai greu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]