10,880 matches
-
după precepte biblice i-a dat echilibru interior și seninătate constantă, dar din aceste stări nu poate ieși decît o literatura iremediabil modestă, a cărei singură calitate stă în respectarea condiției de care vorbeam mai sus: o voce neutră colportînd nuanțe biblice, asemenea unui mijlocitor care nu pune de la sine nimic original în text. Natură mansueta care și-a făcut din iubirea aproapelui canon de atitudine, Ioan Pîntea scrie un jurnal fără confidente, din care înclinația de a atinge intimități lipsește
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
un cititor care își caută liniștea, si de altminteri principala lui virtute stă în calmul fără încrîncenări pe care il emană. Filosofic însă, senzația de déjà-vu cu care dai peste termeni bătătoriți nu poate fi înlăturata. Sub unghiul apetitului pentru nuanțe, Pîntea e previzibil și monoton, făcînd impresia unui intelect care trăiește din ruminarea acelorași teme pe care le-a avut și în urmă cu două decenii. Autorul are prudență de a repeta idei consacrate și rareori iese din coerciția convențiilor
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
O. Bobe, C. D. Florescu, Costel Baboș, a fraților Florian. Fie că perspectiva aparținea maturului, fie că vocea e a unui puber, istorisirile înregistrează mișcări sufletești ce trec dincolo de istorie. E singura întoarcere în epocă ce nu conservă diformitățile și nuanțele urâtului. Panorama copilăriei în comunism este completă în proza actuală. Și datorită lui Adrian Chivu, care a scris un roman despre copilăria urbană în comunism, Strada, din perspectiva unui copil de 11 ani. Nu este o noutate tipul de discurs
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
locului de joacă. Mai mult, e însăși viața, niciodată plictisitoare și consumată în neștire, pentru că, vorba tânărului narator, „viața nu are gaura cheii să tragi cu ochiul deci nu știm ce e”. Romanul e un cocktail de efervescențe, în care nuanțele amărui sunt repede înghițite de culori vii, obsedante. Un medicament minune pentru pacienții copilăriei din vremuri, iată, de mult apuse.
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
s-au îmbrăcat în alb se număra și Gheorghe Albu, care a venit într-o cămașă cu dungi. Șapte parlamentari au venit îmbrăcați în alte culori, printre aceștia afându-se fostul ministrul al Agriculturii, Valeriu Tabără, care avea o cămășă cu nuanțe de verde, Ioan Oltean îmbrăcat într-o cămașă cu dungi albe și albastre, Gheorghe Albu care purta o cămașă în dungi albastre, roșii și albe, iar Daniel Buda în nuanțe de crem și maro. Întrebat de ce nu a respectat sloganul
Cine sunt membrii PDL care nu îl susţin pe Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43761_a_45086]
-
ministrul al Agriculturii, Valeriu Tabără, care avea o cămășă cu nuanțe de verde, Ioan Oltean îmbrăcat într-o cămașă cu dungi albe și albastre, Gheorghe Albu care purta o cămașă în dungi albastre, roșii și albe, iar Daniel Buda în nuanțe de crem și maro. Întrebat de ce nu a respectat sloganul ales de partid, "Vara asta se poartă alb", Ioan Oltean a spus că are și culoarea albă printre nuanțele cămășii pe care o purta. Au existat însă și membrii ai
Cine sunt membrii PDL care nu îl susţin pe Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43761_a_45086]
-
cămașă în dungi albastre, roșii și albe, iar Daniel Buda în nuanțe de crem și maro. Întrebat de ce nu a respectat sloganul ales de partid, "Vara asta se poartă alb", Ioan Oltean a spus că are și culoarea albă printre nuanțele cămășii pe care o purta. Au existat însă și membrii ai PDL care au respectat indicațiile venite pe linie de partid. În alb s-au îmbrăcat cei mai mulți dintre membrii Colegiului Director, în frunte cu Vasile Blaga, Gheorghe Flutur, Sulfina Barbu
Cine sunt membrii PDL care nu îl susţin pe Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43761_a_45086]
-
14) se vorbește despre testele dure la care sunt supuși donatorii. (Comparabile cu acelea pe care le au de trecut astronauții). Dar, pentru binele copilului, de ce purtătoarele nu sunt investigate și ele cu aceeași severitate? Se mai adaugă ceva o nuanță, așa zicând, procedurală. În imaginarul colectiv masturbarea se numără printre tabuurile masculine cele mai rușinoase. Cât despre masturbarea asistată și remunerată, aceasta trimite direct la stâlpul infamiei. Sigur că un roman nu se judecă din punctul de vedere al mentalităților
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
spirit nemțesc. Acesta e volumul Scufundătorii din Delos: un șantier etimologic în care autorul țese o terminologie românească de inspirație heideggeriană. Urmărind comentariile filozofului în marginea textelor presocraticilor (Heraclit, Parmenide și Anaximandru), Mincă propune noi termeni meniți a le surprinde nuanțele. Înfățișate în racursi, idelile lui Heidegger, așa cum reies din carte, sunt următoarele: în istoria filozofiei, omul a gîndit rar și numai atunci cînd a primit un imbold venit din afara lui. Sursa acestui imbold a fost mereu divinul. Divinul este o
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
adică un ghem de semnificații care au fost strîns încapsulate în carcasa cîtorva litere: un chist purtînd un set de sensuri implicite. Dacă spargi chistul, ies sensurile. De aceea, cine spune Lichtung sau Ereignis trezește la viață chiar ghemul de nuanțe ascunse în plastron, numai că sensurile acestea nu pot fi redate în română decît parafrazîndu-le de-a lungul cîtorva paragrafe lămuritoare. Nici un plastron de-al lui Heidegger nu poate găsi, în limba română, un corespondent de aceeași tărie, pentru simplul
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
În fine, Bogdan Mincă e opusul unui improvizator. A improviza cere adaptare la situații lexicale, adică un talent degradat la treapta ușurinței reactive, arguția acoperind lipsa fondului erudit. Mincă are erudiție și migală de filolog. De aceea are strictețe de nuanță, dar îi lipsește ideea. Apetitul său de înnădire la primordiile limbilor europene dă naștere unei cărți dificile, pe care nu o vor putea urmări decît cei cu înzestrare similară.
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
20 de ani, textul aduce cu o lamentație prețioasă venită din partea unui spirit care vrea să-și preschimbe un marasm somatic într-un triumf estetic. Dar pentru cine trece prin aceleași tribulații, textul e un prilej de prefirare a unor nuanțe amare: afli încă o dată că îmbătrînirea e o dramă pentru care nu există despăgubiri lumești.
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
Dan Lungu la Ion Vianu, de la Gabriel Chifu și Dan Coman la Doina Ruști și Aura Christi. Exceptivii se situează în răspăr cu lumea reală. Dacă o fac prin apel la vremuri revolute, adaugă ingrediente ținând de atmosferă, miresme și nuanțe nostalgice, căci mesajul e discret polemic. Refac migălos „zăpezile de odinioară”, imposibile în prezentul dezamăgitor. Pe câteva date cât de cât clare și necontroversate, se țes detalii oricât de mincinoase din punctul strict de vedere al realității, dar perfect valabile
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
multă finețe, o fațetă mai puțin cunoscută a activității lui Bunea: aceea de iscusit om politic, organizator electoral al Partidului Național Român și artizan al tuturor înțelegerilor între, altminteri, destul de puțin solidarii români ardeleni. Contribuția acestei monografii la cunoașterea unor nuanțe ale vieții politice și culturale românești din Transilvania, între 1880 și 1910, este una însemnată și se cade semnalată ca atare. Să sperăm că mereu insuficientele mijloace materiale nu vor întârzia sau obstrucționa opera de recuperare a acestui capitol al
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
vițăvercea vițăvercea” (Anche io). Totuși un liant universal nu se exclude. Vorbirea se confruntă cu astrele interdictive (O zi întreagă să tot fii spiritual, helas!), după cum sonurile naturii se textualizează (Vine Alex). Creația în chestiune, bizuită pe o țesătură de nuanțe fine și de semitonuri, asemenea unui cod, presupune, pentru a fi receptată cum se cuvine, o inițiere nu în primul rînd literală ci sufletească, ceea ce e poate o predestinare. Ioan Moldovan e un poet foarte bun, meritînd în opinia noastră
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
pentru noi, cel autentic” (p. 49). Am putea spune că Remus Lunceanu este, pentru Rebreanu, o ipoteză lamentabilă (dacă nu detestabilă) despre sine, tot așa cum Titu Herdelea este o ipoteză ironică. Lucian Raicu dezvoltă această interpretare, în toate articulațiile și nuanțele ei: „Tot așa cum un alter-ego, mai nevertebrat decât autenticul Rebreanu, este Titu Herdelea, cel din Ion, dar mai cu seamă cel din Gorila: publicist mediocru, acomodant, adaptabil, împăciuitor, cam în felul cum ar fi arătat Rebreanu de n-ar fi
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
inedită a unei întâlniri a lui Tolstoi cu elita științelor socio-umane a universității moscovite, în rânduri de o rară concentrare și pregnanță, în care figura marelui romancier transformat în mistic și reformator social-religios apare evocată în întreaga ei bogăție de nuanțe, contrazicând multe din stereotipurile legate de această latură a personalității scriitorului de la a cărui dramatică moarte s-au împlinit la sfârștul lui noiembrie o sută de ani. N-ați avea poftă, - mă întrebă profesorul meu D. -, să participați în seara
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
în care își scrie însemnările îl preschimbă pe Dragomir într-un spirit centripet prin excelență monologal, întreaga sa atenție fiind îndreptată spre disputa cu ideile trecutului. E un introvertit superior care nu caută parteneri de dialog în vederea confirmării sau infirmării nuanțelor pe care le pune pe hîrtie. E singur cu sine și cu predecesorii răposați, conștiința lui nehrănindu- se dintr-o relație cu intelectualii apropiați, ci cu mai „vîrstnicii“ Toma, Dilthey sau Bergson. Un introvertit vorbind cu sine în surdină și
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
bolgiile se deschid. Dacă modernismul oscilează între noaptea de Sânziene și noaptea Arhanghelului Mihail, Junimea pare să prefere noaptea Sfântului Andrei. Poeziei lui Alecsandri, care-i dă credinței din popor - o teamă difuză de o nenorocire nu neapărat meritată - o nuanță morală, îndreptând pedeapsa spre vânzătorii de țară, într-o naivă, dar puternică scenă a Judecății de Apoi, îi urmează nuvela lui Nicu Gane, Sfântul Andrei, publicată în Novele, Editura Librăriei Socec & Co, București, 1886. Ar fi putut fi, această bună
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
sprijini pe alții și de aceea chestiunea paternității, judecată sub unghi speculativ, e absurdă. Mereu calci pe spinări arhaice și mereu îți vei descoperi motive de umilință în privința neputinței de a fi original. Căci, riguros vorbind, în filozofie nu e nuanță pe care, formulînd-o cu trufia pionierului, să n-ai neplăcerea de a o găsi spusă de altul. Aceasta e prima tentă pe care o afli din cartea lui Petru Creția: că a fi original nu ține de voință, ci de
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
mai aduce aminte. Acest gest de traducere plastică a unor poezii, plutind într-un vag nedefinit, ar fi mai greu de transpus în cuvinte și iată și motivul pentru care se nasc, altminteri stăpânite cu mână sigură, din culoare. Câteva nuanțe de brun, de la cel închis, la cel abia sugerat, nervurile fine ale desenului și pleoapa care se închide ori se deschide în alb peste suprafețele exploatate cu acribie, sunt de ajuns să atingă înălțimea unui sunet ce se va pierde
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
simbolice ale unui mister cosmic. Morții dragi servesc drept sacerdoți, ei asigură ghidajul și trecerea, liniștesc sufletul și îl pregătesc în afara templului. Această pregătire presupune reintrarea în mit, în poveste, reintegrarea în miracol și în cele cu adevărat importante. Sunt nuanțe care ne scapă în filmul lui Apichatpong Weerasethakul, pe care nu știm precis să le cântărim ca ironii sau ca fraze inițiatice, dar care invită la meditație. Boonmee se resemnează cu kharma sa, moartea prematură, așa cum afirmă, este și consecința
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
piramidă, nu te mai atrage decît stilul lor. Îi urmărești dansul prozodic, salturile lexicale, ruperile de ritm, dar în nici un caz sensurile. E ca un copil talentat căruia îi admiri grația mișcărilor fără a-i mai putea lua în serios nuanțele. Un ghepard care, țîșnind în sprinturi fulgerătoare, obosește repede și renunță a-și urmări ideea, căci stilul său fragmentar nu provine dintr-o opțiune estetică, ci dintr-o deficiență de atenție. Nietzsche scrie în secvențe scurte fiindcă nu poate păstra
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
Burckhardt: „Mi-ar fi plăcut mult mai mult să fiu profesor la Basel decît Dumnezeu, dar n-am îndrăznit să împing egoismul meu personal pînă la a abandona crearea lumii. Vedeți, întotdeauna trebuie să faci unele sacrificii”... (p. 190) Aceeași nuanță în scrisoarea către Meta von Salis: „Lumea este transfigurată, căci Dumnezeu este pe pămînt. Nu vedeți cum se bucură toate cerurile? Tocmai mi-am luat în stăpînire regatul. Îl bag pe papă în pușcărie și-i trimit pe Wilhelm, Bismarck
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
adevăr că elita este o stare a spiritului. Spre deosebire de permanenta mișcare pe care o generează, elita este o stare dincolo de bine și rău, de moral/ imoral sau de orice alte categorii cu care suntem obișnuiți să cântărim dihotomic ori în nuanțe de gri-uri unde orice valoare de adevăr între 0 și 1 este plauzibilă. În ceea ce privește cele trei Manifeste, ele sunt foarte diferite și în același timp perfect convergente. Manifest elitist 1 este o lucrare multimedia (care poate fi auzit și
Maia Ciobanu: „...liniștea este o excepție și a devenit practic un lux“ () [Corola-journal/Journalistic/5545_a_6870]