2,833 matches
-
simplu: piața televiziunilor din România aduce, acum, a status-quo. Probabil că ăsta e un semn de maturitate. Sau poate asta arată că postul Kanal D ar fi avut mai mult succes de piață cu o emisiune care să se cheme „Noră dezbrăcată pentru mama“ sau „Noră în călduri pentru mama dezbrăcată“. Evident, pentru rolurile astea ar fi putut să angajeze, în part-time, câteva secretare reciclate în editori de știri din povestirea de la început. PALINDROMAN Serban FOARȚ| Roșul ușor e rozul iluzor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
aduce, acum, a status-quo. Probabil că ăsta e un semn de maturitate. Sau poate asta arată că postul Kanal D ar fi avut mai mult succes de piață cu o emisiune care să se cheme „Noră dezbrăcată pentru mama“ sau „Noră în călduri pentru mama dezbrăcată“. Evident, pentru rolurile astea ar fi putut să angajeze, în part-time, câteva secretare reciclate în editori de știri din povestirea de la început. PALINDROMAN Serban FOARȚ| Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecut) Ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
secretare reciclate în editori de știri din povestirea de la început. PALINDROMAN Serban FOARȚ| Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare din numărul trecut) Ca să nu-l lase sur sa soif (cum zic franțujii și, bineînțeles, el însuși) pe palindromicul Vasile Elisav, Nora se ridică, decisă, de pe scaun, făcu trei-patru pași până în dreptul taburetului pe care ședea Carmen, se aplecă asupră-i, în timp ce părul foarte negru i se revărsa, în ample valuri, pe fruntea camaradei sale, — ovalul feței căreia-l cuprinse cu palmele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
care-i cântărea, acum, în palmele profesorale, retrasându-le cu-arătătoarele curbate vinețiul cerc areolar, strângându-le,-ntre mediu și police, apoi, gemenii bumbi, de forma unor fragi, mai mult decât de coloritul lor, — fragi ce-o făcură, în sfârșit, pe Nora să urle ca o apucată: „Eu mă duc să-mi culeg/ Fragii fragezi mai la vale...”; ceea ce și făcu, nu, însă-n baie, dormitor, antreu, bucătărie, șpais, ci unde tocmai se afla, — sur place, cum ar fi spus (și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mai la vale...”; ceea ce și făcu, nu, însă-n baie, dormitor, antreu, bucătărie, șpais, ci unde tocmai se afla, — sur place, cum ar fi spus (și a și spus-o, în sinea lui) Musiu Bazil, trăgând, involuntar, cu ochiul la Nora ce-și vârâse mâna-ntre tot mai umedele-i coapse și-n fanta lacomă pubiană, eliberată pe de-a-ntregul de șnurul pudicilor tanga, în care indexul și mediul, crispate dârz și alipite, pătrunseră străafund, pe când rugosu-i policar, precum radula unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
valuri, în timp ce stânga-i desfăcuse propriul corsaj, apoi sutienul, lăsându-i gol unul din sânii cu gust, în vârf, ușor salin. De-ar fi fost scoasă, în momentul acela de extaz sublim, la tabla neagră și rugoasă, studenta eminentă Aron Nora s-ar fi apucat să facă schema unei poezii în metru sapphic, — nu fără următoarea inovație: în lăuntrul fiecărui semicerc marcând silabele neaccentuate scurte, era punctat, cu cretă frez, câte un fraged bumb minuscul. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
în Aula Magna a Universității „Lucian Blaga“. Evenimentul, inițiat de scriitorul brașovean Andrei Bodiu și organizat de ASPRO în colaborare cu USR Sibiu, a fost cel mai ambițios proiect literar din cadrul programului sibian. Dintre poeții prezenți: Mircea Cărtărescu, Andrei Codrescu, Nora Iuga, Dan Sociu, Vasile Leac, Ovidiu Nimigean, Ruxandra Cesereanu, Ștefan Manasia, Florin Iaru, Radu Vancu, Ioan Radu Văcărescu, Dumitru Chioaru, Dragoș Varga. Astra Film Fest - sărbătoarea documentarului Astra Film Fest, Festivalul Internațional de Film Documentar, cel mai important eveniment al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
la nuntă să-i jucați, C-atunci nici c-oi mai veni, Că io-n lume n-oi mai fi!". Tânărul pleacă la război și vreme de zece ani nu se întoarce. Bătrânul plânge, dar, respectând voința mortului, îi caută nurorii un nou soț. Iar nunta este o petrecere zgomotoasă. Dar bătrânul tată este trist, la ospăț se ridică și spune: "Vinul care vi-l dau eu L-am făcut cu fiul meu, Dorul sufletului meu, Și cât viaț-oi mai avea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
strugurei Albi ca niște mielușei, De tai negri strugurași Ca și negri țigănași, Și pe care cum îi tai Peste garduri îi tot dai?". Bătrânul îi destăinuie călărețului pricina durerii sale, plecarea și moartea fiului și a doua nuntă a nurorii. Tânărul îi cere: Hai cu mine, hai în grabă, Und' ți-e casa de-mi arată. Că-s străin și însetat, Ostenit și nemâncat!". Bătrânul iese din curte, iar tânărul descalecă și-l urcă în locul lui în șa. Ajung acasă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Șerban. Intitulat „Academia itinerantă“, atelierul de la Plopi a coagulat, cu răbdare și fără multă vâlvă, starea de grație pe care o construiește întâlnirea fericită între fantezia febrilă a scriitorului (Tatiana Niculescu Bran), generozitatea sensibilă a unor gazde (doamna Mili și Nora), iubirea de-a ucenici a actorilor (o parte deja lucraseră cu Andrei Șerban în Purificare, Don Juan în Soho, Rock’n’roll, Pescărușul sau, în prezent, în Unchiul Vanea) șiS iubirea și forța de a dărui a profesorului-artist. S-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
preferat un om care face jocuri pe PC în care e distrus mediul înconjurător, decât unii care se ocupă în spațiul real de treburile astea. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) — Dar, apropo, întrebă Nora, pe jumătate intrigată, pe jumătate-n zeflemea, de ce mi-ați mulțumit, mai adineaori, cu atâta patos, dom profesor, pentru nefericitul de Sisif? Vasile rămase un minut pe gânduri, de parcă nu-și găsea răspunsul la întrebarea amintită, că să-i replice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
jumătate-n zeflemea, de ce mi-ați mulțumit, mai adineaori, cu atâta patos, dom profesor, pentru nefericitul de Sisif? Vasile rămase un minut pe gânduri, de parcă nu-și găsea răspunsul la întrebarea amintită, că să-i replice într-un târziu duduii Nora: — Pentru că, prin nefericitul de Sisif, mi-ai deschis calea către Grecia, către această Grecie prea-ferice. — Prea-ferice în ce sens, întrebă Nora. — În acela al eternului miracol care a fost elenitatea. — Sunteți elenocentric, îl întrebă, nu fără o urmă de reproș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
minut pe gânduri, de parcă nu-și găsea răspunsul la întrebarea amintită, că să-i replice într-un târziu duduii Nora: — Pentru că, prin nefericitul de Sisif, mi-ai deschis calea către Grecia, către această Grecie prea-ferice. — Prea-ferice în ce sens, întrebă Nora. — În acela al eternului miracol care a fost elenitatea. — Sunteți elenocentric, îl întrebă, nu fără o urmă de reproș, dar și cu un fel de nostalgie, Carmen. — De ce n-aș fi, răspunse Elisav. Elenocentrică e și Iliada. Ba chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Dar filoeleni, stimată Carmen, vor fi fost, printre atâția alții, și Shelley, și Lord Byron, și Hugo; or, după câte-am înțeles din lunga noastră convorbire, numai niște incorecți politic nu s-ar putea numi aceștia. — Ba da, preluă partida Nora, există tiermondiști, și nu puțini, care i-ar acuza pe acești domni că-l prețuiau pe Shakespeare, William Shakespeare, mai mult decât un cântec de luptă irokez sau unul inuit, de leagăn. Ce limbă învățați acum, de unul singur, căci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
mult decât un cântec de luptă irokez sau unul inuit, de leagăn. Ce limbă învățați acum, de unul singur, căci știu că aveți vocație și har de poliglot. — Mă perfecționez în greaca veche, răspunse simplu domnul Elisav. — Rău faceți, zise Nora, cu un arțag jucat; mai bine v-ați perfecționa în papiamentu. — Sau în le petit nègre, zise Carmen, care, în fond, e tot o franțuzească. — Ba chiar, în calitatea dumneavoastră de prof de francă, lingua franca ar fi, la rându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
care, în fond, e tot o franțuzească. — Ba chiar, în calitatea dumneavoastră de prof de francă, lingua franca ar fi, la rându-i, o frumoasă performanță. Pe fața lui Vasile Elisav, se citea o indicibilă stupoare. Ceea ce o făcu pe Nora să pluseze: — Borges, ultracivilizatul Borges, dom profesor, a persiflat, fără maliție, pe cât cred, un oarecare idiom tribal. Nu m-ar suprinde, a afirmat argentinianul, ca predării, în școlile noastre, a latinei să-i ia locul cea a graiului guarani. E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Nu m-ar suprinde, a afirmat argentinianul, ca predării, în școlile noastre, a latinei să-i ia locul cea a graiului guarani. E, între altele, o afirmație ce, pasămite, l-a costat Nobelul. — Eu nu râvnesc la fabulosul premiu, dragă Nora; și nici nu văd din ce motiv aș face-o. N-am niciun merit literar deosebit, dar’mite unul științific; iar singurul Nobel accesibil mie ar fi, la limită, acela „pentru pace“... La care ar putea, de altfel, să aspire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
din aria (ș)lagărului păcii, ce trebuiau să-ncheie orice jalbă, adică cerere, cu magica formulă „Trăiască lupta pentru pace!“. — Pornisem de la filoelenism, întrerupse Carmen, cu bun-simț, poliloghia asta fără capăt, și iată-ne la pacifismul roșu... Sau verde, zise Nora: la Green Peace! Ce urmăreați, în fond, cu grecitatea, stimate dom profesor Elisav? — O să vedeți, răspunse el, zâmbind, în episodul următor. (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Balzac necunoscutul Emil BRUMARU A te încumeta să scrii despre Balzac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
al unui fost coleg... — Pe care-l recunoști doar după sunet?! Ai, așadar, un curtezan, se cam pleoști Vasile Elisav. — Astăzi, se spune un gagiu, ținu să-l corecteze Carmen Carpen. — Sau prieten, vru să dreagă busuiocul, fără să reușească, Nora Aron, căreia dragă îi era, din școală, musafira ei. Vasile se pleoști de tot, ca o mimoză senzitivă, căci una pudică ar fi fost cazul, poate, să se coloroze, de zor, într-un roz rumen, bătând ușor în roșu... Căci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
cazul, poate, să se coloroze, de zor, într-un roz rumen, bătând ușor în roșu... Căci eritemulului, adică-mpurpurării incontrolabile și bruște la față a cuiva, tot astfel, anume pudic, i se spune. — Cum, oare, se roșesc la față negrii, încercă Nora Aron să deturneze discuția-n derizoriu. Aflasem, parcă, dintr-o anecdotă: un banc pe care, din păcate, l-am uitat. — Eu, de asemenea, făcu Vasile Elisav, care oricărei anamneze îi prefera, în ocurență, amnezia. — Știți, dom profesor, zise Carmen Carpen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
pe care, din păcate, l-am uitat. — Eu, de asemenea, făcu Vasile Elisav, care oricărei anamneze îi prefera, în ocurență, amnezia. — Știți, dom profesor, zise Carmen Carpen, cum își recruta Caesar combatanții? Îi punea-n situații-limită... Vorba lui Sartre, adăugă Nora Aron. — Iar cei ce se împurpurau la față erau admiși în detrimentul celor ce se împalidau. — Eu, înroșindu-mă la față, simt, paradoxal, că mă fac palid, palid pe dinăuntru, cel puțin, făcu Vasile Elisav, cu glasul strangulat, acum, de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
dar mai poetic: „Aceia cu dorințe ca nourul de fum,/Visând, precum visează recrutu’ tunu’ său... “. — Tutunu’ său? făcu pe surda, Carmen Carpen. — Tutunul e, și el, un opium, un adjuvant al reveriei, scumpă Carmen. Unul care, din păcate, dragă Nora, având mai toate neajunsurile, scumpă Carpen, ale drogurilor, începând cu dependența (adică adicția, cum se spune azi), n-are niciunul, draga mea Aron, din avantajele (să le zicem astfel) ale lor. — Ce facem, dom profesor, o luăm de la-nceput, întrebă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
umiliți de către organizatori, vor avea o șansă de a fi văzuți și, poate, promovați... Metamorfozele cercului: De la Sunny Jim la „îndureratul Milton al vremurilor moderne“ (I) Bogdan-Alexandru Stănescu Aud, Vasile, că ultima translațiune din epistolele înflăcărate ale lui Jim către Nora a trezit sentimente revoltate într-o zonă a publicului cetitor, public care bănuiesc că ar putea privi cu delicii porcăria de film biografic în care Ewan McGregor îl „joacă“ pe Joyce... De ce zic că aceste doamne ar fi salivat în fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
putea privi cu delicii porcăria de film biografic în care Ewan McGregor îl „joacă“ pe Joyce... De ce zic că aceste doamne ar fi salivat în fața scenelor cu McGregor purtând celebrii ochelari și posedând-o în culmea geloziei pe o biată Nora? Pentru că e un film „artistic“, unde „regizorul“ și „scenaristul“ s-au gândit s-o rupă într-o psihanaliză de coafor, arătându-ne un Joyce chinuit de castrări, masochisme etc. Fashionable. Aceleași persoane, puse în fața unor rânduri sincere, scrise de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
coaja ta scobită, nu însemnează, Oule, că ți-ai pierdut metafizicul și subiectivul... “, arghezianiză, în replică, Vasile, — Iubita mea cutare,/ În galben-alb tricou,/ De te-aș striga mai tare/ Te-ai sparge ca un ou! Din ce și cine citezi, Nora, întrebară Carmen și Vasile. — Citez din poezia Ou, răspunse gazda. — Și nu pui ghilimele, Nora Aron, o întrebă Vasile Elisav. — Nu, fiindcă nu e cazul. Să zicem că textul mi-aparține, replică modest, dar în doi peri („Să zicem că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]