3,544 matches
-
făcuse parte, la climatul vieții culturale din perioada interbelică, încadrat între ceea ce fusese și ceea ce a urmat anului 1940. Sunt pagini deosebit de semnificative pentru înțelegerea profundă a efervescenței spirituale din acei ani. „Fac parte - socotea Eliade - din generația cea mai norocoasă pe care a cunoscut-o până acum istoria României. Nici înainte, nici după generația noastră, România n-a mai cunoscut libertatea, belșugul și disponibilitatea de care ne-am bucurat noi”. Generația lui N. Iorga fusese confiscată de profetismul național care
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
gândesc, reluă Ieronim, împăturind rochia și așezînd-o peste cearceaf. Trebuia să-mi închipui că Generăleasa o va păstra cu sfințenie, căci asta era tot ce-i rămăsese de la Caty, de la fata ei cea mai mică, și, până atunci, cea mai norocoasă, căci avea patru copii și fusese singura fericită în căsătorie. (Atunci, în ziua bombardamentului, nu știa că soțul ei, Vanghele, căpitanul Vanghele, trăgea să moară într-un spital din Iași.) Celelalte două fete nu avuseseră noroc în căsnicie. Una divorțase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doua oară), o șansă nu o rata, fructific-o! Mai presus de orice, nu-ți fie teamă și nu lăsa nimic din ceea ce întîlnești să te sperie. Dacă profesia pe care ți-o alegi rezonează cu aspirațiile tale, ești un norocos! Dacă nu, fă tot posibilul să ieși din situația în care te afli și să-ți regăsești idealurile, drumul la care duc ele e mult mai aproape de tine decît crezi. Învață să faci alegerea corectă și cariera pe care o
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
geamurile, le-a făcut stricăciuni, da casa a scăpat, a scăpat și ei. Norocu lor că n-a fost în adăpost, că peste adăpost a căzut bomba. O sută de morți, ba mai mulți, câți a fost, da madam Ioaniu, norocoasă, a scăpat. O scosese dân București Ioaniu, și pe ea, și pe Ivona, și pe pramatia de Niki. Știa el, Ioaniu, c-o să vie avioanele, că doar era colonel, era general, el știe ce mai era, și tocmai acolo lucra
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
p-amândoi i-a dus la groapă, da ea tot și-a văzut d-ale ei : și de sulemenit, și de pocăr, și să nu piarză un film la Sala Palatului. Bărba-su, Ioaniu, ai zice că și el a fost norocos, că l-a trecut în rezervă Antonescu și nu l-a trimis în Rusiia... Că la câți le-a rămas oasele pe-acolo ! Ai zice c-a fost norocos Ioaniu, că n-a avut de ce să-l ia la ochi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sala Palatului. Bărba-su, Ioaniu, ai zice că și el a fost norocos, că l-a trecut în rezervă Antonescu și nu l-a trimis în Rusiia... Că la câți le-a rămas oasele pe-acolo ! Ai zice c-a fost norocos Ioaniu, că n-a avut de ce să-l ia la ochi comuniștii, că ei l-a chemat, ei l-a scos dân rezervă și pentru ei s-a dus până-n Tatra. Și uite că nu ! Uite că nu i-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și chip, iar mulțimea le ignoră, alergând fiecare zăpăcit printre cobilițele oltenilor sau la coadă la brutărie ? Astfel, orașul arăta destul de straniu, fiind aproape lipsit de mijloacele obișnuite de circulație. Abia seara mi-am dat seama cât am fost de norocoși, aflând că nenumărate automobile, trăsuri, chiar și taximetre au fost rechiziționate în stradă și trimise spre Turtucaia. Semn că totuși lucrurile nu sunt chiar în regulă, acolo. În așa liniște, zgomotul mașinilor militare ce goneau părea și mai strident. La
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nenumărații morți neidentificați la morgă. Întorcându-mă cu spatele, ca să nu mai văd, mi-am trecut palmele pe față : urme de lacrimi, sânge închegat, resturi impure, vânătăi, trebuie că arătam îngrozitor și, crezându-mă desigur una dintre victime, dar mai norocoasă, o femeie ce trecea cu donița cu apă s-a oprit lângă mine. Era una dintre multele ce veniseră în ajutorul bieților nefericiți cu apă, cu cârpe curate, cu lumânări ce se aprindeau tot mai des, ici și colo. Mi-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu brânză topită, urmată de tradiționala galette des rois, în care se pune o fève, un mic obiect, iar cel ce o găsește în bucata lui devine rege. Dintre toți, cine crezi că a găsit-o ? Bineînțeles, Tudor, care este norocosul familiei ! — Norocos, mânca-l-ar mama ! Da mai norocoasă ea, c-a pus laba p-așa băiat, și frumos, și deștept, și toți morți după el, pe un’ se duce ! Haidi, zi-nainte ! După cum vezi, mondenități sunt destule pe aici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
topită, urmată de tradiționala galette des rois, în care se pune o fève, un mic obiect, iar cel ce o găsește în bucata lui devine rege. Dintre toți, cine crezi că a găsit-o ? Bineînțeles, Tudor, care este norocosul familiei ! — Norocos, mânca-l-ar mama ! Da mai norocoasă ea, c-a pus laba p-așa băiat, și frumos, și deștept, și toți morți după el, pe un’ se duce ! Haidi, zi-nainte ! După cum vezi, mondenități sunt destule pe aici. Dar numai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în care se pune o fève, un mic obiect, iar cel ce o găsește în bucata lui devine rege. Dintre toți, cine crezi că a găsit-o ? Bineînțeles, Tudor, care este norocosul familiei ! — Norocos, mânca-l-ar mama ! Da mai norocoasă ea, c-a pus laba p-așa băiat, și frumos, și deștept, și toți morți după el, pe un’ se duce ! Haidi, zi-nainte ! După cum vezi, mondenități sunt destule pe aici. Dar numai dacă ieși pe stradă și te distrezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu plasă de camuflaj În care sînt adăpostite rachetele sau tunurile de calibru mare. E locul de instrucție al celorlalte baterii. De dincolo de un pîlc strategic de mesteceni se aud răcnete și icnete, se pare că alții nu sînt la fel de norocoși ca noi. Ne furișăm și tragem cu ochiul: un veteran zelos face judo cu un răcan, pe care spaima l-a transformat Într-o păpușă neînsuflețită. Se vede că antrenamentul e mai degrabă invenția spontană a musculosului, care acum Înhață
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mi-ar spune, presupunînd că totuși știe ceva. E fericită că a descoperit că are o cunoștință care e medic ortoped aici În spital, poate să mă ajute. — Emil, fratele Rodicăi. Îi mai știi? E stagiar aici... În spital. E norocos... adică e norocos că și-a găsit un spital aproape de Craiova... — Am Înțeles foarte bine ce vrei să spui. OK... ce să spun? Bravo lui, norocosul! — Nu fi urîcios. E un om bun, o să te ajute. Probabil că sînt urîcios
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
presupunînd că totuși știe ceva. E fericită că a descoperit că are o cunoștință care e medic ortoped aici În spital, poate să mă ajute. — Emil, fratele Rodicăi. Îi mai știi? E stagiar aici... În spital. E norocos... adică e norocos că și-a găsit un spital aproape de Craiova... — Am Înțeles foarte bine ce vrei să spui. OK... ce să spun? Bravo lui, norocosul! — Nu fi urîcios. E un om bun, o să te ajute. Probabil că sînt urîcios, fără motiv, oamenii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă ajute. — Emil, fratele Rodicăi. Îi mai știi? E stagiar aici... În spital. E norocos... adică e norocos că și-a găsit un spital aproape de Craiova... — Am Înțeles foarte bine ce vrei să spui. OK... ce să spun? Bravo lui, norocosul! — Nu fi urîcios. E un om bun, o să te ajute. Probabil că sînt urîcios, fără motiv, oamenii ăștia nu au nici o vină... Dar așa se Întîmplă, reușește să producă o iritare de fond În care apoi se amestecă toate. Da
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai iertători față de el. Așa cum spunea Brian, George „ieșea întotdeauna basma curată“. Unii, zâmbind, îi descriau purtarea drept „grosolănie à outrance“, alții remarcau (și aci exista un element de adevăr) că e de o violență prudentă; sau poate că era norocos. (Și George credea că e norocos, o credință pe care reușea să o îmbine cu imaginea pe care și-o făcuse despre el însuși ca „taur pe moarte, sfârtecat de spade și pumnale“.) Cauzele unei deprinderi de violență sunt misterioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Brian, George „ieșea întotdeauna basma curată“. Unii, zâmbind, îi descriau purtarea drept „grosolănie à outrance“, alții remarcau (și aci exista un element de adevăr) că e de o violență prudentă; sau poate că era norocos. (Și George credea că e norocos, o credință pe care reușea să o îmbine cu imaginea pe care și-o făcuse despre el însuși ca „taur pe moarte, sfârtecat de spade și pumnale“.) Cauzele unei deprinderi de violență sunt misterioase și nu prea au fost lucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de slăbiciune și de frică. Tăcerea continuă, răsunând acum de ecourile cuvintelor lui William și fiecare dintre cei prezenți își făgădui să-și remedieze, într-un fel sau altul, viața. Brian își spuse: „Ce canalie sunt, și cât sunt de norocos că am o soție atât de bună și de scumpă și un fiu atât de minunat. Trebuie să mă duc și s-o văd pe Alex cât de repede, și să încetez odată să urăsc totul și pe toți“. Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care fusese cândva „mica orfelină“, în parte dintr-un soi de posesivitate maternă pe care o resimțea față de Hattie și care, până în prezent, nu-și găsise altă formă de expresie și, în parte, dintr-o obsesivă și iritantă curiozitate pentru norocoasa chiriașă a mult râvnitului Papuc. Oricum, fetele veniseră. Familia Brian McCaffrey sosise cu mașina lor Austin, în care-i luaseră și pe Tom cu Emma. Pearl și Hattie închiriaseră un Volkswagen. (Fetelor nu li s-a permis niciodată să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neînțelesul. Uită-te ce poză și-a luat! Vreau să stau de vorbă cu George, spuse Emma. Aș vrea să port o discuție lungă cu el. Vrei să-l ajuți, fiecare vrea să-l ajute pe George. E un tip norocos. Tu n-ai vrea să-l ajuți, nu-l iubești? Cred că da, dar la ce-i bună dragostea dacă nu-l poate pătrunde pe celălalt, dacă doar se învârtește în jurul lui scâncind? Ai dreptate. Ce rău îmi pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi păstrat pe George ar fi început să te deteste cum îl detestă pe Rozanov. Cred că și-a rupt în bucăți toate piesele. Oricum, mi-a rupt și romanul meu. N-am știut că ai scris un roman. Ești norocos. Aș fi putut să-ți cer să-l citești. Sper că vei scrie un altul? Nu-i numai vorba că nu-i în stare să facă ceva sau să impresioneze pe cineva prin capacitățile lui intelectuale - știu că dumneata vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Valeriei Cossom, privind cu nesfârșită tristețe și îngrijorare spre George care-și executa pantomima pe chei. Eu înțelesesem că George reconstituia drama, dar pentru Valerie gesticulația lui apărea, probabil, demențială, neinteligibilă. Mi-am spus în sinea mea că George era norocos dacă putea fi iubit de o fată atât de frumoasă și de inteligentă, dar acest „noroc“ nu avea absolut nici o valoare pentru el. Ceva mai departe o vedeam pe sărmana Diane, incomod ghemuită sub frunzișul socului, iar în spatele ei silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e foarte bună și plină de atenție față de Alex și că, în general, pare mai împăcată cu ideea de a fi soție și mamă. Poate că, după ce a văzut atâta nefericire la alții, și-a dat seama cât e de norocoasă că are un soț loial și cuviincios, chiar dacă are o fire cam arțăgoasă, și un băiat admirabil, care crește înalt. Uneori, am auzit-o murmurând: „Desigur că George ar fi fost cu totul altul dacă trăia Rufus“. Eu unul mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iubească în cazul când n-ar fi fost împinși unul spre celălalt de teribila voință a lui John Robert. Au căzut de acord că, deși el i-a făcut să se întâlnească, aceasta nu a însemnat decât una din întâmplările norocoase care sfârșesc prin căsătorii fericite. Hattie e hotărâtă să nu lase ca studiile universitare să o împiedice de la fondarea unui cămin adevărat. E convinsă că primul lor copil va fi o fetiță. Poate că, până la urmă, John Robert ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-mi continui pelerinajul. Deocamdată aștept ca un călugăr, tot spiritualizat și cu o barbă scurtă, să-mi redea pașaportul pelerinului unde l-am rugat să-mi pună o ștampilă. Va fi un trofeu în pașaportul meu. Sunt întradevăr un norocos, iar durerea aceasta are un scop precis: să mă apropie mai mult de Dumnezeu. Inutil să adaug că lângă biserică există și un magazin cu produse tipice fabricate de călugări: săpunuri, plante medicinale, licori și vinuri, ca și multe cărți
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]