3,439 matches
-
lucrarea mea de la olimpiadă ar trebui să constituie, într-un fel, punctul de plecare pentru ro man: întâlnirea celor două personaje principale, Edo și Carla... Dar adevărul e că nu am habar de acțiune, oftez eu. Mă uit la el nesigură, nădăjduind, fără să știu de ce, că îmi va da o soluție. — Hai atunci să facem o experiență, care ar putea fi o solu ție! îmi propune el, cu o înflăcărare neașteptată - o înflăcărare atât de mare, încât aproape că uit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zvâcnetele ei. Dar valurile nu se zăreau, se zărea doar spuma albă licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. Se apropie de țărm înfrigurat. Tălpile lui goale atingeau din ce în ce mai nesigure nisipul umed. Atunci zări în față o mișcare surprinzătoare și se concentră să vadă mai bine. Nu, nu era o iluzie. Văzu niște brațe subțiri, pole ite de lumina încă palidă a lunii, care înotau fără temere, din ce în ce mai hotărâte, de parcă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
anumit drum. Când însă mă atinge, într-o formă sau alta, realitatea, așa cum s-a întâmplat adineauri, când m-a tras Eduard de mânecă, dorind parcă să nu mă piardă, totul s-a tulburat în mine și iar am devenit nesigură pe tot și pe toate. Accept propunerea lui cu glas răgușit și-i spun că termin la 2. Mă îndrept spre clasă complet răvășită de gânduri cețoase și apăsătoare. Am găsit-o pe Georgiana în bancă, de vorbă cu Leni
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dau de tine? întrebase Bobo, alarmat. Ccum ți-nem le-ggă-tura? Clara tăcuse din nou. De data asta, Bobo îi auzea răsuflarea agitată în receptor. — O să te sun eu după ce mă mut și-o să-ți dau amănunte, îi răspunsese, pe un ton nesigur. Poate o să vorbim mai multe atunci! Bobo încercase s-o convingă să se mai întâlnească măcar o dată în parc, să-i dea jurnalul înapoi, cu toate că nu apucase să-l citească. — E al tău, Bobo! îi replicase ea cu glas răgușit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
exteriorul. Ca și cum prăbușirea de pe stâncă ar fi antrenat, în mod neprevăzut, și o prăbușire interioară. Iar interiorul lui îi arăta o cu totul altă ființă decât cea în pielea căreia trăise atâta vreme. O ființă vulnerabilă, înfricoșată și foar te nesigură. O ființă de care nu avusese habar. Pe de altă parte, nici nu mai găsea ceva important cu care să-și petreacă timpul amorf. Ar fi vrut să o vadă pe Clara însă - nu pentru că i ar fi fost dor
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de haine și aruncându-le pe nisipul umed. „Dar eram foarte surescitat de provocarea Andei. Naiba să mă ia! Clara merita mai mult decât rolul unei victime într-un rămășag.“ Se apropie de țărm încruntat. Tălpile lui goale atingeau din ce în ce mai nesigure nisipul umed. „Am impresia că fac numai prostii“, își spuse. „Prostii în lanț, care țin de orgoliul meu de a mi dovedi morțiș că mă pot trans forma dintr-o persoană interesantă într-un personaj exemplar, chiar dacă a dispărut Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și tunetele păreau să spargă cerul jos, chiar deasupra capului ei. Clara se uită în jur, tulburată. Fără ochelari, vedea totul în cețoșat. Dar nu întinse mâna să i recupereze din noroi. Se ridică de pe buturugă și făcu câțiva pași nesiguri, întinzând mâna spre un brad prin acele căruia șiroia apă. Simți că piciorul drept îi alunecă, neajutorat, în gol și privi în jos. Nu se vedea nimic. „De fapt, e atât de simplu!“, își spuse, încercând să se desprindă de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aici, la urma urmelor?! Clara înțepeni în fața lui, lividă. — E foarte complicat, Bobo, crede-mă, murmură ea, făcând instinctiv un pas înapoi. Nici nu știu cum să ți explic prea bine... Am o problemă de dislocare... Se uită la el clătinându-se nesigură pe picioare, gata să cadă. — Iartă-mă că m-am ambba-lat, rosti Bobo îmbunat. Hai să mergem la cafeneaua din ccolț și să sstăm acolo de vorbă liniștiți despre dislocare... îmi dai voie să-ți ofer o ccafea? Clara încuviință
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ofițer și gentleman, mai cu seamă În perioada de după război, când se afla cu armata de ocupație În Germania. De atunci fusese condamnat la ethosul și aspirațiile unei anumite clase, unui anume mod de trai, pe care afacerea sa din ce În ce mai nesigură nu i le permiteau, iar originea reală a familiei noastre le făcea absurde. Străbunicul meu fusese conțopist la un avocat din Somerset și cred că tatăl lui fusese fierar. Mie nu-mi displace să am asemenea strămoși de rând, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
prelegere generală despre ce anume datorează istoria intelectuală și artistică a Europei geniului evreiesc. În Köln fusese procuror militar, iar Înainte de război Îi văzuse În acțiune pe majoritatea marilor avocați ai epocii edwardiene și știa cum să intimideze un martor nesigur. Argumentele filosofice puteau să ia la el amploarea chinuitoare a unui interogatoriu Încrucișat, mai mult judiciar decât socratic, și de atunci am evitat logicul. Se știe că toți copiii sunt orbi când e vorba de părinții lor și mai Înclinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
în Necunoscut Cum am putut, am mers la camera sondei, unde ne-am cățărat, șiroind de apă și clănțănind din dinți, pe schele salvatoare și am început să ne facem fel de fel de planuri din închipuiri și din vise nesigure, iar Mehmet, cel mai zis și Ali sau Străilaș, asculta cu ochii sticlind, ca la buhă, pe timpul nopții, în bătaia lămpii de miner la cele ce sfătuim noi Ba încă, pe deasupra, Corneliu Braiu, care-i la vârsta zburdăciunii, ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o considerație cromatică precisă), și bolborosi un șuvoi de cuvinte inundate: Ce dai, mă, ce dai? Ce, dacă ești mai mare ca mine, nu știi de joacă și de glumă? Pistolul său cel negru îi căzu din mâna lentă și nesigură, izbindu-se de cărămizile de sub picioarele lor, hodorogind a plastic și a bicisnică jucărie. De unde o fi având pistolul acesta, care seamănă așa de bine a obiect real, încât ar păcăli pe oricine și la lumina zilei, nu numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
documentul evocat și băgându-i-l în nas: Uite-l, colega, de asemenea, pașaportul meu de serviciu e tot timpul la mine! Calaican făcu ochii mari, achită nota de plată, alcătuită verbal de ospătar, sughiță de două ori, aburcându-se pe nesigurele-i picioare și ridicându-se de plecare... Lunile următoare au fost bântuite mereu de știri și de vești contradictorii despre plecarea pelerinilor în noaptea aceea. Tot ce se mai știa era că tandemul pornit către miazăzi nu se lăsase descurajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ceva. Are el darul ăsta. E mereu pe fază, gata să lămurească lucrurile: - Ce contează autorul? N-o să conteze. Textul o să fie important. Cu textele trebe să ne batem capul. Că le dăm oricum anonime. (Privește În jur, un pic nesigur de ipoteza avansată). Nu-i așa? Într-adevăr, Florin a priceput mai multe. A venit pregătit. Cică: noi suntem un grup, gherilă literară, cum Îi spune el, artiști urbani care scriu și selectează texte pe care le lipesc clandestin prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ce se întretaie cu bubuiturile surde ale tunurilor. Undeva, în apropiere, lovește un trăsnet asurzitor. Toate privirile fixează tavanul din care cad fire subțiri de praf amestecat cu mortar. Ritmul exploziilor se accelerează cu fiecare minut, zguduind din temelii refugiul nesigur. Sfârșitul pare din ce în ce mai aproape, amânat doar cu câteva secunde. Sub tălpile lor pământul scrâșnește, tresare convulsiv, se zvârcolește parcă în spasmele unei agonii. "Doamne Dumnezeule, păzește-ne pe noi păcătoșii...". O nouă bombă explodează deasupra lor, violența impactului făcând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
funinginea ce cade peste ei asemeni unei ninsori venite din iad. Nepregătit pentru astfel de priveliști terifiante nici măcar după grozăviile frontului, Marius încremenește sub impactul unei slăbiciuni puternice, vecină cu leșinul. O transpirație rece îi invadează subit fruntea. Cu mișcările nesigure ale unui orb pipăie aerul după un punct de sprijin. Mâinile lui întâlnesc resturile unui gard de lemn. Din spatele lui izbucnește un hohot de plâns amar. Dacă pentru el, veteran încercat, ceea ce vede acum este un coșmar atroce desprins parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru el. După ce veghează să mănânce tot din farfurie, îl îndoapă cu fructe apoi fac lungi plimbări împreună prin parcul vechiului sanatoriu de lângă București, transformat acum în spital datorită războiului, în timp ce ea își potrivește răbdătoare pasul după mersul lui ușor nesigur. Atunci când Marius obosește, se așează amândoi pe una din nenumăratele bănci. În timp ce privesc păsările care se încrucișează vesele prin văzduh, flecăresc despre toate nimicurile, glumesc, râd. După masa de prânz revin în cameră, unde citesc și comentează împreună până seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce se întâmplă. Icnind, Marius se ridică în picioare. Respiră în continuare șuierat, inima îi bate nebunește, plămânii parcă sunt tăiați cu un brici de gheață din cauza aerului rece. Inspiră adânc, cu palmele puse protector la gură. Picioarele îi tremură, nesigure. La fel și trupul, mâinile. Își impune să nu cedeze. Nu-și poate permite asta acum. Mai târziu. Impulsurile cerebrale stăpânesc până la urmă slăbiciunea cărnii. Își spală cu zăpadă chipul însângerat apoi se afundă în pădurea mai tăcută ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
exact tratamentul care-l merită. Tot ce contează este victoria finală. Dacă crezi că misiunea îți depășește capacitatea, nu uita că însuși Führer-ul a aprobat epurarea armatei de elementele dubioase. Inclusiv a celor din familiile nobiliare, care se arată cam nesiguri în ultima vreme. Chiar în clipa când termină, afară se aude detunătură înăbușită a unei împușcături. Urmează o a doua împușcătură, limpede și plină. În fața privirii lui Schultz care îl fixează insistent, von Streinitz reușește să rămână imperturbabil. "Ticălosule, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vârstă își face apariția. Domnule locotenent, trebuie să vă prezentați la biroul locotenentului major Bedniakov. Bine...bine... Iese din garaj exact când două camioane Molotov cu botul teșit, parchează în curtea împrejmuită cu clădiri din cărămidă roșie, a cazărmii. Cam nesiguri pe ei, de sub prelata kaki își fac apariția mai mulți soldați ruși, în marea lor majoritate băiețandri, care se aliniază sub comanda unui ofițer ce strigă ordine cu glas răstit. Bâstreeei! Bâstreeei!164 Uniformele lor arată curat și îngrijit, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
speranța ca după căsătorie, amândoi să se retragă în satul lui de lângă Lugoj. Îl încurajase atunci cum știuse mai bine, chiar dacă și unul și celălalt știau că asemenea dorință e doar un vis. Ca șvab trebuia să înfrunte un viitor nesigur, fiecare clipă din viața lui fiind mereu sub spectrul deportării în lagărele Siberiei. În fața intrării metalice a garajului este așteptat de Ștefan. Trăiți! Am reparat motorul mașinii și acum trebuie să vedem ce facem cu celelalte. Sunt necesare câteva piese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
primit neutralitatea permanentă la 20 noiembrie 1815, această întârziere fiind datorată nu unor cauze tehnice, ci unor neînțelegeri. Neutralitatea Krakovului a fost garantată de marile puteri și de ea depindea însăși existența acestui oraș. Existența Krakovului era destul de fantomatică și nesigură, și anume datorită acestei garanții colective, care însemna și un amestec în treburile interne. El era obligat să extrădeze celor trei mari puteri orice persoană fizică, cetățeană a Austriei, Prusiei sau Rusiei care era acuzată de comiterea unor crime împotriva
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
și menținerii în stare de funcționare a alianțelor de acest tip în acele regiuni ale globului unde aliații sunt puțini și/sau slabi, unde percepțiile asupra unei amenințări comune nu sunt împărtășite sau unde scenariile de evoluție sunt numeroase și nesigure. Eșecul CENTO și SEATO sunt două exemple sugestive în acest sens și aceasta chiar într-un cadru internațional previzibil cum a fost cel al „războiului rece”. După anii 1989-1990, limitele alianțelor permanente au devenit și mai evidente. Relevanța acestor coaliții
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
parțial libere și nelibere. Regimurile libere constituie două cincimi din toate regimurile din lume, la ora actuală (vezi figura 1.1). Nivelul de libertate variază de la democrațiile stabile anglo-americane și vest-europene pînă la țări post-comuniste cu standarde noi, dar încă nesigure, cum ar fi Bulgaria sau România. Figura 1. 1. Regimul median în lumea de astăzi parțial liber Țara mediană în lume la ora actuală este parțial liberă, și prin urmare o democrație incompletă. Va organiza alegeri de vreun fel, dar
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
o democrație la sfîrșitul unui regim fondat pe principii marxiste, leniniste și staliniste este cel mai dificil lucru. Democratizarea este un proces de învățare, iar încercarea și eroarea este cea mai cunoscută formă de învățare politică. Aceasta face dinamica democratizării nesigură, în special în țările post-comuniste, în care atît guvernanții cît și cetățenii sînt "amatori" în domeniul democrației. Evoluția gradată, liniștită a democrației, o caracteristică a tradiției anglo-ameri-cane, nu este una tipică; majoritatea țărilor au ajuns la democrație în urma unor schimbări
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]