2,919 matches
-
uneori în depărtare un peisaj posomorât la marginile infinitului, cu pietre, stânci marine și munți. În fundal, pe țărmul unei mări negre, mă recunosc pe mine însumi, o figură minusculă, aproape trasată cu creta. Acela este avanpostul meu, în apropierea Nimicului acolo jos, în abis, eu îmi conduc singur lupta 183. În Dincolo de linie, el își încheie considerațiile pe marginea aceluiași motiv, deschizând o perspectivă optimistă: Propriul piept: aici se află, ca odinioară în Tebaida, centrul oricărei pustietăți și ruine. Aici
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și ruine. Aici se află peștera spre care se înghesuie demonii. Aici, fiecare, de orice condiție și rang, își conduce singur și la persoana întâi lupta, și prin victoria sa schimbă lumea. Dacă el își ia cea mai bună parte, Nimicul se va retrage în sine însuși, abadonând la țărm comorile înghițite de undele sale184. Heidegger este mai vigilent și mai precaut: nu există puncte arhimedice pe care să se sprijine, nici rețete sau strategii ce pot fi urmărite. Pelagienilor din
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
teoremelor filozofiei tradiționale are ca rezultat deschiderea față de problematica sacrului și a divinului. Faptul de a întreba, pe care Heidegger îl consideră "pietatea gândirii", implică punerea în chestiune și dezagregarea, dar în același timp, căutarea și așteptarea: duce la acel Nimic care este purificarea extremă a finitudinii și dezgolirea de toate pentru a-i îngădui accesul la divinitate, ajungându-se la acel punct extrem pe care Meister Eckhart îl numea în cuvintele aproape blasfematoare amintite la început, punctul "în care îngerul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Acest lucru este valabil mai ales pentru scrierile din perioada existențialistă. În Ființa și neantul (1943) ale cărei intuiții sunt pregătite și însoțite de o copioasă producție literară, în cadrul căreia se distinge prin atmosfera nihilistă evocată romanul filozofic Greața (1938) nimicul și negativitatea se află în centrul argumentării, având o funcție determinantă în efortul de a defini libertatea radicală a existenței umane. Aceasta din urmă, în măsura în care este liberă, nu poate fi condiționată de vreo determinare, concept sau definiție; aceasta este în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
faptului că este afirmată în radicalitatea consecințelor sale, implică o "neantizare" (néantisation) care privează omul de orice referință externă pe care să se sprijine și care îl constrânge să se replieze asupra sa însuși, să fie propria libertate și propriul nimic. Libertatea este acel mod inconfundabil de a fi care se transformă în lipsă de ființă, așadar în nimic. Concluzia lui Sartre este coerentă: omul este o pasiune inutilă. Apare aici, deși neexplicitat, motivul nihilismului gnostic. Cel care în schimb are
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
La chute dans le temps, 1964) un titlu de clară proveniență gnostică se spune: Nu suntem cu adevărat noi decât atunci când, punându-ne în fața noastră înșine, nu coincidem cu nimic, nici măcar cu singularitatea noastră 191. Omul este în concluzie un nimic cu conștiință de sine, este "cel care nu este": astfel susține Cioran, răsturnând definiția veterotestamentară a lui Dumnezeu ca fiind "cel ce este". Constelația sa de gândire nu trebuie confundată cu cea a filozofiilor pline de speranță ale existenței. Este
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
luciditatea care o susțin, melancolia și înverșunarea din care se nutrește, impietatea care îl atrage către fosforescența răului și în același timp devoțiunea cu care Cioran se avântă către acea "versiune mai pură a lui Dumnezeu" care este pentru el Nimicul. În limitele acestui scenariu se situează apoi o altă figură singulară, puțin cunoscută și probabil minoră, dar inevitabilă pentru oricine abordează argumentul nihilismului gnostic: Albert Caraco. Născut la Istanbul în 1919, la sfârșitul Revoluției Ruse și a Primului Război Mondial, când vechea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Paris, ci universul sumbru al propriilor gânduri, printre care începe să rătăcească fără speranță. Cartea luptelor sufletului (Le livre des combats de l'âme, 1949) obține premiul Edgar Poe. Dar Albert este din ce în ce mai singur, închis în sine însuși: Singurătatea și nimicul sunt de ajuns ființei mele196. Din această postură însingurată lansează săgeți înveninate împotriva tuturor. Roger Caillois este apostrofat ca "sofist famelic și cugetător scornit, sub-machiavelic de prefectură, crescut în haremul unui editor", "un bărbat care nu are mare lucru de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ochiul rapace cu care scrutează universul pentru a-l goli de orice sens sau ipoteză explicativă. Pesimismul său metafizic este drastic: ființa, la nivelul mai profund pe care gândirea noastră îl sondează, nu este altceva decât haos, indiferență, declinare a nimicului în toate variațiile sale. Natura lumii este indiferența absolută, iar datoria filozofului este cel puțin să fie asemănător naturii lumii 201. Noi invocăm haosul și moartea abătute asupra acestui univers și le aplaudăm venirea.202 Viitorul va spune că adevărații
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în sens propriu este pentru Kojève potrivit unei expresii celebre a lui Hegel -"această noapte, acest Nimic, care conține totul în simplitatea sa nedespărțită". Acest lucru înseamnă "că fundamentul sursei realității obiective (Wirklichkeit) și a existenței empirice (Dasein) umane sunt Nimicul care se manifestă sau se revelează ca Acțiune negatoare sau creatoare, liberă și conștientă de sine însăși", și că istoria este "mișcarea dialectică a puterii care menține în Ființă Nimicul ce este Omul"224. Kojève conchide: Această putere însăși se
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
realității obiective (Wirklichkeit) și a existenței empirice (Dasein) umane sunt Nimicul care se manifestă sau se revelează ca Acțiune negatoare sau creatoare, liberă și conștientă de sine însăși", și că istoria este "mișcarea dialectică a puterii care menține în Ființă Nimicul ce este Omul"224. Kojève conchide: Această putere însăși se realizează și se manifestă ca Acțiune negatoare sau creatoare: Acțiune negatoare a datului care este omul însuși, sau acțiune a Luptei care creează Omul istoric; și Acțiune negatoare a datului
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
datului care este omul însuși, sau acțiune a Luptei care creează Omul istoric; și Acțiune negatoare a datului care este Lumea naturală în care trăiește animalul, sau acțiune a Muncii care creează Lumea culturală, dincolo de care Omul nu este decât Nimicul pur, și în care el se deosebește de Nimic doar pentru o vreme 225. Destul de diferită este perspectiva lui Arnold Gehlen. În studiile publicate în anii '50 și '60, el a introdus conceptele de posthistoire și de "sfârșit al istoriei
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și artă a scepticismului și nihilismului, nu văd cum ar putea înflori cunoașterea lumii 238. Dar cel care folosește cu precădere conceptul de nihilism este Francesco de Sanctis, mai exact pentru a caracteriza poziția filozofică a lui Leopardi și tematizarea nimicului propusă de acesta. În scopul de a reliefa contradicția dintre înrădăcinarea poetului în raționalismul iluminist, pe de o parte, și cufundarea sa poetică în nimic, pe de alta, De Sanctis afirmă: Voința sa slabă și scindată nu îl lasă să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
unui astfel de adevăr. Iar în ceea ce privește problema nihilismului și a tehnicii, importantă este și interpretarea lui Leopardi căreia Severino i-a dedicat nu mai puțin de două cărți: Il nulla e la poesia. Alla fine dell'età della tecnica: Leopardi (Nimicul și poezia. La sfârșitul epocii tehnicii: Leopardi, 1990) și Cosa arcana e stupenda. L'Occidente e Leopardi (Lucru secret și minunat. Occidentul și Leopardi, 1997). În concluzie, chiar dacă în anumite texte, mai ales în lunga Introducere la noua ediție (1981
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ființarea, ca atare, nu este nimic 244. Și în altă parte: Noi spunem: "lucrurile trecute și lucrurile viitoare nu sunt nimic". Ce poate fi mai indiscutabil de atât? Dar prin această convingere indiscutabilă a noastră, înțelegem ceva diferit de afirmația: "nimicul nu este nimic"; așadar nu despre nimic intenționăm să spunem că nu este nimic, ci despre lucrurile trecute, sau despre lucrurile viitoare, sau despre lucrul al cărei semnificație nu este identică cu semnificația "nimic". Dar lucrul al cărei semnificație nu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu despre nimic intenționăm să spunem că nu este nimic, ci despre lucrurile trecute, sau despre lucrurile viitoare, sau despre lucrul al cărei semnificație nu este identică cu semnificația "nimic". Dar lucrul al cărei semnificație nu este identică cu semnificația "nimic" nu este un nimic. Despre orașul Hiroshima noi spunem că a fost transformată în nimic. Dar Hiroshima nu înseamnă "nimic", și prin urmare nu este un nimic. Noi gândim așadar că ceea ce nu este un nimic este un nimic. Trecutul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Occidentului, Severino propune alternativa la calea nopții urmată până acum. Aceasta este reprezentată de calea zilei despre care vorbește Parmenide, și care constă în faptul de a recunoaște necesitatea că ființa este și nu poate să nu fie, și că nimicul nu este și nu poate să fie. Severino nu dorește însă o simplă întoarcere la Parmenide, după cum s-ar putea crede și după cum s-a reținut de fapt. Este necesar în schimb să repetăm "paricidul" prin care Platon crede că
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rătăcește oarecum pretutindeni în cultura vremii noastre. Nici nu trebuie să ajungem să gândim, împreună cu Heidegger, că nihilismul este devenirea însăși a istoriei occidentale, pentru a recunoaște că "cel care nu a experimentat pe propria-i piele enorma putere a Nimicului și nu a fost tentat de acesta cunoaște foarte puțin epoca noastră"249. Nihilismul un cuvânt rezervat până nu cu mult timp în urmă unui număr restrâns de élites este astăzi expresia unui disconfort al culturii noastre, care se suprapune
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
afară”, pân-la noi... și... pân-la „dilemele” extratereștrilor... gândind la „raționalitatea” pământenilor. (Schimbare de plan) Cât privește Epilogul la Cartea lui Iov, asta mi amintește de Ridichea lui Cehov. Un Iov modern, contrazicându-l pe Dumnezeu, de un umor care apropie nimicul pământesc de-acel divin al desăvârșirilor. Sau... „dacă mă ierți... promit că am să te iert și eu pe tine!...” (Iertarea) Sau... să fi fost zadarnică bunătatea Tatălui Ceresc pentru fiul „risipitor”?! Filosoful-scriitor ne face cunoștință și c-o țară
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
dezvoltă (nivelul 2) izotopia lui "făcută cu de toate" (nivelul 1) prin derivarea caschetei într-o serie de cinci obiecte de același rang lexical, micropropoziția pd. ASM (2.2.) pare să dezvolte în jurul "sărmanului" și "mută urîțenie" o izotopie a nimicului care nu este străină, cu siguranță, de personaj, dar mai ales de proiectul flaubertian de a scrie o carte "despre nimic" (Corespondența din 16-1-1852). Cu alte cuvinte, P2 regizează proliferarea compozită a lumii obiectale și nulitatea adevăratului personaj central al
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ca toată presa să explodeze pe acest subiect. Spre uimirea mea, nu am găsit nicăieri nici măcar vreo recenzie. Fatalmente, nu am citit întreaga presă românească din 1992-1993, dar cele mai importante reviste și ziare mi-au căzut sub ochi. Și... nimic. Nu ne mai interesa Havel, subit, după ce am făcut atâta caz pentru absența sa din câmpul nostru românesc. Sunt foarte interesat de modul în care vede Kazimierz Jurczack România și conservatorismul nostru. Cum se întâmplă uneori, s-ar putea să
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
teoriei "mutației"). Și totuși, față de revizionismul acesta sever, în niște pagini de tinerețe dedicate teatrului grec criticul părea să fie mult mai tolerant, câtă vreme, în ciuda profesiunii de credință impresioniste, găsea cu cale să atribuie emoțiilor estetice (psihologic vorbind, cu nimic superioare celorlalte "emoții") o funcționalitate psiho-morală, determinată de caracterul fundamental dialogic al dramei. În plus, dialogismul se vedea confirmat în ideea atât de dragă romanticilor că omul își poate exprima nestingherit libertatea interioară; altminteri, când forma artistică mutilează omul, transformându
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o aducă pe Mab, din nou, pe calea cea dreaptă, după ce izbutise deja să o transforme, grație unei riguroase educații sentimentale, dintr-o "ființă ce aluneca în noaptea simțurilor zdruncinate" într-o "femeie mulțumită, pașnică, cu mintea îndreptată nu spre nimicurile vieții, ci spre ceea ce-i face podoaba și înțelesul adânc". Simțind totuși că nu va reuși să fie suficient de convingător, tânărul decide să se despartă de necredincioasa femeie, cu "bucuria îndoielnică de-a se simți jertfa cuiva" și de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
împreună cu porcii, gâștele și rațele oamenilor din mahala. După scaldă, după ce ne uscam, pielea era aspră, cu dâre de noroi și cu solzișori de murdărie. Dar nouă nu ne păsa, jocurile noastre erau prea serioase pentru a băga în seamă nimicurile. Apoi a venit foametea și tifosul din anul 1946-47. Nu mâncam cu zilele decât puțin cir, atunci când mama făcea rost de vreun pumn-doi de făină de porumb. Tata, și pe urmă și noi, măturam vagoanele în care se transportase cereale
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
visat nimic referitor la fericita mea copilărie. Și dacă nu mai visez despre așa ceva, atunci dați-mi voie să mă gândesc la anii aceia, la unele aspecte ale vieții de atunci, de multe ori, după cum vedeți, descrise chiar în unele nimicuri ale ei și în detaliu. Și cum eu am obiceiul acela de a gândi în scris... Aceasta ar fi motivarea în fața dvs. U.T.C. Mă aflam odată într-o incintă cu iz politic pur comunist. S-a deschis o ușă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]