7,995 matches
-
scriitorul se dovedește că este "creator"si nu expresie a hazardului,adică își exprimă un tipar interior care vorbește prin el și caută a se revelă în formule foarte diferite,căci sunt parțiale,unde însă se traduce o matrice cu neputința de comunicat integral printr-un singur "instrument". - ,Poeta, prozatoare jurnalistă, cu o impresionantă activitate diversificata ; autoarea unui timp singular de tablete literare, la limita suprarealismului și a poemului în proza,, „Creația Melaniei Cuc impresionează prin diversitate, exuberanta în a se
MELANIA CUC de MELANIA CUC în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367087_a_368416]
-
dorul zăpezilor de altă dată”, ce îi „bate-n porțile închise.” Dacă mai devreme, acesta afirmă că „inima-i o vistierie plină”, acum, prin contrast, spune: „mi-e visteria inimii prădată/ și e târziu în goalele-i culise.” („Cenușa”) Sentimentul neputinței, al tragismului condiției umane, al imposibilității de a depăși limitele sunt perfect redate de Petru Lascău printr-un adverb de timp . Acel „târziu” din „Cenușă” devine „prea târziu”, în „Umbre adormite”: „E prea târziu să mai visez/ când doru-i aripa
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
Duțu. În „Cerc”, poemul cu care se deschide volumul „Spații", autoarea încearcă să privească cerul, într-o încercare de revenire la obârșie, care este de fapt, întoarcerea spre Dumnezeu. Versurile oglindesc universul spiritual al autoarei prin viziuni răsturnate, tragice, ale neputinței ce se transformă în negație, într-o decădere a cunoașterii biblice, de la începuturi. Trecerea la ideea de zbor, de aripă se face încet. „Era în aripa mea/ Ochiul ce mă durea./ Zburam cu aripile strânse,/ Zburam cu capul plecat,/ Zburam
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
și umbrelor, încărcătura metaforică, poetizarea unor imagini biblice, abordarea unor teme precum suferința, binele, răul, divinitatea aduc accente dramatice în „Spațiile” Victoriței Duțu. Spontaneitatea, firescul, inocența, sentimentul de înstrăinare, opțiunea între real și ideal vorbesc pe de o parte, despre neputința omenească de a-și depăși limitele în zborul spre înalt, iar pe de altă parte, despre libertatea lăuntrică. „E veșnică această/ Contradicție,/ Ce ne frământă/ Pașii și gândirea,/ Ne-apropie,/ Ne desparte/ Și iarași ne aruncă-n/ Orizonturi depărtate.” („Poarta
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
gradual, implicând nenumărate conflicte între dorințele și nevoile lor și ordinea impusă de societate. Așa cum este și firesc, românul « Tragedie și triumf » este realizat în tonuri cenușii, reflectând faptul că dimensiunea personală a vietii personajelor are că principala caracteristică întunericul, neputința, tenebrele. Noaptea este în armonie cu starea sufletească a acestora. Conștiința lor pare înclinată să se scufunde în hăul obscurantismului și să rămînă acolo cât mai mult. Ieșirea din neant devine chinuitoare. Sentimentul fricii, așa cum îl trăiesc protagoniștii cărții, declanșează
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
într-o sferă superioară. [12] Sensul istoriei nu se poate descoperi în istorie, judecata asupra ei nu se poate rosti în cuprinsul ei, fiindcă aceasta ar însemna că ea a ajuns la capăt atâta timp cât ea încă durează, ceea ce este cu neputință. De aceea arătarea descoperită a lui iisus Hristos cu umanitatea Sa desăvârșit îndumnezeită, este dincolo de istorie. Istoria este prin ființa ei drum nu odihnă finală, ea este tensiune neajunsă la capăt. Ea este timp și în timp nu este dat
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
punea o coroană de nori, liliachie.” Dincolo de tenta tristă, însă nu dramatică, specifică ambelor poezii, finalul, deși identic ca formă - o interogație retorică - diferă ca mesaj. Dacă Nichita Stănescu spune: „Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule ?”, ceea ce denotă neputință și regret, Corina Petrescu are intuiția întoarcerii spre Divinitate, singura în măsură să găsească o soluție la orice neliniște și durere: „Unde e mâna/ Ta, Doamne,/ să le mai întorci/ din când în când/ aceste uitate/ și totuși,/ cât de
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
-nghesuie secunde sub pielea de copac E Timpul moartea vieții-n clepsidră măsurată Iar Spațiul e o luptă, un Univers opac Mișcarea-i suferință în pauza din soartă... Se-ascunde clipa moartă, sedimentând uitări Îmbătrânește ramu-n durerea temporală Scrâșnesc a neputință nodulii de pe flori Și de sub coaja ginko tumoarea strigă iară... E timpul moartea lentă insinuată-n viață Cu fiecare clipă ce trece ...noi murim Schimonosește Timpul, ''frumosul''în paiață Deși noi toți știm asta,cum să trăim ..nu știm... Durere
TIMPUL, MOARTEA VIEŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367287_a_368616]
-
ales la traversarea podului, coloana sutelor de mașini aliniază din mers accesul oarecum poticnit însoțit deseori de scrâșnetul roților, nevoite să asculte comenzile de frânare pentru a evita ciocnirile și tamponările nedorite. Impactul vizual este magnific, deconcertant îndrăznesc să spun, neputința de a privi aproape o “agresiune” la adresa frumosului care ți se oferă atât de generos, minunățiile cu care Dumnezeu a dăruit aceste tărâmuri și din care noi nu folosim decât o mică parte sunt mai presus decât “dotările” noastre naturale
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
-i sfărâmată,/ De-o Mână mai presus de Ei, ca-ntr-un blestem!” Asemenea apostolilor plecați în lume să propovăduiască cuvântul Domnului, Nora Rotaru, prin vers, face Pași spre eternitate (p. 94) descoperind o lume plină de suferință, nevoi, necazuri, neputințe, amărăciuni, agonie, semnalând nevoia de credință, de rugăciune, de lumină. Cu modestie, tot ceea ce își dorește este Un loc pentru mine „Că... n-am căpătâi și nici altar.../ De unde vin și-unde m-oi duce?/ Că nopți de fug și
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
cu trenul) Milovan Djilas face o “escală” la București pentru o cină cu Ana Pauker și alți demnitari de-ai noștri. Cum comentați enunțurile din textul comunistului iugoslav despre această întâlnire a tatonărilor reciproce, mai ales cel referitor la „conștiința neputinței și a supunerii autorităților românești”? (reper: volumul lui Milovan Djilas, Întâlniri cu Stalin; Traducere și postfață de Dorin Gămulescu, p.90; Editura Europa, Craiova): a/- „Toți iugoslavii, cu excepția ambasadorului Golubović, care mai târziu a emigrat ca adept al Moscovei, au
INTERVIU CU ISTORICUL IOAN SCURTU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368470_a_369799]
-
întâi, atitudinea Uniunii Sovietice față de România și de celelalte țări europene: aceste țări erau încă menținute într-o stare de ocupație efectivă, iar bogățiile lor erau însușite în diverse moduri. Noi știam toate acestea. Iar imaginea de sărăcie și conștiința neputinței și a supunerii autorităților românești (subl.n.) puteau doar să întărească dezaprobarea noastră.” Ioan SCURTU: România nu a avut un Milovan Djilas, după cum nu a avut un Havel sau un Walesa. După 1989 au apărut tot felul de „dizidenți”, după
INTERVIU CU ISTORICUL IOAN SCURTU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368470_a_369799]
-
văzând decapitate ori amputate dealurile și munții, defrișate pădurile, schilodit vocabularul prin împrumuturi și acceptări nepermise a unor cuvinte din alte limbi... Descoperă și se confruntă cu ape tulburi, care par să-i inunde întreaga ființă și trăiește profund spaima neputinței. Nu stă nepăsătoare, ci „descifrez tânguielile le curăț de flegme le descânt de urât” vorbind „întunericului... între stele până triluri zidite prin/ cuiburi aud și mă rog să mai înflorească o dată copacii/ și pe străzile lor a risipitorilor”. Găsește în
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
artist precoce, mai târziu devenind artistul despre care se spunea că avea aerul de birjar bețiv și neglijent. A pictat mult timp în acuarelă și a continuat cu vopsele de ulei, rămânând fidel naturii, cu subiecte din care puteai vedea neputința omului în fața dezlănțuirii naturii. Am privit, am închis ochii și mi-am zis: Iată cât de necesar ne este în viață sentimentul umilinței. Ce am putea face cu orgoliul în fața naturii, în fața lui Dumnezeu? Se spune că a colindat prin
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
alungat din a privirii însuflețire, o fărâmă de pace și vorbe slobozite din a întunericului temniță, un drum al redeveniriii - păcat peste păcat ... Cum ar fi să te regăsești în fața celui care te-a creat - tu același TU, scârbit de neputința-ți încântătoare, zăpăcit de plăcerile zahărului și ale mierii, profund entuziasmat de lucirea acelui soare și copleșit de întreg mirajul rupt de lumea ta? Exaltare nebună a biciului printre coastele unse de ceara lumânării moi, și la fiecare pas zgomote
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
și să încerce să deslușească - printre sunetele stâlcite de buzele veștede și prin analogie cu cuvintele uzuale - ceea ce îi răspundea bătrâna, care izbucnise brusc într-un plâns hohotit, prelung, prin care părea că ar fi vrut să-și reverse toată neputința. - Așa... incontinență emoțională.... Urmărind protocolul de examinare, Arina începuse să bifeze rapid simptomatologia. Așa-dar, nu mai putea citi, nu își mai amintea lucruri elementare, nu se putea deplasa decât ajutată - sau mai degrabă dusă târâș - până la baie, memoria... eeh
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
cândva... de fapt, doar un fel de-a spune că devii... nevolnicia... acel nimeni, sau nimic, încremenit pe malul unui Styx fără vâslaș. Dar până atunci, neîndoielnic, glasul trecutului, bun sau rău, dictează...” Arina simți starea de nemulțumire și de neputință care îi invadaseră, odată cu zbuciumul gândurilor, sufletul și unda de revoltă ce-și croia cu greu drum printre ele. “Oare chiar așa să fie? Trecutul, desaga aceea uzată purtată de fiecare în spinare, plină de bune și de mai puțin
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
ne-am propus aici și acum să stabilim valoarea intrinsecă și extrinsecă a volumului, ea va fi stabilită de cei care vor veni și reconstitui timpul pentru că Mariana cochetează cu nemurirea. Și unui asemenea personaj, nimic nu-i este cu neputință. Ce poate fi mai plăcut, mai aproape de suflet pentru un scriitor ! ------------------------ Vasilica GRIGORAȘ 1 mai 2017 Vaslui Referință Bibliografică: Vasilica GRIGORAȘ - MARIANA GURZA ÎN PELERINAJ PRIN CUVÂNT, GÂND ȘI SUFLET / Vasilica Grigoraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2329, Anul
MARIANA GURZA ÎN PELERINAJ PRIN CUVÂNT, GÂND ŞI SUFLET de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368615_a_369944]
-
așa cum ne spune autoarea iar apoi surorii sale Riana. Ea a descoperit la fel ca mulți alți oameni că scrisul te vindecă și te ajută să accepti loviturile vieții. Atunci când moartea îți răpește ființele cele mai dragi sentimentul este de neputință, disperare, ură, imposibilitate de a accepta că va trebui să trăiești fără acei oameni care însemnau totul pentru tine. Autoarea va înțelege că de fapt între viață și moarte e doar un pas și tot ce contează sunt faptele tale
SUFERINȚA CARE TE FACE LIBER de DORINA STOICA în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368719_a_370048]
-
forțe ostile. Au o piață economică suficient de mare pentru a putea evolua pozitiv. Fără unitatea întregului continent, statele europene neunite vor fi o pradă sigură. Cu reinstaurarea barierelor comerciale și îngreunarea liberei circulații a persoanelor vor involua sufocate de neputința dezvoltării pe propriile picioare. Vor fi la cheremul cui vrei și nu vrei! Echipa lui Donald are un rol decisiv încotro o va lua planeta. Vom afla asta din prima sută de zile. Noroc, că mulți membri par a fi
TABLETA DE WEEKEND (185): DONALD de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368771_a_370100]
-
de apropiere a „ceasului al doisprezecelea” ... În continuarea primei părți cititorul poate urmări o radiografie extrem de interesantă a luptelor derulate pe scena politică a anului 2015, cu efecte, uneori, disperate ale populației, ajunsă... „pe marginea prăpastiei”. În fapt, se remarcă neputința conducerii statului moldovean, liber de URSS de aproape 25 de ani, perioadă în care „orbecăim în jungla capitalismului și neosocialismului estic”... Apoi despre criza politică, în care se căuta „un premier capabil să ne scoată din această situație extrem de dificilă
VALERIU DULGHERU – BASARABIA RĂSTIGNITĂ de DUMITRU MNERIE în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363612_a_364941]
-
accente vădite de uniformizare impus cu forța de către vătafii planetari ai timpului postmodern. Continua lectură a evidenței contemporane indică un lucru deosebit de semnificativ, ce vizează exponenții actuali ai antispiritului uman, anume acela că ei ajung să se piardă inconștient în neputința de a distinge vizual și semantic Lumina, negându-i, astfel, cu puternicie acesteia existența. Unica preocupare concretă a lor de a fi se rezumă numai la împrăștierea cu o viteză înfiorătoare în mentalul maselor a întunericului însuși dimpreună cu simplista
HINGHERII LUI BAPHOMET de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363620_a_364949]
-
Creator, fără Dumnezeu, autorul ei. Dumnezeu există; există și omul creat de Dumnezeu; iar legătura lor indisolubilă se face prin cunoaștere. Mare lucru este ca omul să se cunoască pe sine. Ce înseamnă aceasta? Adică să ne cunoaștem nimicnicia, slăbiciunile, neputințele și ne-iscusințele. De ce? Pentru că numai astfel ne vom da seama că noi nu suntem în stare sau nu suntem vrednici de slujba pe care o avem, de prietenii pe care îi avem. Un om care aleargă toată viața după
CUNOAŞTEREA DE SINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363657_a_364986]
-
distanțare, renunțare la ceea ce sunt; negare a ființei mele de fiecare zi în vederea regăsirii adevăratei asemănări. Însă această regăsire va constitui abia începutul. Pentru că ceea ce se va revela în urma renunțărilor succesive nu va fi noul om, ci tot cel al neputinței, al dependenței. „Fericit este omul care-și cunoaște slăbiciunea lui. Dar nimeni nu-și poate simți slăbiciunea sa de nu va fi lăsat puțin să fie încercat prin cele ce aduc durere fie trupului, fie sufletului”, ne spune același Sf.
CUNOAŞTEREA DE SINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363657_a_364986]
-
darului. Pentru că a se cunoaște cineva pe sine înseamnă a cunoaște golul și așteptarea care-l mistuie, dragostea spre care tânjește cu toată puterea și conștiința deplinei sale ne-înțelepciuni. Privește spre cer și vezi! Cunoașterea de sine înseamnă aflarea neputinței proprii și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu care se cere prin rugăciune și smerenie; de asemenea, înseamnă cunoașterea firelor nevăzute, dar foarte puternice, care ne leagă de lume, anulându-ne libertatea. O dată ce omul a conștientizat starea în care se află, stare
CUNOAŞTEREA DE SINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363657_a_364986]