5,412 matches
-
în AUFT colcăie roșcații. Știai, băiete, că aproape am devenit colegi la un moment dat?” Mal știa: Thad Green îi oferise un transfer la Brigada Durilor când primise gradul de sergent, în ’41. Refuzase oferta, n-avea sânge pentru supravegheri nocturne ale răufăcătorilor acuzați de jafuri armate, dărâmând ușile și năvălind cu cartușele pe țeavă și degetul pe trăgaci, politica de galere a poliției; sau escortând dubele cu pușcăriași înrăiți, certându-i cu patul puștii peste cap. Dudley Smith omorâse patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în drum spre Allegro. Meteorologul promitea alte ploi, poate chiar inundații în canioane. Nici o veste despre oribilul asasinat. Trecând pe lângă șantierul de construcții de-acolo, văzu copii jucând fotbal în noroi și câțiva curioși arătând cu degetul spre scena spectacolului nocturn. O analiză a terenului făcută de cei de la DIS devenise inutilă. Dubița criminalistului și Buickul abandonat se găseau la celălalt capăt al străzii. Danny observă că era perfect parcat, aliniat lângă bordură la zece centimetri, cu roțile spre interior, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rolul principal din musicalul la care îl târâse Karen Hiltscher. Vocea lui era răgușită, epuizată. — Sigur. Trombonist fomist. Am auzit. De ce? — Vorbește cu domnul polițist de-aici. Îți spune el. Danny arătă spre pahar, depășind cu două porții rația lui nocturnă. Barmanul îl umplu, apoi își văzu de treabă. Cel cu saxul alto zise: — Ești de la Șapte-Șapte? Danny rase băutura, apoi întinse mâna din instinct. — Numele meu e Upshaw. Departamentul Șerifului, West Hollywood. Omul îi strânse mâna. — Coleman Healy, fost în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în sus. Ofertă de serviciu în folosul Maiestății Sale, da sau nu, apoi contractele păguboase obișnuite după un „Da” - câte o replică în producții ieftine la RKO, masă și casă în cuibarele de futai de la Hughes Enterprises și frecvente vizite nocturne din partea Masculului însuși. Era bine dacă-i mai picau și ceva bani în plus: încă avea datorii serioase la un parior pe nume Leotis Dineen, un iepuraș al junglei de un metru nouăzeci care-i ura pe cei din Oklahoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trebui să găsim ceva la care să ne pricepem mai bine decât să ne dăm cap în cap și să ne interogăm unul pe altul. Va Va Voom Girl își aruncă blana în poală. — Dormitorul e la fel de exotic? Buzz râse. — Nocturnă în serai și Paradisul e roz. Îți spune ceva? — Asta-i tot o întrebare. Întreabă-mă ceva provocator. Buzz își scoase haina, desfăcu tocul pistolului și îl aruncă pe scaun. — Okay. Pune Mickey pe cineva să te urmărească? Audrey dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
multe despre asta. Cum s-a întâmplat? Cormier își scoase trabucul din buzunar și începu să-l frământe între degete. — În vara lui ’42 lucram în tura de noapte la grădina zoologică de la Griffith Park, ca zoolog rezident. Studiam obiceiurile nocturne ale mustelidelor. Pe atunci aveam un lot de wolverine care se îngrășaseră tare de tot. Știam că cineva le hrănea pe ascuns, pentru că găseam în cuști mai multe hoituri de șoareci și hamsteri decât trebuia. Cineva deschidea ușițele pentru hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să cânte pe stradă în puterea nopții! Și-apoi scandalul de la hotel. Ce? Credeți c-am fost surd? Dar despre toate acestea vom vorbi mai amănunțit la București. În orice caz, pot să vă spun de pe acum că "activitatea dumneavoastră nocturnă" va avea urmări serioase! Am plecat la drum. Era o căldură grozavă, și pașii noștri lăsau nori de praf în urmă, pe șoseaua nepavată. Teamă prea mare n-aveam noi de supărarea lui, dar ne gândeam totuși la ce-o să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu ar fi Elena mea, m-ar interesa exemplarul ăsta de femeiușcă răufăcătoare. Adevăratul cap de operă . . . Auzi, Mini? In tăcere, vocea liberă a lui Nory nu făcea, totuși, lui Mini nici o plăcere. Trecea și se muia prin acea ceață nocturnă ca o notă sonoră prin pedală. - Da! zise parcă de pe un alt țărm. Da! Un cap de operă a fost atunci când Elena a spus că renunță la logodnă și crede nimerit ca Mika-Le să-i ia locul. E chiar soluția
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nouă ne trebuia 15... tot vorbind!. . . - Tocmai la capătul celălalt al lumei! se plânse Mini, care recunoștea cartierul. Porniră. Mini simțea totuși un fel de farmec de a străbate o parte necunoscută bine a orașului, abia ghicită prin vălul înghețului nocturn. Când treceau printr-un întuneric mai mare se temea într-un fel plăcut, ca și cum se mințea pe ea singură că îi e frică. Ii era teamă, ca de ceva care nu poate să-ți facă rău. și locul îi era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
uit deodată cu dragoste la ghemul spinos vinețiu care-mi întinde niște liane tăioase. - Ți-am adus un cotor! Ia uite cum îl mănânc! Patru rădăcini solzoase planează înspre asfințit. Sunt ferugienii, bonții, asalii și pitușii care vin la întrunirea nocturnă a Zonei, găzduită de pământul Katal. Un vânt aspru dulceag îmi trece printre perii gâtului lung, prea lung parcă... Cad într-o letargie călduț-rozalie, legănat de niște lațe ușor înțepătoare. Este altfel și bine! Tot la umbră, niște saioloți acrișori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
și chiar Luna, pentru a le oferi iubitei mele. Dar nu degeaba: pentru o stea, un sărut; pentru un luceafăr, două sărutări, iar dacă în plasă se va prinde și luna, o voi cere de soție. Îmbătat de vraja priveliștii nocturne am ațipit. Nu știu cât am dormit, dar când am deschis ochii, ia astrele de unde nu-s. Lumina roșietică a zorilor de zi îmi mângâia pleoapele împovărate de dulceața somnului... Și totuși, ca să cuceresc inima iubitei trebuie ca și în noaptea ce
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și în cele din urmă adoarme tremurând, un somn greu. Orașul își continuă viața în jurul lui. Câinii vagabonzi continuă să adulmece prin grămezile de gunoaie și prin șanțuri. Polițaii, hoții, cheflii, cei care curăță haznalele, birjarii, hamalii si alte personaje nocturne își continuă treburile pe străzile care, în unele locuri, sunt la fel de aglomerate ca ziua. Pagină separată Este o dimineață mohorâtă, iar Pran se trezește înghețat și dezorientat. Deasupra lui zărește niște contururi întunecate, neregulate, care se materializează într-un spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
facă un gest oarecare. Nu i se pare potrivit să dea mâna cu el. — Bravo, băiete! zice el morocănos. Nu te lăsa! Când se închide ușa, o străfulgerare orbitoare iluminează deschizătura din perete ca pe o tranșee sub un bombardament nocturn. O imagine momentană a fotografului care încearcă să-și scoată hainele ce ard, este estompată de un văl de fum, care se lasă asupra lui Pran, învelindu-l într-o pătură iritantă, cenușie. Pagină separată Pe măsură asha își pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decât stele Și mă pătrund gândurile sparte Ce mă adorm cu liniștea din ele Destin Uitat de soartă cu sufletul cuprins De agonia viselor fugare în lumea largă destinul mi s-a stins Pe pânzele durerilor amare Și-n ploi nocturne la margine de gând Un zvon stingher mai bate la o poartă în ziua cea de ieri când un dor plăpând Tresare singur prin tăcerea moartă Iar când noaptea târziul suie zarea Sorbind în taină lacrima din mine Pașii mei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Când privind obrajii tăi de ceară Voi depune ale mele dulci săruturi Dar îmi rămân dorințele în urmă Și gânduri vin așa cum vine plicul Și vin mereu și trec și nu se curmă Când din dorințe mi-a rămas nimicul Nocturnă Noaptea când lunecă întinsă luna Iar din suspin a mai rămas o rază în mersul ei rotund și-a puscununa Sub norul care încă mai visează Ca o umbră sub pleoapele-i lăsate Mai trece gândul care nu sestinge Ușor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
consăteni, în obiceiuri și superstiții rurale. Prășeau în grădină, creșteau porci și găini ori mergeau la piață cu cireșe. Reciproc, se otrăveau cu bîrfe și cu intrigi. În cancelarie auzeam doar rețete de zacuscă și întîmplări cu sugari. Relatarea întoarcerilor nocturne ale soților băutori ocupa, în cronicile lor, un loc important. La rîndul meu le-am mărturisit că eu cunosc o rețetă de ceai pe care de curând mi-o împărtășise bunul meu amic Shakespeare. Ocheadele bănuitoare pe care, fățiș ori
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ori, nu făcea decât să bea apă și să continue petrecerea, nepăsător față de trecerea timpului. Era o noapte de vară, iar obloanele și ușile templului erau toate deschise. Din acest motiv poate, flăcările lămpilor pâlpâiau încontinuu, învăluite în aureolele ceții nocturne. Dacă în lumina lămpilor din seara aceea s-ar fi putut ghici viitorul, poate s-ar fi citit un semn de rău augur în halourile cețoase sau în nuanțele luminii ce licărea din fitilele lămpilor. Cineva bătu la poarta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conduce cineva care nu are calitățile necesare, se ajunge sigur la haos. Și nu s-ar mărgini numai la căderea clanului Mori. — Nu e nevoie să spui mai mult, înțeleg, răspunse Kikkawa, întorcând capul. Și, privind cu tristețe spre cerul nocturn de deasupra provinciilor apusene, se strădui să-și stăpânească lacrimile care i se rostogoleau pe obraji. RECVIEMUL SÂNGELUI Motivul de la baza tratatului de pace fusese necesitatea retragerii imediate a trupelor clanului Oda, iar aliații lui Hideyoshi, cei din clanul Ukita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să tacă. Stătură astfel un timp, ascultând. Era o ambuscadă inamică? În sfârșit, pe chipurile loc apăru o expresie de ușurare. Urmând semnalele celor doi oameni din față, porniră din nou. Luna și norii păreau a sta suspendați în mijlocul cerului nocturn. Dar, oricât de prudent înaintau, când porniră în susul pantei, caii începură să stârnească pietrele sau să calce pe lemne putrede, și până și ecourile unor asemenea sunete mărunte deșteptară păsările adormite. De fiecare dată când se întâmpla acest lucru, Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Când se înnoptă, în fața oamenilor începu să se desfășoare o scenă de pe altă lume. Lămpi luminoase străluceau din nenumăratele ferestre ale fortului cu cinci niveluri din fortăreața principală, precum și din fortărețele mai mici, a doua și a treia, împodobind cerul nocturn și luminând hotarele castelului pe toate cele patru laturi: la răsărit, Râul Yamato; la miazănoapte, Râul Yodo; la apus, Râul Yokobori; și, la miazăzi, marele șanț uscat. Hideyoshi își părăsise tabăra din Gakuden în urma unei schimbări de intenții, alegând strategia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oarecare și să răspundă prin semnale vizibile. Stăteam lângă el ca în preajma unui mort când este privegheat de cei dragi înaintea despărțirii pentru totdeauna!... Cu această ocazie de priveghere, având până la apus ca lumânare soarele și după aceea în privegherea nocturnă luna, gândeam și filosofam despre viață. Între noi, în mod tacit s-a înfiripat un dialog original - pomul mi-a spus, printre altele: „Să știi că îmi pare rău că plec și te las, dar n-am ce face, trebuie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
durere fericită, pe noi nouă redă-ne. Cerul violet. Silueta vineție, haita depui. Un cap de cățea, dacă te uitai bine. Capul prelung al unei cățele furioase, gonind pe cerul nopții, cu norii în urma ei, venind de peste tot, acoperind marea nocturnă. Și undeva, cândva, fantoma tatălui ucis, în urmă cu 40 de ani. Mâna tremura pe conturul de smalț al ceștii. Tolea apucase toarta, o ridicase alene, sorbi. Cafeaua rece, ca de obicei, lăsată să zacă în cană, pentru când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce se rușina. Tribul putea fi mândru cum își înălța gâtul lucios, cum flutura coama nocturnă. — Să-mi faci o vizită, dulcissime? — E pe-acolo o școală specială. O știi, nu? — O fi. Nu-s atentă la școli... — Între blocuri. Se coboară de la intersecție până la un fel de scuar. Un drum încă nepietruit, mai de șantier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Noaptea avansa din toate părțile, cu nevăzuta ei armată de leproși. Curând, avea să simtă frisonul epileptic, încercuit, fără scăpare. Zidurile aveau să geamă iarăși, dementizate, zgâlțâindu-se sub săgețile cerului otrăvit, acoperișul va dansa, din nou, trepidând sub bombardamentul nocturn, ferestrele vor zăngăni, turmentate de teroare. Trauma telurică, cutremurul, ca în urmă cu 3 ani,în noaptea aceea limpede de primăvară când, dintr-odată, crusta a început brusc să crape și să arunce în aer povara pestilențială a mocirlei. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tremurul zidurilor și al pământului îi intrase în fibră, dar nu, nu era ispitit să se alăture acestor bătrâni implorând mila Domnului și nici nu voia să rămână sub vreun acoperiș, oricare ar fi fost, prefera să hoinărească prin pustiul nocturn al orașului. Erau atât de concentrați, deopotrivă în ei înșiși și la vocea crainicului de departe, nici nu vor observa când trage, încetișor, ușa după el. Se prinse, cu dreapta, de bara scării. Talpa groasă a pantofului pe prima treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]