5,297 matches
-
au dus la înlocuirea în sfera psihopatologiei a termenului de boală psihică, rezervat psihiatriei clinice, cu cel de fenomen psihic morbid, în care este subliniată natura subiectivă și interioară a suferinței, ca formă și dimensiune antropologică a ființei umane. Considerând normalitatea psihică drept stare de echilibru sufletesc interior al persoanei, boala apare ca un „accident” ontologic, fiind astfel integrată psihobiografiei interioare a individului (L. Binswanger). În plan cultural „nebunia” este percepută ca o schimbare a spiritului, ca o îndepărtare a persoanei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbid” și „denumirea” acestuia. Discursul psihiatric este unul de ordin clinico-medical. În comparație cu acesta discursul psihopatologic este unul de factură psiho-filozofică, urmărind descifrarea semnificației acestor tulburări psihice în planul umanului, nu ca pe niște boli, ci ca pe niște abateri de la normalitatea persoanei. Aceste aspecte le vom reîntâlni, mai departe, pe parcursul lucrării noastre, când vom analiza sindroamele psihopatologice și nosologia psihiatrică. Ne aflăm în fața a două tipuri de „enunțuri” și de „discursuri” referitoare la fenomenele psihice morbide: psihiatria și psihopatologia. Discursul psihiatriei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestuia (tulburări de somn, inactivitate, schimbarea dispoziției afective, tulburări de comportament, schimbări caracteriale, izolare, apelul la alcool sau droguri, idei sau acte de suicid, bizarerii, deplasarea intereselor obișnuite către alte direcții etc.); d) modalitatea „schimbării personalității” bolnavului de la starea de normalitate către o „configurație clinico-psihiatrică” specifică prin apariția unor tulburări clinice net manifestate și organizate specific într-o formă sau „tablou clinic” (depresie, halucinații, delir, crize epileptice etc.); e) tipul de evoluție clinică a bolii (acut, continuu și progresiv sub formă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Rezultă de aici faptul că înainte de a se pune diagnosticul clinic, trebuie stabilită „relația atmosferică” dintre medic și bolnav, ca o „cunoaștere” sau ca o „simțire” intimă a bolnavului, a „ceea ce este el diferit” ca persoană umană în raport cu starea de normalitate. Important este că medicul care observă, face această judecată de valoare, raportând „impresia pe care i-o face bolnavul” pe de o parte la cunoștințele și experiența sa personală, în plan extern-formal; iar pe de altă parte, la propria sa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de valoare, raportând „impresia pe care i-o face bolnavul” pe de o parte la cunoștințele și experiența sa personală, în plan extern-formal; iar pe de altă parte, la propria sa subiectivitate, ca mod de evaluare personală a stării de normalitate psihică, deci în plan interior-subiectiv. Ceea ce trebuie reținut ca important, în actul hermeneutic, este faptul că subiectul trebuie întâi „simțit” și „cunoscut” de medic, printr-un act de reflecție și ulterior „gândit” și „etichetat” diagnostic din punct de vedere atât
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sex, aspectul somatic și profilul personalității, la care se mai adaugă factorii de diferențiere de ordin, valoric (cultură, educație, mediul familial și sociale, morală, religie, etc.). Aceste aspecte au o importanță deosebită în psihologie și psihopatologie, întrucât atât starea de normalitate (sănătate mintală) cât și starea de anormalitate (boală psihică) depind de „natura ființei umane”. Persoana umană concentrează în organizarea sa un potențial energetic care reprezintă terenul (dispoziția) din care derivă atât normalitatea cât și anormalitatea. Această „dispoziție” este concentrată în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în psihologie și psihopatologie, întrucât atât starea de normalitate (sănătate mintală) cât și starea de anormalitate (boală psihică) depind de „natura ființei umane”. Persoana umană concentrează în organizarea sa un potențial energetic care reprezintă terenul (dispoziția) din care derivă atât normalitatea cât și anormalitatea. Această „dispoziție” este concentrată în „constituția somato-psihică” a individului respectiv. Pentru a putea înțelege atât normalitatea, cât și anormalitatea psihică să analizăm aspectele legate de „constituția” persoanei. Constituția somato-psihică, specifică fiecărui individ, are un caracter structural-genetic și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de „natura ființei umane”. Persoana umană concentrează în organizarea sa un potențial energetic care reprezintă terenul (dispoziția) din care derivă atât normalitatea cât și anormalitatea. Această „dispoziție” este concentrată în „constituția somato-psihică” a individului respectiv. Pentru a putea înțelege atât normalitatea, cât și anormalitatea psihică să analizăm aspectele legate de „constituția” persoanei. Constituția somato-psihică, specifică fiecărui individ, are un caracter structural-genetic și ea cuprinde pe de o parte aspectul somatic, iar pe de altă parte, trăsăturile psihologice ale Persoanei respective, le
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este mult diferențiată și a cărei psihologie este diferită de cea a adultului. K. Conrad consideră că cele două tipuri, leptosom-schizotim și picnic-ciclotim sunt esențiale și suficiente în a explica aspectele personalității, atât din punctul de vedere al stării de normalitate psihică, cât și din punctul de vedere al stării de anormalitate psihică. Tipurile mai sus descrise reprezintă „modele constituționale” de factură somato-psihică, veritabile „criterii de referință” utilizate atât în psihologie cât și în psihiatrie și psihopatologie. Alături de acestea se mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de indivizi interiorizați, reci, raționali, necomunicativi; g) Constituția epileptoidă se caracterizează printr-un temperament amorf, vâscos, egocentric, impulsiv, cu explozii imprevizibile de mânie, violent, obtuz. Cunoașterea acestor tipuri constituționale somato-psihice, este foarte importantă în evaluarea potențialităților personalității, în stare de normalitate, dar și a potențialului său psihopatologic, în ceea ce privește riscul de îmbolnăvire psihică. Din acest motiv, tipul constituțional este un prețios indicator al dinamicii psihopatologice a personalității și de el suntem întotdeauna obligați să ținem seama. Organizarea sistemului personalității Înțelegerea dinamicii proceselor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
punct de vedere psihopatologic. Se poate deci vorbi despre o vulnerabilitate psihopatologică în raport cu vârstele sau cu etapele de viață ale unei persoane. Această constatare este deosebit de importantă, întrucât ea ne dovedește că fiecare vârstă are configurația sa proprie atât în ceea ce privește normalitatea cât și anormalitatea sau sănătatea mintală și starea de boală psihică. Fiecărei vârste îi corespund anumite afecțiuni psihice iar această distribuție sau vulnerabilitate este direct legată de caracteristicile psihologice ale vârstei respective. În această privință, trebuie să subliniem faptul că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poate fi însă în mod egal constant și în plan psihologic, întrucât individul nu este la fel pe tot parcursul vieții sale. El se schimbă permanent, natural, în limitele tipului său psiho-biologic, înregistrând variații care trebuie înțelese ca transformări în cadrul normalității. Având în vedere cele mai sus menționate, în cele ce urmează vom încerca să prezentăm sintetic distribuția afecțiunilor psihice, în raport cu etapele de viață ale individului, așa cum sunt ele întâlnite în practica clinico-psihiatrică (C. Enăchescu). Este important de observat faptul că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care psihologia și psihopatologia se regăsesc într-un raport de complementaritate, fapt care ne obligă să reflectăm din nou la raportul dintre normal și patologic. 13. PSIHOPATOLOGIA PROCESELOR PSIHICE I Simptomatologia psihiatrică Boala psihică reprezintă o ruptură a stării de normalitate mintală, o schimbare a personalității, manifestată în multiple forme și pe planuri diferite; totalitatea schimbărilor psihopatologice care se produc în sfera vieții psihice a persoanei bolnavului sunt manifestări clinico-psihiatrice care exprimă schimbarea respectivă. Aceste schimbări, considerate ca tulburări ale proceselor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în psihiatrie este caracterizată prin patru trăsături particulare: a) Importanța simptomelor funcționale în comparație cu simptomele fizice. Aceste simptome de natură funcționala se exprimă în relația verbală cu bolnavul și prin observația aspectului și comportamentului acestuia; b) Importanța referinței la starea de normalitate, subliniată de G. Lanteri-Laura care susține că „obiectele aceleiași descoperiri semiologice nu sunt niciodată indicii în sine ci se înfățișează ca diferențe între ceea ce se observă la subiectul normal și ceea ce se observă la bolnav”; c) Specificitatea, în psihiatrie a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
capăt de starea de sănătate psihică, iar la celălalt capăt, de starea de boală mintală. Gravitatea este în raport cu tipul de tulburări psihopatologice; iar formele clinice ale acestor sindroame psihopatologice, se desfășoară între acești doi „poli” ai vieții psihice reprezentați prin „normalitatea” și „anormalitatea” psihică. Fig. ms. pg. 182 1) Psihopatii (caracteropatii) 2) Nevroze (sindrom astenic, fobic, obsesiv, anxios, isteric, stări reactive) 3) Boli afective (sindrom depresiv, maniacal, boala afectivă unipolară, PMD) 4) Psihoze endogene 4a) Grupa schizofreniei 4b) Grupa delirurilor sistematizate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de organizare a „discursului epistemic clinico-psihiatric” și un instrument de orientare în practica clinică curentă, în fine, un „limbaj științific” universal acceptat și utilizat curent de toți specialiștii. În ceea ce privește tipurile de clasificare a bolilor psihice, acestea se vor raporta la „normalitatea psihică” a persoanei umane. În sensul acesta, tulburarea psihică pe care medicul psihiatru o constată ca abatere de la normal, poate avea următoarele aspecte: „continuitate sau discontinuitate cu normalul, entitate sau sindrom, atitudine simptomatică sau psihopatologică” (P. Berner și H. Luccioni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin frecvența lor apropie obiectele sau fenomenele și prin această „relație de înrudire” le „reunește” în aceeași „clasă”, dar, în același timp le atribuie și o sursă comună. În cazul bolilor psihice, „relația de înrudire” este dată de abaterea de la normalitatea psihică, iar în ceea ce privește „originea” și „specificitatea”, intră în discuție, în primul caz „factorii etiologici”, iar în cel de al doilea caz, „factorii psiho-pato-genetici”. Corelat cu acești factori se discută, în mod corespunzător, „terapeutica” și „prognosticul”. Importanța clasificării bolilor psihice, atât
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
neobișnuite. b) O „nebunie malefică” considerata ca o stare de „rătăcire a spiritului” ca o boală periculoasă ce schimbă natura umană (insania, furor, mania, dementia) necesitând tratament, supraveghere sau pază riguroasă. Cei cărora le revine dreptul de a decide asupra „normalității” sau „anormalității”, respectiv a stării de sănătate mintală sau de boală psihică a unui individ sunt medicii psihiatrii, nebunia fiind, în felul acesta inclusa în „câmpul de cunoaștere și acțiune al medicinei” (P. Berner, H. Luccioni). La vremea sa Ph
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inaugurat de K. Linné și care poate fi urmărit până la E. Kraepelin. 6) Modelul conform științelor umane privește nebunia ca pe o experiență sufletească intimă, personală, a fiecărui bolnav psihic, ca pe un „fenomen psihic morbid” care se opune calitativ „normalității psihice”. Neavând un caracter material el scapă analizei empirice, putând fi cunoscut și analizat, înțeles prin metoda reflecției filozofice, în speță, prin analiza fenomenologică sau interpretarea hermeneutică (K. Jaspers, L Binswanger, H. Tellenbach, R. Kuhn, A. Lanteri-Laura, A. Tatosian, E.
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
interesantă și importantă în sensul acesta este reprezentată de clasificarea psihiatrică de tip sistematic propusă de P. Berner, pe care o vom prezenta mai jos. P. Berner consideră că orice clasificare a bolilor psihice trebuie să plece de la „criteriile de normalitate”, motiv pentru care se impune a defini și analiza starea de normalitate psihică. Aparent lucrurile par a fi simple și clare. În fapt însă, „normalitatea” se dovedește a fi nu un concept, ci un domeniu al fenomenelor psihice nepatologice. În
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tip sistematic propusă de P. Berner, pe care o vom prezenta mai jos. P. Berner consideră că orice clasificare a bolilor psihice trebuie să plece de la „criteriile de normalitate”, motiv pentru care se impune a defini și analiza starea de normalitate psihică. Aparent lucrurile par a fi simple și clare. În fapt însă, „normalitatea” se dovedește a fi nu un concept, ci un domeniu al fenomenelor psihice nepatologice. În sensul acesta, sintetizând datele din literatura științifică de psihologie, P. Berner recunoaște
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
P. Berner consideră că orice clasificare a bolilor psihice trebuie să plece de la „criteriile de normalitate”, motiv pentru care se impune a defini și analiza starea de normalitate psihică. Aparent lucrurile par a fi simple și clare. În fapt însă, „normalitatea” se dovedește a fi nu un concept, ci un domeniu al fenomenelor psihice nepatologice. În sensul acesta, sintetizând datele din literatura științifică de psihologie, P. Berner recunoaște existența a două aspecte principale pentru starea de normalitate: 1) Normalitatea obiectivă, cea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clare. În fapt însă, „normalitatea” se dovedește a fi nu un concept, ci un domeniu al fenomenelor psihice nepatologice. În sensul acesta, sintetizând datele din literatura științifică de psihologie, P. Berner recunoaște existența a două aspecte principale pentru starea de normalitate: 1) Normalitatea obiectivă, cea care este constatată direct de observator la un subiect sau la o grupă de subiecți și care poate fi: a) normalitatea statistică, conform curbei lui Gauss, b) normalitatea ideală care reprezintă o aproximație posibilă în raport cu o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fapt însă, „normalitatea” se dovedește a fi nu un concept, ci un domeniu al fenomenelor psihice nepatologice. În sensul acesta, sintetizând datele din literatura științifică de psihologie, P. Berner recunoaște existența a două aspecte principale pentru starea de normalitate: 1) Normalitatea obiectivă, cea care este constatată direct de observator la un subiect sau la o grupă de subiecți și care poate fi: a) normalitatea statistică, conform curbei lui Gauss, b) normalitatea ideală care reprezintă o aproximație posibilă în raport cu o valoare, conform
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
literatura științifică de psihologie, P. Berner recunoaște existența a două aspecte principale pentru starea de normalitate: 1) Normalitatea obiectivă, cea care este constatată direct de observator la un subiect sau la o grupă de subiecți și care poate fi: a) normalitatea statistică, conform curbei lui Gauss, b) normalitatea ideală care reprezintă o aproximație posibilă în raport cu o valoare, conform curbei lui Allport, așa cum se poate vedea mai jos: Grafic p. 225. ms. a) Normalitatea statistică (Curba lui Gaus) b) Normalitatea ideală (Curba
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]