3,664 matches
-
totuși Bobby tocmai Împlinise șaptesprezece ani și, de fiecare dată cînd lăsa să-i cadă poza pentru ca s-o descopere ceilalți, nu că avea o nouă iubită, ci că ieșea În lume cu o femeiușcă clasa-ntîi, descoperea că arde de nerăbdare să meargă s-o vadă. Într-o după-amiază cînd n-a găsit-o (uitase că ea avea o Întîlnire la televiziune. Chiar el Îi fasificase o scrisoare de recomandare pentru șeful emisiunii, imitînd semnătura lui Juan Lucas), Bobby n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atît de profund. Rămase pe scaun, uitîndu-se la Julius și din cînd În cînd Își lăsa capul În jos, de parcă ar fi vrut să se apropie de profunzimea cuvintelor ei. — La ce oră coboară oaspeții? Întrebă Juan Lucas, eu oarecare nerăbdare. Nu știu, darling. — Hei, Celso, adu-mi, te rog, o sticlă de șampanie! — Da, domnule. Julius și-l aminti pe Celso intrînd În bucătărie În timp ce discuta cu Țanțoșa de la egal la egal despre Crăciun. Intră Încîntat, zicînd că domnul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se gîndi el și zise răstit: — „Puicuțo, ce vrei să bei?“ — Plătește, Bobby, Îi spuse Santiago; plecăm. — Plecăm? — Da, plecăm... Let’s go, Lester. Plătește tu, Bobby; Încă n-am bani. Ți-i dau Înapoi pe urmă... Viceregele arde de nerăbdare să chelfănească pe cineva și cu asta alături o să se lege de Lester, adăugă În șoaptă. — Bine, spuse Bobby, cerînd nota de plată. Hai să vedem ce atmosferă găsim În altă parte; Îi traduse Santiago prietenului său, cînd acesta Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la timp.” „Îmi place deviza dumneavoastră. Ea denotă hotărâre, realism și competență. Tocmai de aceea cred că Radu vă iubește așa de mult. O iubire făr’ de leac, mai ales că influențat de dumneavoastră, a ales tot fizica.” „Aștept cu nerăbdare ziua când vom fi colegi.” „A!, păi colegi cred că nu veți fi niciodată. Că, orice s-ar întâmpla, lui tot profesor o să-i fiți. Dar, nu v-am spus vestea cea mare: băiatul meu vrea să se căsătorească. Și-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
întors, mi-era deja foarte frig. M-am înfășurat în toate hainele pe care le-am găsit prin rucsac și m-am aciuat lângă o moviliță de nisip. Acolo am adormit ostenit, tremurând de frig noaptea întreagă și așteptând cu nerăbdare să văd ce-mi vor rezerva zorile. Când m-am trezit și m-am uitat pe plajă, după vreo zece minute am zărit în larg o barcă. Mi se părea pe de o parte că viața îmi joacă o festă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
culori atât de vii, era greu să se confunde cu peisajul. Era absurd, incredibil, dar imediat se evaporase parcă din mintea mea. Iahtul ei dispăruse și el, iar marea acum nu mai exista. O mai doream încă, dar nu cu nerăbdare. Pentru moment mă mulțumeeam doar cu amintirea ei. Îi luasem jucărica cu mine și trebuia să fi fost foarte tristă. Am coborât grăbit scările avionului. Realitatea părea aici atât de fragilă.... Mă simțeam din nou exilat, departe de casă. Distanțele
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
timp până când o să devenim noul St. Louis. Daniel zâmbi, înclină din cap și-și vârî mâinile în jacheta bleumarin. —Răscrucea țării. Să fie împreună - să fie, pur și simplu - era mai ușor decât îndrăznise să creadă. Ura valurile copilărești de nerăbdare, aproape obscene, având în vedere motivele care le aduceau înapoi. Exploata dezastrul, folosindu-și fratele rătăcit pentru a face pace cu propriul trecut. Dar nu se putea abține. Avea să se întâmple ceva, ceva bun, care nu era opera ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zice că a crezut că n-o să te mai vadă niciodată! Câinele sare ca pe arcuri, drept în sus. Mark își ridică brațele, ca să pareze atacul. Barbara îl sprijină. Ia uite cine a venit! zice Barbara. Uite cine murea de nerăbdare să te vadă. Se apleacă și-și freacă nasul de câine. Da, da, uită-te la voi - din nou împreună! Câinele scheaună la Barbara - afecțiunea aia nebunească a oricărui border-collie, apoi sare din nou pe Mark. Las-o mai moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu se așeză și-și fixă capetele firelor pe degete. Urmă un șuvoi de întrebări. Cine l-a scris? Cine l-a găsit? Ce înseamnă? Ce-ar trebui să fac eu cu el? Ea răspundea fiecărei acuzații în parte cu nerăbdare crescândă. — Nu se întâmplă nimic, strigă Mark. Asta înseamnă că spune adevărul? Însemna că pielea ei n-avea modificări de conductanță. — Nu înseamnă nimic, spuse Weber. Trebuie calibrat. În după-amiaza aceea, înainte de plecare, Weber îi expuse problema lui Mark. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mâine? Era exact întrebarea care-l neliniștea. Ce să facă mâine și poimâine. Încă o carte de popularizare nu intra în discuție. Chiar și munca de laborator părea nesigură. Echipa lui de cercetare deja se purta altfel cu el - o nerăbdare nouă față de stilul lui low-tech, popular și anecdotic, un apetit pentru un tip mai penetrant de cercetare -, chestiile alea sexy cu imagistică de proporții, care despicau creierul în bucăți. El era doar un popularizator. Și încă un popularizator exploatator. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la bun început: n-ar fi putut niciodată trece mai departe de ritualul ăsta. Plecarea i-ar fi dat dreptate lui Mark. Ar priva-o de orice percepție ar fi avut despre ea însăși. O năpădi o mare curiozitate, o nerăbdare să afle ce ar mai putea deveni dacă rămânea aici. Cine ar mai putea fi, dacă nu mai putea fi cealaltă. Se așeză iar pe valiza răsturnată. Daniel se așeză pe iarbă, lângă ea, fără să-i mai pese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oricare ființă pe care am cunoscut-o - și i-am cunoscut, pentru o scurtă perioadă a vieții, și pe cei ocrotiți. Dorul lor pătimaș de singurătate este uimitor. Seara pornesc spre minunatele lor locuințe de la țară, unde-i așteaptă cu nerăbdare nevestele și copiii, sau spre apartamentele somptuoase din oraș, unde-i așteaptă o soție frumoasă sau o iubită Încîntătoare, cu zîmbetul plin de dragoste, cu trupul parfumat, Îngrijit și ispititor, cu Îmbrățișarea plină de tandrețe. Și toate acestea nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
subțiri, cu Încălțări elegante, Îi adresează cîteva cuvinte poruncitoare și tăioase șoferului atent și traversează În grabă trotuarul Îndreptîndu-se spre magazin, legănîndu-și șoldurile frumoase, dar parcă modelate de croitor, purtînd pe chipu-i frumos, dar cam aspru o expresie de nerăbdare. Preocuparea majoră a vieții ei de a seduce, de a atrage și de a se găti - preocuparea constantă de a-și Încălța cît mai avantajos frumoasele picioare, de a-și prezenta fundul mic și plinuț În modul cel mai atrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
felul cum o făceau se simțea nuanța de rutină și obișnuință, un sentiment de oboseală și indiferență, și atunci cînd oamenii și-au reluat locurile de dinainte cu elasticitatea obsedantă a mercurului, polițiștii n-au dat semne de furie sau nerăbdare. S-au postat din nou În jurul mortului, așteptînd calm să vină timpul pentru următorul punct din programul lor invariabil. Iar acum, ca și cum s-ar fi rupt barierele tăcerii, reținerii și sfielii, ca și cum, printr-o recunoaștere finală, s-ar fi risipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o să-ți ard una drept În falcă, mă, nenorocito! Îi răspunse el tandru, În șoaptă, și o strînse lîngă el. CÎt era șirul de lung se puteau observa discuții și gesturi asemănătoare: glume triviale, rîsete obscene și strigăte pline de nerăbdare adresate zgomotoșilor ocupanți ai cabinelor, toate avînd cam același conținut: „Mai ieșiți odată de acolo, ce dracu’, și lăsați-ne și pe noi!“. Era o noapte sufocant de caldă, pe la mijlocul lui august: pe coridor aerul era Înăbușitor, istovitor, Încărcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În față și erau primii din șirul gălăgios și nesfîrșit. Curînd, ușa la care așteptau se deschise, un bărbat ieși, Închise ușa În urma lui și o porni repede pe coridor. Atunci se făcu liniște o clipă, se auziră murmure de nerăbdare În spatele lor și apoi glasul femeii de lîngă băiat șopti: Ce dracu’ o fi făcînd acolo atîta timp?! Hei! strigă ea aspru și bătu În ușă. Care ești acolo? Ieși odată afară! Ții toată coada-n loc! Peste o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
orașului Își trece mîna peste creștet cu un gest ce trădează priceperea Înceată a unor lucruri aproape incredibile și rostește rar: „Nu zău, ce zici de chestia asta?“ și pleacă să le Împărtășească noutățile fascinante celor care-l așteaptă cu nerăbdare și interes.) Astfel, În mii de orașe, pe mii de străzi, În mii de puncte ale pămîntului, răsună formula invariabilă - o formulă ce nu s-a schimbat niciodată, a rămas mereu aceeași -care-i arată omului Înalt uniformitatea stearpă a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
femei, numai profesoare din școlile de stat din statele centrale - se ridicaseră de la masă și ieșiseră din restaurantul hotelului elvețian mic și liniștit În care locuiau. Acum se adunaseră În holul alăturat: glasurile lor ascuțite, stridente și tăioase, pline de nerăbdare, se Împleteau Într-un cor țipător. Peste o clipă o femeie mai În vîrstă, cu un aer autoritar, se Întoarse În restaurant și, privind spre cele două tinere care ședeau Încă la o masă și Înghițeau În grabă prînzul, strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Milano, Veneția, Florența, Roma și Tirolul austriac, ne vom Întîlni cu restul grupului la Viena peste două săptămîni. Ne pare rău că trebuie să ne despărțim de celelalte fete, dar știm că-i doar pentru două săptămîni și așteptăm cu nerăbdare să ne revedem la Viena și să ne Împărtășim impresiile. Dar, cinstit vorbind, sînt cîteva fete În grup pe care nu le-am regreta nici dacă nu le-am mai vedea niciodată. Domnișoara Powers e una dintre ele. CÎnd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din Geneva și celebrul castel Chillon. După-amiaza, acum, cînd Îți scriu, toată lumea a plecat Într-o excursie cu autocarul În Alpi. Diseară pornim spre Roma. Oricum a fost o excursie minunată, plină de Întîmplări minunate și foarte instructivă. Aștept cu nerăbdare să ajung acasă ca să am timp să mă gîndesc pe-ndelete la toate lucrurile frumoase pe care le-am văzut. Călătoria a fost bine organizată și condusă de la un capăt la altul. În general, fetele sînt Încîntate de felul cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai interesante, așa Încît să știu ce-aș vrea să revăd dacă am să mă Întorc. Și totul a fost foarte instructiv. Dar n-o să-mi pară rău cînd o să se termine. De-abia aștept să ajung acasă. Mor de nerăbdare să te văd și să stăm de vorbă pe săturate cînd mă Întorc. Și să aflu toate noutățile. Ce s-a mai Întîmplat? Ted tot se mai plimbă cu frumoasa Trumbull sau și-a găsit altă inamorata? („Dragostea e lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
poate visa cel nesătul și toate stau Încă neatinse“ - zice. „Dacă vii acum, În cincisprezece ani ajungi bogat“ - zice, și-l tot Îndemna să vină. „Vinde totul imediat“ - zice - „vinde tot ce ai și vino imediat.“ „Ei, va să zică arde de nerăbdare să te duci acolo, nu?“ - zic. „Da“ - zice taică-tu - „acolo-i o altă țară și-am să mă duc, pe cinstea mea!“ Și-apoi, parcă cuprins de neliniște: „Ce vrei să spui?“. Nu i-am zis nimic: m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
desenăm. Adică eu povestesc și voi desenați. Bine? Vor fi tot atâtea povești desenate câți copii vor citi sau vor asculta povestea până la capăt - va fi povestea cu cei mai mulți și mai frumoși ilustratori. Iar eu aștept cu mare nerăbdare câte o copie după desenele voastre (adresa mea o găsiți la sfârșitul cărții). Atenție, urmează povestea. Trecem, însă, pe pagina următoare, unde noi scriem mai întâi titlul și voi îl colorați după dorință. Deci: Au fost odată, ca niciodată, că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
în ce stare se află tatăl lor. Ne grăbim să-l găsim pe Verde Împărat. Ana crede că el poate opri furia apelor și poate salva pădurile. Asta se înțelege din visul lui PAM. În ce mă privește, ard de nerăbdare să aflu și eu tot ce știe și ce face Ana, ca să vă pot spune și vouă, copii, tot, tot, tot. Ei, dar eu vă țin de vorbă și iată că am ajuns la palat. Pregătiți-vă, prieteni. Curaj! Străbatem
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
abătut asupra grădinii înfloritoare care era Sahara și au transmis urmașilor și urmașilor urmașilor lor povestea zmeilor care au făcut din Sahara un pustiu. ... Dacă vreți, puteți desena aici povestea Saharei: Eu intru din nou în vis pentru că ard de nerăbdare să aflu ce se mai întâmplă; voi nu? Nu prea cred că ar mai fi nevoie de încă un pustiu ca Sahara, aici, în Țara lui Verde Împărat. Mai bine să rezolvăm problema cu zmeii. Cum anume? Îi preface Ana
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]